DA! Am nevoie de o zi liberă! După două săptămâni şi un pic de vacanţă şi alergătură, plus o grămadă de aventuri cu transportul. Aventuri sau învârteli pentru că am folosit numai mijloacele de transport în comun până acum, este ca o provocare pentru mine să reuşesc să mă descurc cel puţin în vacanţa aceasta. Şi am plecat în această excursie în Asia la 3 zile de când m-am întors din Azore. Obositor ştiu cum sună dar chiar aşa este.
De când mă ştiu cel mai mult mi-am dorit să călătoresc, să văd, să mă plimb. Ieri, la plimbare prin Kuala Lumpur eram cam cum să spun, nu prea aveam chef. Nu prea aveam chef de poze, adică da, mă uitam în jur dar nu simţeam bucuria, entuziasmul acela de vacanţă. Nu simţeam euforia, nici ceva pe aproape. Eram cam: ok, clădiri frumoase, parcuri, bine. Cred că mă curta aşa şi o răceală.
Dar tot eu mă gândeam: Mirela, eşti în vacanţă! În Kuala Lumpur! Ce este în neregulă ? Mă simţeam foarte obosită deşi dormisem destul de bine, dar se pare că oboseala acumulată îşi spune cuvântul. Şi nici nu am băut cafea până târziu, am o dependenţă majoră. Mă târam pur şi simplu pe principiul că o să îmi vină cheful. M-am plimbat şi până la Petronas Towers, în lung şi în lat, după m-am refugiat la Hard Rock Cafe.
Am luat expresso! La Hard Rock Cafe!. M-a remontat şi deja starea mea s-a schimbat un pic. Oamenii de acolo extrem de drăguţi, mi-au dat sfaturi, indicaţii ce să fac în oraş, unde să merg. Mi-au spus şi parerea lor despre locurile pe care doream eu să le vizitez. Mi-au făcut şi poze pe scenă. Aşa că am profitat de oferta Happy Hour (la bere) şi am petrecut vreo 2 ore şi jumătate acolo, sau 3? Incredibil în vacanţă nu? Mai ales în timpul zilei. Dar simţeam nevoia să stau!. Totuşi după HR m-am învârtit şi vizitat restul zilei. Am ajuns la hostel pe la 10 seara şi am stat e vorbă cu o fată din Indonezia care stă în Germania până pe la 1 noaptea.
Dar deja de ieri am realizat că sunt pur şi simplu obosită şi că am nevoie de o zi, două să îmi încarc bateriile, să pun în ordine garderoba, să îmi rezolv problema cu una dintre lentilele de la aparatul foto, care are o eroare, să mă relaxez.
DA! Am nevoie de o zi liberă de vacanţă. Am vorbit cu alţii de la hostel şi mi-au spus că este normal. Este normal pentru ei, aceia care călătoresc mult, adică pentru mult timp. Dacă aş fi ştiut că peste ceva timp ajung acasă, mobilizarea ar fi fost alta, dar pe căldurile de aici, cu deja 3 ţări în care am ajuns, plus Azore şi mai multe zboruri, cu trecerea asta continuă de la temperaturi de peste 30 de grade la aer condiţionat, care cam slăbeşte imunitatea şi după un zbor de noapte şi o noapte aproape albă, o zi de somn a fost insuficientă.
Aşa că am acceptat că pentru a mă bucura în continuare de vacanţă trebuie să iau o pauză, da! Şi va trebui să o fac din când în când. Când călătoreşti mult se pare că intri într-o rutină comună mai degrabă timpului petrecut acasă, adică sâmbăta distracţie, duminica relaxare, etc. Seara ajuns la ore normale la cazare şi relaxat, lucruri de genul acesta.
Aşa că m-am trezit târziu, spălat pe cap, aranjat, luat notebookul şi la drum.
Mi-am luat un kg de rambutan, m-am îndrăgostit de acest fruct aici, de la acelaşi vânzător de la care am luat şi ieri, este un domn chinez în vârstă dar ce îmi place este că are preţurile afişate, sunt decente şi mă scuteşte de efortul negocierii.
Am ajuns la Starbucks unde am luat da un Venti cappuccino bun şi floppy berries şi m-am pus pe scris. Vreau să spun că este un cuplu de asiatici care de când am venit nu mai au nimic pe masă decât ce au adus ei şi ocupă şi cele mai bune locuri, râd, se simt bine şi nimeni nu le zice nimic. La revizuirea articolului înainte de postare mă uit şi ei tot aici şi nu dau semne că ar face paşi în curând. Şi nici nu mai iau nimic de la bar. Cred că o să stea aici toată ziua!
În restul zilei plănuiesc să ajung la Centrul Nikon, este unul uriaş aici şi după la un mall nou dacă am timp.
Seara vreau să mă duc la SkyBar, este un bar superb, pe acoperişul hotelului Traders şi ce este uimitor aici este că şi vezi turnurile Petronas, de sus, nu numai oraşul în sine.
Şi în rest nimic pentru azi
Pe curând şi duminică plăcută!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Mireeee…de ce nu m-ai luat si pe mineee???
Ce bine ar fi fost sa am cu cine barfi 🙂 pozitiv se intelege. Sper ca o data o sa facem ceva intre fete poate mai multe 🙂