Unul dintre locurile mele preferate de pe Coasta de Azur, în care îmi doresc să petrec la un moment dat mai mult timp, este Saint Jean Cap Ferrat. Până acum am ajuns de două ori în zonă, dar în trecere, suficient încât să îmi fac o idee, insuficient pentru a mă bucura pe săturate de zonă.
Cum mi-a atras atenția această peninsulă?
Căutând plaje (da, îmi plac mult plajele) frumoase de pe Coasta de Azur, am aflat despre plaja Paloma și din una în alta, am dorit să ajung aici, să văd ce este atât de extraordinar. Și culmea este că este extraordinar prin simplitate, una dintre cele mai faimoase plaje de pe Riviera Franceză și din lume chiar, arată aș spune modest, cu un ponton simplu și nepretențios, dar tot restul, serviciile, siguranța, plus un je ne sais quoi francez face acest locușor atât de dorit. Am povestit despre plaja Paloma, unde se pare că des își face apariția și cuplul de vis Angelina Jolie-Brad Pitt aici. Și este atât de accesibil și de plăcut și pentru muritorii de rând, incredibil, nu?
Far Cap Ferrat
Prima oprire în Peninsula Saint Jean Cap Ferrat a fost în zona Farului – construit în anul 1862, în urma deciziei lui Napoleon al III-lea.
Am ajuns aici după ce m-am împrietenit cu o fată înntr-un market din Baulieu sur Mer, eu dorind să ajung la Plaja Paloma, ea dorind să ajungă aici, credeam că o să ajung și la Paloma, nu a fost (ea deși era de prin părțile locului nu mersese la Plaoma!) și venea aici. Mai erau și alți tineri la fel la picnic și pentru o baie în mare, de pe stânci. A fost frumos totuși .
Chiar lângă locul unde am stat este renumitul Grand Hotel du Cap Ferrat, ce hotel că este un palat care de-a lungul timpului a găzduit nenumărate capete încoronate și șefi de stat. Dar acum am văzut numai oameni în jur de 80 de ani care veneau din zona hotelului pentru o promenadă. Nu o să uit niciodată privirea unei doamne, că eu tot săream pe acolo și râdeam și m-am intersectat cu dânsa: nu răutăcioasă ci nostalgică și cu un dor, nu prea pot reproduce dar am înțeles perfect: am simțit cât de norocoasă sunt că sunt tânără și sănătoasă, nu contează că eram la picnic pe stânci, cu produse cumpărate din supermarket și ea rezidentă la Du Cap, nu aș da ceea ce am pentru nimic în lume, fiecare moment este prețios și trebuie să ne bucurăm de el. Am simțit că Doamna ar fi făcut bucuros schimb cu mine și am înțeles-o.
A doua vizită…. am găsit plaja Paloma
Peste două zile am luat autobuzul 81 din Nisa și am ajuns la St Jean Port – stația finală și după o plimbare de 500 de m direct la plaja Paloma SIC! În sfârșit aș putea spune și atât de simplu. După ce m-am bucurat un pic de plajă – un pic că nu prea era soare și de un cappucino la bar am luat-o pe drumul costier magnific spre Plage des Fosses, care mi-a plăcut chiar mai mult decât Paloma. Și drumul este frumos. Aici am stat preț de un picnic și ceva fotografii și am luat-o înapoi spre Portul St Jean.
Am admirat portul și am făcut o scurtă plimbare pe faleză, mărginită de restaurante frumoase și câteva magazine de unde se pot achiziționa articole de sezon. Am văzut și plaja mare din zona portului și după m-am îndreptat spre casă, spre Nisa și bineînțeles Manolo’s, Irish Pubul preferat din zonă.
De vizitat în Saint Jean Cap Ferrat
Villa Ephrusside-Rothschild – admirate faimoasele colecții de porțelan regal, colecție, și grădinile magnifice, 7 hectare. Cu vederi incredibile asupra Mediteranei
În Saint Jean sunt multe vile în construcție: am înțeles că deși peninsula Saint Jean Cap Ferrat este una dintre cele mai scumpe locuri de pe planetă, mulți cumpără o proprietate o dărâmă și reconstruiesc, pentru a fi pe gustul lor, da.
Ce mi-a plăcut în Saint Jean Cap Ferrat?
– Calm, liniște, siguranță, totul este plăcut, aranjat la linie, frumos, simplu, nepretențios.
– Cu toate că este una dintre cele mai scumpe zone rezidențiale din lume, arată mai degrabă modest, adică se văd case/ vile parcuri somptuoase, dar în baruri, restaurante, port, plaje, nu este nici urmă de opulență, nimic nu apasă, este totul atât de relaxat, arată cum cred că arăta și acum 40 de ani, asta mi-a plăcut, nimeni nu făcea gălăgie, bărcile din port arată modest (pe lângă ce era în Monaco), toți oamenii îmbrăcați simplu, nimic țipător, aici nimeni nu se afișează, oamenii vin pentru relaxare, punct.
– Deși este atât de scump ca locație, prețurile la cafele și altele în port și pe lângă sunt decente, plus că în port este și un supermarket, de unde se pot achiziționa cele trebincioase chiar și pentru picnic, da, nimeni nu se uită urât la cei care fac picnic, aici sau oriunde altundeva pe coastă.
– Nimeni nu se uită de sus la nimeni, adică aerul acela de ”ajuns” pe care îl au mulți în Mamaia de exemplu când stau pe șezlong și au chestii de la bar pe măsuță și își îndreaptă privirea spre cei care stau pe prosop – cred că știți despre ce vorbesc, nu sunt toți așa, dar sunt mulți…… multe aere, multă afectare, care pe mine personal mă obosește și irită, acesta este motivul pentru care în ultimii ani am preferat să fac plajă undeva la capătul Eforiei, că vrfeau să mă relaxez și să mă bucur de natură și atât, cel puțin la plajă. În St Jean și de altfel peste tot în Franța foarte mulți stau pe porțiunile publice ale plajă iar respectul este același pentru toți, nimeni nu are aere de superioritate.
– Și mai mult decât orice mi-a plăcut că m-am simțit bine 🙂 și mi-a plăcut verdeața, porturile, calmul din atmosferă, mi-am încărcat bateriile la maxim.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
