6 Gazelles în Maroc. Prima oprire: Fes

Împreună cu alte câteva fete și un baiat – așa a făcut întâmplarea să ne potrivim – într-o zi frumoasă de mai ne-am îmbarcat din Milano Bergamo către Maroc, cu capul plin de povești despre această țară și dorința de a descoperi cât mai multe lucruri.

După ceva peripeții cu bagajele, întarziere la decolare o oră, decolat aproape la 90 de grade și ajuns la timp! iată-ne pe aeroportul Fes. Cozi enorme pentru intrare, trebuie completate niște fișe și plătită viza. Am ajuns cu o linie low-cost, Ryanair, în avion fiind mai puțini turiști, în rest marocani întorși în țară, exces de bagaje, gălăgie, copii, etc. Încă de la intrarea în terminal mi-am dat seama că unele povești despre Maroc cu care venisem montată erau exagerate: femei printre politistii de frontieră! fără valuri, în proporție destul de mare așa că ideea că femeile stau numai ascunse începe să mi se clatine…..

Schimbăm bani în aeroport rapid (dirhami marocani) și ajungem la fel de rapid cu două taxiuri la hotelul nostru, prețuri bune pentru cursă, nu îmi amintesc cât dar asta este un semn bun.

Și iată-ne la hotelul Ibis, curat, cu o piscină mare, o gradină foarte frumoasă și chiar langă gară, lucru care ne-a convenit de minune. La recepția hotelului ne fusese recomandat un ghid care să ne conducă prin medina.

Vizită în Medina (vechiul oraș) din Fes

Vine și iată-ne îmbarcate în două petit taxi (taxiuri micuțe, în general roșii, mai convenabile decât cele mari) spre centrul vechi. Simți că ești într-o altă lume imediat ce treci pe marea poartă albastră, Bab-el Boujloud: medina din Fes, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO fiind una dintre cele mai mari zone urbane pietonale din lume, dar nu un muzeu, ci perfect funcțională, o lume în sine, una din trecut, un labirint de străzi înguste, tarabe cu de toate, case pavate cu mozaic, ateliere, cafenele, freamăt, speranțe, supraviețuire.

Cum am intrat acolo, au început exclamațiile: gazelles, gazelles, apelativ care nu ne-a mai părăsit în toata această vacanță, pe oriunde ne-am dus în Maroc! Adevărul este că fiind și 6 fete destul de gălăgioase cumva săream în ochi. Una dintre fete era cu prietenul, dar se pierdea printre noi. Foamea a învins nerăbdarea de a explora medina așa că iată-ne îngrămădite într-un mic restaurant cu o vitrină cu mâncare care arăta cam dubios, la recomandarea ghidului. Mâncarea a fost bună, am ales diferite feluri de tanjin, dar la piece de resistence a fost cel mai bun ceai de pe planetă, servit în pahare groase sondă, pline ochi cu frunze de mentă proaspătă și lămâie divin!

Totul este mai frumos cu burta plină 🙂 așa că explorarea medinei a început imediat. Trecem în revistă o țesătorie, ateliere de olărit, mozaic, de prelucrare metale, etc.

Am vizitat și una dintre celebrele vopsitorii de piele din Fes, tannerie, unde ni s-au dat frunze proaspete de mentă să ne protejeze nasul împotriva mirosului înțepător dat de substanțele chimice folosite pentru prelucrarea și vopsirea pielii. Noi am ajuns pe seară așa că nu am văzut nicio culoare; dacă doriți să vedeți vopsitoria plină de culori trebuie să o vizitați dimineața.

Ce mi-a plăcut cel mai mult? Fabrica cu mătăsuri, papiote de mătase de toate culorile și eșarfe minunate. Deși nu erau prețuri atât de mici pe cât m-aș fi așteptat, erau totuși infime pentru calitatea produselor, așa că am cumpărat 3 șaluri și îmi pare rău că nu am cumpărat mai multe, sunt minunate și lucruri atât de frumoase nu am mai văzut prin Maroc atât cât am stat.

Au urmat: magazinul de covoare, foarte frumoase, realizate manual și destul de scumpe, unde mi s-a spus a nu știu câta oara -DEJA! că arăt ca o fată berberă, fapt reconfirmat pe toată durata șederii mele în Maroc, două case marocane tipice, o școală veche, dar încă fruncțională, straduțe înguste, magazine, totul frumos, numai că mi-ar fi plăcut să zăbovesc mai mult în unele locuri, să învăț să ajung singură, dar cu ghid din acesta pe ceas nu se poate, așa că dacă aveți timp, documentați-vă înainte și explorați medina pe cont propriu, niciodată nu am regretat când m-am pregătit bine înainte. Cu toate acestea și factorul surpriză are farmecul lui:).

Trebuie să vă spun că mi-a displăcut profund ideea cu acest ghid. Ne-am dat seama la un moment dat și că ne tot învârtea în cerc. Totul era pentru turiști, adică ne-a dat informații, dar spuse așa, placă și ne-a făcut program de cărat de colo – colo pe la magazinele unde a vrut el și cerut un preț uriaș la sfârșt, mai mare decât ceea ce ni se spusese și pe care eu personal am refuzat să îl plătesc și am fost scutită pentru că am făcut mare gălăgie, am plătit ce am agreat inițial și cu asta basta.

Fes după lăsarea serii

Rămase în mendină, pe înserat, deoarece nu doream să ne întoarcem la hotel cu transportul aranjat de ghid, care dorea să ne jefuiască de-a dreptul, fără niciun plan, ne gândeam pe unde să o luăm când vedem un tânăr trecând și îl întrebăm unde suntem – da, ne-am despărțit de ghid cam brusc. Din vorbă în vorbă s-a oferit să ne conduca el, să ne ducă într-un tur de ‘adevaratul Fes’ în locuri mai puțin turistice. Adevărul este că în unele zone în care am ajuns mulți turiști probabil că nici nu și-ar fi dorit să ajungă, dar a fost inedit. Și asta începând cu mașinuța pe tip dubiță mini, în care ne-am îngramădit toate, nu aș fi crezut la început că o sa reusim! zic îngrămădit noi fetele pentru că singurul baiat din trupă a stat în față cu șoferul, deh ca băieții :). Cu voie bună, chiote, muzică, etc, începe aventura, străduțe întortochiate, cafea într-o veche cafenea în care nu erau decât bărbați și la un moment dat am observat că toți stăteau cu scaunele îndreptate către noi, ca la spectacol. Știi cum este treci pe lângă o cafenea și toate scaunele sunt către stradă, aici prin farmec toate erau către noi, ghidul nostru în culmea fericirii. Nu am avut nicio neplăcere, în turul de oraș prin care ne-a purtat noul nostru ghid, iar la un moment dat am am ajuns și pe lângă zidurile unui castel și chiar dacă se terminaseră orele de vizitare am reușit (adică ghidul nostru) să îl convingă pe portar să ne lase, că avem o singură șansă să admirăm Fes-ul de sus….. și da, merită!

De ce am rămas impresionate: viața străzii: odată cu lăsarea întunericului, viața ia un alt curs aici: un furnicar și un du-te vino permanent, foarte multe femei pe stradă, copii vioi și mișunând peste tot la 12:00 noaptea! Ziua toată lumea muncește iar noaptea, da, noaptea este altceva!

A doua zi ne-am bucurat de piscină, de soare și de o plimbare prin oraș, nu în medină, am admirat câteva clădiri și moschei frumoase – din afară că aveam un tren de luat în scurt timp și am ajuns și într-o piață cu de toate și muuuuuulți melci, o delicatesă în Maroc, pe toate drumurile în Marrakech. Găini, legume, fructe, tot ce vrei! Lumea te tratează firesc, te lasă în pace, cam ca peste tot în zonele care nu sunt turistice, toți își văd de viața și de treburile lor.

Trenul către Casablanca
Și iată că am luat trenul spre urmatoarea destinație, Casablanca, 4 ore preț 11 euro călătoria/clasa a doua. Tren curat, dar fără aer condiționat, ne-am topit efectiv, recomand orele serii pentru călătorii cu trenul, nu după-amiaza. Sau clasa 1, dar nouă ne-a plăcut la clasa a 2-a pentru că am cunoscut și discutat cu câțiva oameni deosebiți. Și politicoși și grijulii cu noi, pentru simplul fapt că eram străini și doreau să rămânem cu o impresie frumoasă despre țara lor!