Cum l-am cunoscut pe Walter Kargel, una dintre legendele alpinismului românesc

Pe lângă călătorii, îmi place să scriu despre vise, despre oamenii extraordinari pe care îi cunosc. Iar pentru un pahar de vorbă cu Dl Kargel și soția sa Amalia am avut nevoie doar de o călătorie scurtă, la un bloc din Drumul Taberei :).

Cum am ajuns să îl cunosc pe Walter Kargel?

Nu mă cațăr, așa că nu știam pre amulte despre Dl Kargel înainte de a primi cartea Dânsului Alpinism: înălțimi, riscuri, bucurii. Am parcurs-o cu mare plăcere, am semi-trăit câteva aventuri, un semi mic de tot, dar am înțeles adrenalina, camaradenia care exista între alpiniștii români de pe vremea când erau folosite corzi din cânepă dar și mai târziu, cum a evoluat această disciplină. Citind cartea, am revăzut cu ochii minții o ”belle epoque”, o epoca a descoperirilor, a inovațiilor, a entuziasmului, cu toate că s-au întâmplat și tragedii, enumerate de către autor, aerul care răzbate din carte este luminos, încărcat cu optimism, de plăcerea cățărării, a descoperii de cărări nebătute de pasul niciunui om, de doborât dificultăți.

Și am dorit să înțeleg, să înțeleg motorul din spatele acestei voințe

Prin intermediul D-lui Mihai Vasile, am fost conduși eu și doi fani– aceștia alpiniști cu experiență mai mică și mai mare, dar care escaladaseră vârfuri cu ajutorul ghidurilor scrise de Dl Walter acasă la Dânsul, vizită care s-a prelungit pe parcursul mai multor ore și dacă nu s-ar fi făcut 21:30 am mai fi stat.

Walter a scris, a escaladat vârfuri, a fost un bun camarad, mentor, examplu de urmat pentru foarte mulți, așa că nu scriu despre realizările D-lui Kargel ca alpinist: asta au făcut-o alții mai bine sigur decât aș putea eu, ca de exemplu Mihai Vasile, într-un articol foarte apreciat: Walter Kargel – 90 de ani trăiţi pentru munte şi alpinism , unde sunt bine enumerate realizările și provocările depășite.

Dar dincolo de realizări, cum este Walter Kargel acum?

Vorbind cu un prieten ‘cățărător’ despre faptul că voi mege în vizită la Dl Kargel mi-a spus: ”ai grijă, că vei cunoaște o legendă”. Mulți știu ce a făcut, ce a scris, ce a lăsat în urmă, dar cum este acum? Interesat de munte, de ceea ce apare nou în domeniu, de toate, mai puțin exclusiv de momentul prezent, dar de orice legat de alpinism, de dificultăți, de metode, chiar și de bungee jumping.
Cum spune Amalia, soția Dânsului: Walter este cel mai mult mult interesat de cărțile lui, stă la birou, citește, scrie toată ziua. Nu sunt singura vizitatoare, primește cu drag, de fapt Amalia este gazda mai mult și foarte primitoare, Walter stă cu plăcere de vorbă, povestește, dar oaspeții sunt primiți cu bucurie de amândoi, Amalia a afirmat, cu mulțumire la un moment dat: Cu ocazia lui Walter, am fost vizitazi de mulți oameni, le face amândurora plăcere.

Am primit și eu un autograf cu o mică caricatură, Walter este cunoscut între oamenii muntelui pentru caricaturile sale minunate, care la un moment dat au și fost adunate și editate într-o carte (apropos, ar fi o idee bună o reeditare).

Lui Walter îi place și Bucureștiul

Cartea începe cu o trecere în revista a Bucureștiului interbelic, foarte frumos, cuconesc, cu defilatul lumii bune pe bulevard, romantic, era hipodromom la Casa Scânteii, citind încă o dată mi-am dorit o teleportare în acele vremuri, pe termen scurt :).
L-am întrebat dacă Bucureștiul s-a schimbat de când pornea la descoperit lumea de pe strada Lisabona și mi-a răspuns: Păi de când m-am mutat în Drumul Taberei, Bucureștiul s-a schimbat total 🙂

Ce am învățat din cartea Alpinism Înălțimi, riscuri, bucurii?

Că dacă îți urmezi chemarea, indiferent de greutăți și obstacole, ai o viață împlinită, fericită, aști împăcat.
Că pasiunea este pe viață, dar ca și alte talente, în unele este nevoie de îndrumători: sau poate este soarta așa, când știi ce vrei, îți aduce în cale oamenii care trebuie (mi s-a întâmplat și mie): Walter a avut de mic îndrumători: verișori, prieteni, tată, alături de care a pornit la cucerirea muntelui de la o vârstă foarte fragedă.
Dificultățile, mă refer la cele tehnice: până unde se putea ajunge în unele vremuri (VI) și ce a a dus progresul (XII): mi-a plăcut comparația: în vremurile actuale greșelile sunt ca cele de la tenis: te ridici și încerci din nou.
Cât de importantă este disciplina în absolut orice, asta am văzut și din detaliile din carte dar și văzând caietele lui Walter, cât de ordonat și complet are notat tot ce a făcut, umblat, parcurs. Și știe cu precizie să găsească în ce caiet și la ce pagină orice informație: ce echipament a folosit nu știu unde, ce climă era la o altă cățărare, etc.
Și mi-a plăcut să revăd tot în carte cabana Bărcaciu în acele vremuri, am fost și eu și mi-a plăcut, am regăsit în carte aceeași mâncare bună și aceeași atmosferă pe care am cunoscut-o și eu, mi-a făcut plăcere.

 

În concluzie, a fost pentru mine o mare plăcere să întâlnesc această familie frumoasă, să îl ascult pe Walter povestind întâmplări din trecut, personaje, alpiniști, unii mari vedete ale epocii, întâmplări, sper că o să mai am această plăcere și în viitor:).