De ce iubesc România: în primul rând pentru că…. este țara mea și am decoperit călătorind cu câtă plăcere mă întorc acasă și nu, nu sunt masochistă. Cum se spune, nicăieri nu este ca acasă.
Mai iubesc România pentru oamenii minunați care există aici. Mă bucur că am alături și întalnesc – destul de des – oameni sufletiști, plini de viață. Oameni care au puterea să viseze, să dorească și să facă ceva pentru o lume mai bună.
Romănia este o țară adevărată, cu extreme, da, dar plină de culoare. Am devenit conștientă de acest aspect în primă fază discutând cu colegii mei de alte nationalități. Colegi din alte țări unde totul este curat, frumos, organizat, la locul lui, previzibil etc.
Pentru fiecare plus în general este un minus, iar noi adunăm puncte la spontaneitate, la legăturile dintre prieteni, de familie, la grăuntele de imprevizibil care apare în fiecare zi.
Mulți ne dorim dar nu știu câți am fi fericiți într-o societate în care nu poți să faci nici cel mai mic pas pe lângă litera legii fără urmări. Fără să fi corectat printr-o amenda URIAȘĂ pentru cea mai mică abatere! Pentru că așa se face civilizația ca afară, nu sunt prin alte părți oamenii mai buni, există un sistem care funcționează.
Ordine da, dar este și multă condiționare. Sunt plusuri și minusuri în orice situație. La noi cumva simți mai mult că trăiești, că ești viu, chiar și prin lupta cu provocările și greutățile de fiecare zi. Odată un coleg expat mi-a spus: voi nici nu vă dați seama cât de liberi sunteți!
Iubesc Dobrogea, iubesc munții, iubesc toate amintirile copilăriei și adolescenței care sunt legate de țara noastră. Iubesc Marea Neagră și plaja, iubesc Delata Dunării și pe Cella Serghi, pe Vintilă Corbul, pe Caragiale, mereu atât de actual.
Visez la ”La Medeleni”…Iar de curând am început să descopăr pe youtube filme și scenete vechi, geniale, ca de exemplu: Noi seara nu mâncăm cu Tamara Buciuceanu, Tanța și Costel, BD la mare, la munte….etc… de neprețuit.
Și cred că cel mai tare iubesc România datorită bunicului meu: a fost un adevarat exemplu de patriotism pentru toți cei care l-au cunoscut. A luptat în cel de-al doilea război mondial, tot razboiul, fiind decorat atât de nemți cât și de ruși. A dus toată lupta cu o puternică credință în Dumnezeu, în Țară și în Rege, acestea erau valorile lui, el fiind la cavalerie.
Cât am fost mică am avut privilegiul de a fi supravegheată de el pe timpul zilei și poveștile pe care ni le spunea mă înfioară și acum. Avea valori bine stabilite și nici nu concepea să se abată de la drum, de la ce îi dicta datoria, în fiecare lucru mărunt, era o parte din el.
Spunea că în război pe el l-a ținut în viață credința, care i-a ghidat fiecare acțiune și în virtutea căreia nu a pus mâna să ia nimic pe unde ajungeau, indiferent de ce tentație ar fi fost vorba.
Era cel mai pedant și îngrijit om pe care l-am cunoscut, mereu la costum, pălărie și cravată. Era la fel chiar și când mergea în parc cu noi și chiar dacă avea numai două costume, era mereu imecabil.
Și ne repeta mereu: România Mare, Ștefan, popor mândru, Cadrilaterul, Tezaurul! Ne citea cărți de istorie deși eram prea mici și era fericit că este bunic: nici nu avea nevoie de mai mult. Și iubea enorm țara asta….
Avem o țară minunata și cu toate că îmi doresc să văd toata lumea aici mă regăsesc. Este frumos în alte părți, aș locui în unele zone poate chiar o perioadă mai lungă, dar tot aici este acasă.
Aici sunt rădăcinile noastre, fie că ne plac unele lucruri sau nu. Și îmi doresc să văd că lucururile se schimbă – ÎN BINE – puțin câte puțin și așa și este, numai judecând după numărul mare de tineri care ies în strada atunci când este nevoie!
Și îmi mai doresc să mai întâlnesc oameni care să spună cu atâta mândrie ca și bunicul meu, de parcă era cel mai de dorit lucru de pe pământ: sunt Român, mai!
Voi de ce iubiți România?
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Eu iubesc Romania fiindca aici sunt multe din lucrurile la care tin si imi dezvaluie in fiecare an lucruri si oameni extraordinari. Numai aici ma simt acasa.
PS. Si bunicul meu a luptat in razboi. Era un om foarte bun si calm. Din pacate a avut ghinionul sa fie incarcerat 5 ani in Siberia, iar intr-o singura noapte a albit complet. Spunea ca pentru ce cruzime a vazut acolo nu exista cuvinte.
Multumesc Albert! Si eu ma simt aici acasa. In legatura cu Siberia, mi s-a facut pielea gaina numai citind ce ai scris tu aici, imi pare rau ca nu am cunoscut bunicii acestia intelepti si mai ales ca nu i-am cunoscut ca adult, dar sunt modele de caracter
eu am ramas cu gandul la cei doi bunici ai vostri. pe langa ei orice as avea de spus e nimic 🙂
Multumesc pentru cuvinte Miky, sunt oameni ca ei si acum, mi-ar place sa ajung sa ii si cunosc!
eu iubesc Romania pentru ca mereu ma surprinde ce oameni extraordinari pastreaza la pieptul ei la fiecare colt de strada, de facebook, de blogosfera…:)
Multumesc Bogdan! Da, sunt multe motive, omul sfinteste locul, oriunde 🙂
Am trecut in fuga peste postarile de pe FB acum cateva zile, dar stiam ca trebuie sa ma intorc si sa savurez articolul tau duminica dimineata la o cafea. Este asa cum m-am asteptat EXTRAORDINAR! Si eu imi iubesc tara pentru ca aici sunt adevarata Ramona. Oriunde as merge, in orice tara imi e dor de mine in Romania. Libertatea de aici nu am gasit-o niciunde iar pentru mine libertatea este esentiala.
Multumesc Mire pentru o dimineata perfecta!
Multumesc si eu Ramona. Si pentru mine oriunde as fi vin momente in care imi este dor de acasa si abia astept sa ma intorc. Nu ma gandisem la asta dar da, aici sunt eu si suntem liberi. Saptamana frumoasa!