Mă trezesc plină de energia din seara precedentă, bucuroasă să încep o nouă zi în La Habana cum îi spun cubanezii (pronunțat Abana). După un mic dejun foarte bun o iau pe Calea Neptuno (pe care eram cazată) în jos spre Habana Vieja, ignorând sfaturile gazdelor mele de a lua un taxi. Nici nu plec bine că identific Casa dela Muzica – cu taxiul facusem peste 10 minute!
Havana te încântă
Eu am explorat cartierele în două reprize fiindcă am stat în Havana 3 zile la începutul călătoriei și 3 zile la sfârșit: mă leagă de acest oraș și începutul, bucuria descoperirii Cubei, cât și tristețea desprinderii, iar între cele două momente m-am schimbat de la turistul surprins (ajunsesem în Cuba cu ”Nights in Habana” ca reper și realitatea m-a zgâlțâit puțin!!) la un sentiment total de libertate, m-am plimbat peste tot pe jos, chiar și noaptea pe Malecom….. pierzandu-mă în mulțime cu părul în toate părțile, pantaloni scurți, maieu și dezinvoltura specifică sfârșitului de vacanță…
Dar o iau înainte…. revenind la plimbarea mea, încă nu îmi vine să cred că sunt în Cuba. Intru în câteva magazine, care arată cam ca cele din timpul lui Ceaușescu, cred, din filmele cu circurile foamei, de țară și mai sunt și cele de unde se dă rația*, un fel de depozit, dar cu tejghea, numai saci, rafturi și recipiente ciudate. Am dat și peste un magazin adidas, colecții vechi și desperecheate dar prețuri actuale europene. Mă opresc să iau câteva suveniruri dintr-o piață volantă, fac câteva poze.
*Rație: Fiecare familie are un card pe baza căruia poate cumpăra lunar la preț subvenționat un anumit număr de provizii: făină, zahăr, pui, pește, ouă, orez, cafea, ulei, pâine, etc. Unei familii proviziile îi ajung în jur de 10 zile, urmând ca restul să le cumpere la preț întreg (crescut din cauza inflației, în condițiile în care venitul mediu este de 20 de dolari pe lună). Tocmai de aceea fiecare încearcă să mai facă ceva: case particulare – pentru care trebuie să dea o sumă fixă lunară pe fiecare cameră certificată, au sau nu chirirasi, lecții diverse, vânzare de trabucuri contrafacute, etc. Viața nu este ușoară și cu toate astea, oamenii știu și să se bucure de viață. Plus că mulți au rude în străinătate care le trimit bani, o să mai vorbesc despre aceste aspecte. Iar cine se plânge mai tare nu este cel care are nevoie mai mult….
Paseo de Marti, Obispo
Ajung pe Paseo de Marti, un bulevard mare, care delimitează Habana Centro de Habana Vieja. Pe această stradă este și faimosul Hotel Inglaterra, Gran Teatro de la Habana, Capitoliul, Parque de la Fraternidad, etc. mai important, se continuă până la mare cu renumitul Paseo del Prado, frumosul bulevard pietonal pavat cu marmură și străjuit de copaci. Stânga-dreapta remarci șirurile de case coloniale restaurate, majoritatea fiind în patrimoniul UNESCO; o să remarci de asemenea și o grămadă de rufe întinse la uscat.
Fac cunoștință vizuală și mă amuză tare coco taxi și taxi bicicleta, mișună peste tot în zonele turistice, iar conducătorii sunt foarte insistenți și gălăgioși în oferirea serviciilor, sarea și piperul strazilor din Havana.
Ajung la Capitoliu, poze, poze, rog și niște politiști să mă ajute, foarte frumos, îmi explică că este cald și le e sete, le dau 2 CUC, sunt mulțumiți, eu mă bucur, asta este Cuba, mai ales în zonele turistice: non stop o să ți se ceară ceva, ORICE: bani, țigări, bomboane, haine, etc.
Identific Calle Obisbo, o stradă foarte turistică, foarte vie, plină ochi de jineteros* care efectiv m-au înnebunit de cap. Este o destinație favorită de shopping pentru multe cubaneze, o stradă mereu plină de viață, cu multe localuri, baruri, etc. Conectează Parque Central de Plaza de Armas.
*Jiniteros: termen folosit atât pentru fetele care cer bani pentru favoruri sexuale, cât și pentru tot felul de femei și bărbați a căror activitate pricipală este aceea de a hărțui și înșela turiștii, prin diferite mijloace.
Cafe du Paris
Puțin copleșită de toată nebunia, mă reped într-un un local frumos, Cafe du Paris: clar pentru turiști, scump pentru localnici, muzică bună, turiști de toate naționalitățile. Mi-am tras sufletul, nu mă mai dădeam dusă, am stat și am scris un pic, m-am simtit în siguranță, contemplând viața străzii: o paradă ca de carnaval, cu multă gălăgie, după un cârd de copii din ciclul primar – îi deosebești după culoarea uniformei: vișinie la copii din ciclul primar, muștar cei mai mari, bleu cei de la grădiniță. Foarte frumoși, foarte bine îngijiți. La un moment dat unul dintre membrii formației care cânta în cafenea solicită tuturor să Contribuir per la muzica, contribui, bineințeles, dacă este vorba de muzică, CD nu iau.
Continui plimbarea, lume, iar jineteros, ajung și la mare, trecând prin Plaza de Armas, prima piațetă recunoscută din Habana, datând din secolul al 16-lea!!!. Acum mărginește o biserică, un părculeț, mulți animatori care îți cer bani să faci poze cu ei și multe standuri de cărți, un mare anticariat în aer liber. Poți achiziționa și alte lucruri: plăci de magnetofon, monede vechi, etc.
Mă plimb, mă plimb, mă bucur de una, de alta, mă uit la lume, foarte mulți turiști de peste tot, la un moment dat sunt agasată destul de tare de faptul că nu mă pot opri de exemplu pe o bancă să admir priveliștea, să mă uit la lume fară să vină cineva în două secunde să îmi ceară ceva, până la….
Momentul declicilui
Bulevardul Rafaelo: exasperată de un localnic care insistent mă zgâlțâia de braț și întreba: de donde eres, where are you from, de donde eres signora, where are u from….repetat vreo câteva minute, timp în care am încercat să îl ignor, la un moment dat am explodat și am turuit ceva la adresa lui nu prea de bine și TARE: s-a evaporat instant (e plin de poliție în zonă, văzusem) și m-am plimbat în sus și în jos pe bulevard fără să mai fiu întreruptă de nimeni. După incident mi-am schimbat și atitudinea, pentru că este clar că persoanele de genul acesta nu au nicio considerare pentru tine, dar nu sunt așa toți cubanezii, chiar deloc. De fapt sunt mulți oameni la locul lor, care se simt jenați de restul, dar pe aștia nu îi remarci, cel puțin nu în Habana Vieja :). Mai gust un pic aerul libertății nou câștigate 🙂 și mă grăbesc către casă, la lecții :).
Lecții de salsa
Neapărat dacă ajungi în Cuba. Poți să te duci la o școală, singur sau cu partenerul, sau să iei lecții particulare cu un profesor. Eu asta am făcut, profesorul fiindu-mi recomandat de către gazdele mele. Am plătit 20 CUC pe lecție (nu știu cât a rămas la profesor și cât parte la gazde) și în total am luat 3 lecții. Majoritatea școlilor solicită 100 de euro pentru 5 ședințe de 1,30 minute …… dar nu ai un profesor numai pentru tine :).
Am învățat destul de multe mișcări și figuri (și uitat între timp) de la profesorul meu Jose, care dansează într-o trupă care reprezintă Cuba în străinătate, sau așa mi-a fost prezentat. Lucra și la o școală de dans, eu am luat lecții chiar la el acasă, foarte aproape de casa mea particulară. Mi-a plăcut, avea metodă și am văzut și altă realitate, din spatele fațadelor frumoase ale caselor coloniale. Una cu aspect de favelă, era un conglomerat/labirint de încăperi, scări, terase, alte incinte, care serveau de locuințe pentru multe familii. Aș fi făcut poze, dar nu am îndrăznit, sentiment pe care îl am deseori în asemenea situații. Peste tot în zonele exterioare multe rufe întinse la uscat; asta m-a impresionat peste tot la cubanezi: sunt foarte foarte curati, în casele lor este foarte curat, deși mai mult decât modest. Jose avea în schimb un televizor plat cu diagonală foarte mare și a ținut să mă asigure în repetate rânduri că deține mai multe lucruri, dar că le-a mutat în altă parte, unde urma și el să se mute, bineînțeles împreună cu soția și fetița sa (pe care le-am și cunoscut, simpatice). La fel, se prefăcea că nu îi pasă de bani, să îi arunc pe acolo, l-am înțeles și mi-aș fi dorit să nu stea lucrurile așa. Jose este un cubanez mândru, la ani lumină de jineteros care nu știu cum să îti mai stârnească mila, chiar pe dos. Și ca el sunt foarte foarte mulți cubanezi, mă repet.
După salsa vin la gazdele mele, în living la ele erau multe cunoștințe la șueta, am socializat, mâncat și îl cunosc pe Teo, un francez care lucrează ca ghid în America Latina, foarte boem și care se lipise tare de cele două doamne. Le spun că mă duc la Tropikana și mă pregătesc pentru, nu știam exact ce, dar eram nerăbdătoare. Teo era deja gelos, ar fi venit și el, dar nu putea pentru că nu avea cu el decât bermude, papuci și tricouri!
Pregătește-te să fi total vrăjit la Tropikana, cel mai bun cabaret din Cuba
Tropikana este o feerie. Timp de două ore, cât durează spectacolul, ești pur și simplu vrăjit: două scene, mulți cântăreti/cântărețe, zeci, sute de dansatoare desăvârșite, multe costume, la fiecare melodie altele, o explozie de culoare, energie și viață, au fost și numere de echilibristică, balet, mici scenete, nu am văzut niciodată ceva atât de frumos, MAGIC!. Dacă ajungeți în Cuba, în niciun caz nu trebuie ratată.
Ca și costuri: intrarea: 70/80/90 CUC (în care intra și consumație rom, cola, etc. dar ți se aduce numai când începe spectacolul, până atunci trebuie să comanzi separat dacă vrei ceva), 5 CUC pentru aparat foto, taxi cred că 10 CUC am dat, dacă nu mai mult.
Tati, abuela (bunica) și Tibo m-au așteptat și am rămas la discuții până târziu, le-am arătat pozele și filmele de la Tropikana, Teo si mai gelos :)))
Mi-a povestit experiența lui: fiind un bărbat european singur (este blond cu ochi albastri, așa că se vede că nu e de pe acolo) a fost extrem de agasat de diverse domnișoare, de tați, frați, verișori care se ofereau să îi facă cunoștință cu câte o fată, etc…. deci se poate mai rău decât am pățit eu, în cazul bărbaților singuri. Stabilim să ne unim forțele și să ne plimbăm a doua zi împreună, zis și făcut.
Totuși nu mă pot sătura de Havana
Dimineață mic dejun, orele de dans cu Jose, după stroll around Havana…. O luăm pe jos și pe rând traversăm străzi, piațete, URIAȘA Plaza de la Revolution (este cea de-a 31-a piata din lume, după dimensiuni), unde tronează, pe lângă monumentul eroului național José Martí, de peste 100 de metri!!!!! două figuri imense cu Fidel și Che Guevara – căldură mare Mon Ser. Niciun suflet împrejur, decat un autobuz cu turiști care păreau nordici și la vârsta a treia care au coborât, făcut poze 5 minute și în graba mai departe.
Ajungem în Habana Vieja, ne oprim din când în când să luăm câte o bere (În Cuba găsești Cristal și Bucanero peste tot, a doua cu mai mult alocool decât prima). Ne oprim pentru prânz la Bodeguita del Medio, unul dintre cele mai faimoase restaurante din Havana, o atmosfera prietenoasă, muzică bună, bineînțeles, pereții plini de dedicații, fac și eu una și din nou la drum!
Vizităm catedrala Virgen Maria de la Conception Inmaculada, care este incusă în patrimoniul UNESCO, frumoasă, după ajungem la Malecom: șoseaua de 8 km de-a lungul coastei. Vorbim cu localnicii, Teo știe bine spaniola, se dă argentinian și așa scăpăm de mulți insistenți – cu bicitaxi și coco taxi, oricum, mult mai puțini hărțuitori decât cu o zi înainte!!!!
Traversăm mai multe cartiere și ajungem la autogară, să găsesc transport pentru a doua zi, când trebuia să ajung în Vinales. Teo se întâlnește cu un cunoscut, care mă convinge să îmi aranjeze el transport. Aveam posibilitatea de a lua un autobuz modern cu aer condiționat, de la compania Viazul și în schimb m-am înțeles pentru o călătorie cu o mașină din aceea veche, la același preț, gândindu-mă că ajut niște oameni, dacă iau de la ei. Stabilim ora la care să vină să mă ia de la pensiune și continuăm plimbarea.
Ajungem la un local interesant într-o zonă rezidențială: The three musqueteers, un restaurant foarte ascuns, se intră cu sonerie, suntem numai noi pe o terasă frumoasă, cu multă verdeață și un papagal mare și gălăgios. Servim cafea (bună) și mojitos.
Seara am încheiat-o la o piza într-un local de pe strada noastră, simplu, erau numai cubanezi.
După șueta câteva ore pe terasă cu Tati, Abuela și Teo, cu bere și cuba libre, nu mă mai dădeam dusă.
Dar asta este în vacanță, trebuie să pleci mai departe, în cazul meu spre Vinales……..
Ciiți și:
Cuba Episodul I: lucruri bine de știut, pregătiri de plecare și primele impresii
http://extravita.ro/2013/10/12/mancare-si-bautura-in-cuba/
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Salutare! Foarte fain articolul, si imi prinde bine acum, fix inainte sa merg si eu in Cuba 🙂 A trecut ceva timp de atunci, dar mai ai cumva link-ul doamnelor de la acea casa particular?