Episodul III Cuba: Valea Vinales, cea mai frumoasă vedere

Valle de Vinales, în zona vestică a Cubei, Pinar del Rio, o depresiune de 132 de km pătrați, cu soluri roșii, verzi, peșteri, magote înalte de până la 300 de metri, unde se cultivă printre altele tutun, după metode tradiționale vechi de câteva secole. Valea este un magnet pentru cățărători, turiști de toate vârstele și naționalitățile, atrași de priveliștile minunate, carurile de lemn trase de boi albi, luptele de cocoși din Vinales, plajele de vis din apropiere, o feerie, Cuba adevarată, în patrimoniul UNESCO.

Către Valle de Vinales și Hotel Los Jasmines
Așa că în a patra zi în Cuba, după lecțiile matinale de salsa, vine mașina tocmită cu o zi înainte: verde metalizat și foooooarte veche, cu locuri în față, mijloc și spate, sunt încă 4 călători deja: 2 în față și doi la mijloc, unde se pare că voi sta și eu. Sunt siderată!!!!! Nu credeam că așa arată interiorul și nu știu de unde îmi venise ideea că o să fiu singură în mașină!!!! optimismul meu, acum da, mi se pare imposibil. Automobilul nu avea tapiterie în interior, era tabla crudă, nu avea nimic care să îmbrace mecanismul volanului, sau al schimbătorului de viteze: numai fierărie și cabluri, dar toată lumea era calmă, așa că am zis să am și eu răbdare!. Și puteam să merg cu un autocar Viazul cu toate facilitățile….. Mai luăm câțiva turiști și blindați bine purcedem la drum. Începe ploaia, șoferul nostru cu 100 la ora, nu îmi venea să cred!!!!! În fine ajungem La Pinar del Rio, unde mă ia o altă mașină și mă duce la Hotelul meu, Los Jasmines, renumit că alături de un alt hotel, La Ermita, oferă cele mai bune priveliști asupra văii Vinals. Și așa este, plus că prețul plătit pe camera dublă în regim de single a fost de 32 Euro cu mic dejun inclus!!!! Precum spuneam și în primul post despre Cuba, am făcut și plătit încă din țară cazarea aici pentru priveliștea!!! Odată instalată în cameră pur și simplu nu îmi mai venea să mă dau dusă de la balcon, deși ploua, dar cu atât mai mult era frumos! Eram destul de obosită, așa că după masă am rămas aici, în incinta hotelului: am făcut o baie în piscină, din nou cu priveliștea de vis, stat la terasă, citit, conversat cu alți turiști dar mai mult tolănit și bucurat de vedere, m-am simțit răsfățată și aveam nevoie de ceva liniște după agitația din Havana și drumul lung și tot….

Maria la Gorda, Pinar del Rio
A doua zi de dimineață la prima oră am pornit în excursia către Maria la Gorda, un resort eco-turistic adorat de diveri în cel mai vestic punct al Cubei, Parcul Național Peninsula de Guanahacabibes, în Golful Mexic (apele deschise ale golfului Mexic, aici este Golful Guanahacabibes/Bahia de Corrientes) și declarat rezervă a biosferei de către UNESCO. Poți să te și cazezi aici și să petreci câteva zile explorând recifurile de corali sau să te bucuri de biodiversitatea de aici, sau să faci o excursie de o zi, care costă în jur de 25 de CUC (paritatea la dolarul american) cu prânz inclus. Numele zonei vine de la o hangiță, aici fiind în trecut un loc unde se adunau pirații, iar Maria Grasa un personaj de seamă. Din fața hotelului la ora stabilită m-a luat o mașină mică, împreună cu mine în excursie au mai venit doi belgieni, cam loviți după petrecerea din seara precedentă – ei stăteau în Vinales și petrecuseră la discotecă. Mi-au povestit că mai făcuseră o excursie, călare prin vale, am înțeles că super, eu nu am avut timp/nu s-a făcut grup în cele două zile pline pe care le aveam acolo și singură dacă mă duceam era mult prea scump, așa că am sărit peste.

Drum cu crabi și prânz cu pisici
Pe drum (cam 3 ore dus/3 întors!!!!!!) șoferul mi-a povestit multe despre Cuba, despre oameni și nu a ratat prilejul să se plângă că nu are bani, să îmi facă diferite avansuri, deși era destul de în etate și nu prea arătos!!!!! M-am conversat ulterior cu amicii belgieni, mi-au povestit că la fel pentru ei Havana a fost un chin, toată lumea arunca în ei cu fete în toate părțile, bezele etc. Și în Vinales, dar mai suportabil. Drumul a fost memorabil, am remarcat că Pinar del Rio este destul de dărâmat, frumoasele clădiri coloniale nefiind restaurate, cel puțin pe străzile pe care am trecut noi, câmpuri de tutun, recolte, peisaajul seamănă cu cel rural de la noi din România, plus palmieri :). Odată intrați în rezervația Guanahacabibes am mers cu viteză mică, deoarece strada este plină de crabi, care fug imediat ce apare un vehicul, dar uneori nu suficient de repede, trebuie să îi protejezi. La fel alte animalșe, pe lângă care treci la distață de 1 metru.

A fost o zi superbă! Bere la birtul din resort, din lemn și stuf, ca tot ce este aici – ecoturism!!! Baie în apa de un turcuaz perfect, plajă la umbra palmierilor, am găsit în apă și o cochilie care m-a însoțit acasă, unde are un loc de cinste pe blatul de la bucătărie, să îmi amintească de frumusețile de aici:).

Prânzul a fost foarte bun, specific cubanez, orez, carne, cartofi prăziți, fasole, etc. Erau câteva pisicuțe superbe, cu care a trebuit să împart, dar am avut de unde:). Am avut un mare regret că s-a terminat această zi.

Am convenit cu belgienii să ne întânim la luptele de cocosi care se desfășoară săptămânal în Vinales a doua zi și ne-am luat la revedere. Seara am rămas iar la hotel, este chiar prea frumos aici!!!! baine în piscină și cină la restaurant, unde mă bucur și de compania unei trupe gălăgioase de italieni si italience la vârsta a treia, plini de viață și foarte animați, o adevărată plăcere să interacționezi cu ei. Dimineață mă trezesc, mic dejun pe îndelete, îmbrac rochița preferata a excursiei, de la Berska, dintr-o muselina dublă de bumbac, pe care am facut o fixatie fiind foarte ușoară și plăcută și o iau pe jos spre Vinales: 5 km…. la vale… nu pare mult și simteam nevoia să mă plimb, chiar dacă unii de la hotel se strâmbau că ar fi trebuit să iau taxiul. Imediat ce plec mă opresc puțin să admir o vale și un șopron cu tutun cred. Iese din casă o doamnă care mă poftește să văd depozitul, îmi povestește de tutun, că viața e grea (dar un câmp mare era al ei* plus orătănii, etc, 5 feciori care munceau nu glumă!!!) mă invită în casă, cafea, țigări, cumpăr ceva la suprapreț că mă simțeam obligată și plec, cu promisiunea că mă gândesc dacă vreau să cinez la ei …am scăpat oricum cu greu de acolo!!!!!. *multi țărani dețin pământurile pe care le cultivă, dar trebuie să vândă statului toată recolta, la un pret fix.

Pe drum mai văd un bar cu muncitori, cam ca cele de la noi de la țară, drumul coboară frumos, sinuos, liniște, multă verdeață și un soare luminos, eram odihnită bine în sfârșit, toată lumea era a mea! Cai frumoși pe drum, fac poze, remarc și un taur, fluier să îi atrag atenția că se prefigura o poză reusită, cu soarele în spate, s-a uitat cam mirat la mine, am făcut poza și am luat-o mai departe. Ajung la intrarea în parcul național Vinales, beau o cafea la un paladares (restaurant mic, afacere de familie, detaliez într-un articol viitor despre mâncare/băutura în Cuba) cu o priveliște incredibilă asupra văii și iar la drum!!!!!… foarte puține mașini, câțiva oameni cu bicicleta, dar remarcabil, am fost lăsată în pace, se mai uita câte cineva curios la mine, dar fără să îmi și spună ceva, oricum în toată plimbarea am avut un sentiment deplin de siguranță, libertate și fericire.

Și ajung în Vinales, văd că fiecare casă avea o mică verandă în care stătea cineva în scaun balansoar de regulă, foarte populare în Cuba, cu trabuc și paharul de rom, contemplând strada, mașini vechi în șoproane, care cu boi albi, pe străzi muncitori venind de la treburile câmpului după aparențe.

Mă bucur de sat, admir piața mare, mor de foame așa că mă opresc la Centrul cultural Polo Montanes (numit după faimosul cântăreț Polo Montanes, originar din zonă), care seara este discotecă și văd în meniu salată mare WAW, în Cuba salată ai 4 rondele subțiri de roșii și patru de castraveți, sau 5, în rest orez, cartofi prajiti și pâine lângă carne sau pește. 400 de grame, întreb dacă e pe bune, mi se spune că da, cer dublă și nu exagerez: vin cu o farfurie cu 9 rondele de rosii, 8 de castraveti!!! Îi întreb: asta e salata dublă? da!!! și privire încrezătoare, nu șmecheră așa că mă resemnez și cer un hamburger și omletă pe lăngă că eram hămesită, după o iau din loc.

Polo Montanes M-am oprit să scot niște bani și a început ploaia…. puternică, torențială, turna de ziceai că e sfarșitul lumii, dar cald. M-am refugiat la o terasă, pina colada 🙂 ceva de mancare și am cunoscut două surori din Luxemburg, care călătoreau împreună înainte ca una să se mărite, o ultimă excursie între surori. Fiind două fete singure, au avut multe experiențe cu diverși agățători în cam toată Cuba, ca și mine de altfel, erau bucuroase de conversație cu cineva din Europa – aici o să legi adevărate prietenii cu oameni de pe continentul tău, că te simți acasă cu ei, te relaxezi. Ne unim cu masa și cu un cuplu din Ungaria, pe care îi cunoscusem la CADECA (casa de schimb) că nu aveau pașapoarte și le-am schimbat eu bani și ne-au zis că ei nu au avut probleme de acest gen, deci în cuplu e mai liniștit… Mă despart de fete, ne dăm întâlnire în Trinidad și schimb terasa când s-a înseninat și supriză:::: belgienii mei, întorși de la luptele cu cocoși la care eu nu am mai apucat să ajung că începuse ploaia – nu plănuisem să ajung neapărat, uneori îmi place să nu mă grăbesc nicăieri în vacanță, să iau lucururile cum se așează. Mă bucur de întâlnire, am mai stat la povești cu barmanul preț de câteva mojitos și pina colada – în Cuba din cauza căldurii și umezelii nu știu dar nu te amețești! Luăm și cina, vorbărie și ne îndreptăm către disco Polo Montanes, foarte frumos!!!!!!! Multă lume, muzică bună, distracție cât cuprinde. Prețuri la intrere diferite pentru turiști și pentru localnici, aceștia plătind în Moneda National, MN, moneda locala, iar turiștii în CUC (convertible pesos, paritate la dolar. 1 CUC=24MN). Am dansat like there is no tomorrow:) a fost seara mea, localnicii toți binevoitori, atmosfera a fost de milioane, ne-am integrat perfect :). La un moment dat din senin s-a oprit muzica și toată lumea s-a evaporat în câteva minute. Mi-am luat la revedere de la begieni și am stabilit și cu ei să ne vedem în Trinidad. Iau un taxi către hotel, pe drum văd că șoferul meu avea un pahar mare cu rom, din care a încercat să mă servească și pe mine, explicând că bea că îl relaxeaza!!!!! Și că e rom bun, scump pentru el, dar nu și pentru mine, fiind turistă! M-am bucurat că am ajuns repede sus la hotel și m-am cufundat în camera mea curată și numai a mea!!!!! Adevărul este că mă simt mai bine la hotel decât la casa particular!!!! Dar dacă ești în Cuba, ești norocos să poți învăța despre oameni și cum altfel decât stând în mijlocul lor! Dar o oază din când în când, e ok, zic eu. Admir încă o dată priveliștea de vis de la balcon, îmi parea rău să mă despart, aș mai fi stat aici, m-am simțit atât de bine și mai aveam atâtea de făcut, dar….somn, somn, a doua zi trebuia să mă scol cu noaptea în cap, să prind autocarul și după vaporul spre Cayo Levisa 🙂