Vârful Victoria, faimoasa enclavă a bogaţilor colonişti britanici, unde multă vreme chinezii nu aveau dreptul de a-şi construi case, indiferent cât de bogaţi erau. Dar asta în trecut. Acum este un loc frumos, cu multă verdeaţă, unde stau cei care îşi permit şi care oferă una dintre cele mai bune dacă nu cea mai bună panoramă asupra Portului Victoria şi asupra Hong Kong-ului în general. Oricum nu face parte dintre obiectivele care trebuie ratate.
Nu m-am îndreptat direct aici pentru că aveam timp (am stat 12 nopți) se înţelege şi am dorit chiar să le încerc pe toate, inclusiv să mă bucur de oraş în tihnă, că altfel luam ruta obişnuită din toate ghidurile pentru turişti şi rezolvam problema imediat. Dar se spune că drumul până la destinaţie este frumos şi chiar aşa şi este.
De aici a început epopeea căutării vârfului Victoria
Ştiam că autobuzul 15C mă duce direct la tarmvai, dar…. unde mai era plăcerea descoperirii. Plus că toate străzile şi toate locurile prin care am trecut m-au încântat, sau mi-au atras atenţia cu ceva.
M-am învârtit un pic prin mid-level şi la un moment dat am cochetat cu ideea de a urca pe jos, dar după prima rundă am renunţat, mai că mi-am dat duhul, era şi după o zi de umblat. Am coborât prin serpentine, scări, am ajuns şi pe la grădina zoologică şi grădina botanică şi după un ocol pe mai multe străzi am găsit calea spre tramvai – tramvaiul vechi care duce chiar în vârf.
Am ajuns la tramvai, dar coadă mare aşa că am lăsat pe altă zi, ăsta este avantajul că stau destul de mult aici: nu mă grăbesc!
Prima zi de căutare
Căutare aşa, de voie, cum am povestit am dorit să mă plimb pe străzi, fără ţintă, ador să fac asta. Dar la un moment dat am dat peste Shelly Stairs şi nu ştiu cum de aveam impresia că îmi va fi uşor de aici să ajung la Vârf, pe jos chiar. Foarte optimistă. Sport aş fi vrut să fac mai ales că cineva mi-a spus că mai repede ajung în vârf decât la Peck Tram de unde sunt.
Încep eu urcarea cu entuziasm, dar după primele nu ştiu câte zeci sau sute de scări fiind şi cam spre seară hotărârea mea a înceut să se clatine serios. Aşa că întreb un tip care urca şi el şi era de-al casei sigur se întorcea de la muncă aşa office cum era îmbrăcat şi îmi spune că mai bine mă duc la tramvai deşi o să fie coadă mae la ora asta că am mult de tot până în vârf.
Am coborât pe lângă grădină şi cu chiu cu vai pe Quens Road am găsit şi tramvaiul.
Fericire marea… dar… coadă de o oră şi jumătate cel puţin….
……m-am sucit şi m-am mai plimbat prin oraş! M-am oprit la o terasa frumoasa din SoHo.
Am scris aici mai multe despre peripețiile din această zi petrecută în Hong Kong, rătăcind pe străzi.
A doua zi de cautare pasiva si a treia din HK
Citesc eu că este autobuzul 15B care duce de la staţia de metrou Tin Huau până la vâf. Am mers pe jos până la Tin Huau şi când am ajuns deja mi se făcuse foame aşa că am intrat într-un restaurant care era plin ochi de loclanici, din semne m-am înţeles la ceva, că nimeni nu vorbea boabă de engleză deşi încercau să mă înţeleagă, am primit altceva decât sperasem, am mâncat, plecat repede repejor.
Uitându- mă după staţia Terminus am văzut un magazin, după încă unul, şi altul, aici chiar sunt magazine extraordinare. Îmi pare rău într-un fel că nu am venit aici în HK la cumpărături, deşi ştiu ştiu că nu am nevoie şi nici loc în bagaj, nu am rezistat să nu mă uit.
Magazine, magazine si iar magazine
De un magazin chiar m-am îndrăgostit! Nu ştiu cum de unde luau marfa dar erau creaţii ale marilor case de modă din coleţiile actuale sau un sezon două în urmă. M-am îndrăgostit de o rochie de mătase Gucci albă de senzaţie şi numai 120 de eruo, dar ce să fac, nu era în buget şi oricum cu valiza nici nu ştiam dacă o să ajung cu ea acasă, că valiza a continuat să îmi facă feste, adică s-a blocat din nou dar deblocat cu un cod la întâmplare şi de atunci ba merge cu două coduri ba numai cu unul dintre ele. Măcar să rămână aşa. Şi mai ales vreau să slăbesc, nu are niciun sens să iau o rochie şi să o modific. Aşa m-am convins să o las acolo. Şi mi-au mai plăcut nişte articole Manoush.
Sus erau numai pungi de cumpărături cu nume pe ele, erau oprite pentru clientele obişnuite!
Am mai merg, găsit un second şi mi-au plăcut două chestii: o vestă chinezească deosebită nu din cele de serie de la tarabe şi un plic cu mărgele cusute. O doamnă s-a băgat şi a negociat pentru mine şi le-a scăzut mult, le-am luat împreună pentru 50 HKD, adică 5 euro. Dânsa era clientă obişnuită, tot îi spunea vânzătorului să îmi facă preţ bun că sunt şefa ei! După a dispărut brusc, mi-a spus la revedere şi a tăiat-o, mi-ar fi plăcut să stau mai mult de vorbă cu ea.
Am ajuns si pe Temple Street
Ei până m-am mai învârtit eu deja am ajuns aproape de Admiralty, Central, se făcuse seară, am lăsat pe altă zi. Am luat masa la un Restaurant dim sum.
A treia zi către Victoria, dar a 8-a zi de când eram în HK
Am hotărât că chiar trebuie să ajung, că se îngroaşă gluma. Între timp văzusem plaje, o insulă, Kowloon şi multe altele. Era duminică, aşa că după ce am ajuns în centru şi am aflat cu uimire că centrul duminica este inavadat de dădace am luat-o spre vârf.
Ştiam că este autobuzul nr. 15 B care trece pe lângă Peack Tram, ajung acolo, dar nu avea şi staţie acolo, bineînţeles, sunt şmecheri nu fac concurență tramvaiului, unde era coada de două ori cât era în prim a zi de 1,30 ore.
Am văzut 15 C dar o coadă şi la el de nu prea îmi venea să aştept vreo 45 de minute sau în cel mai bun caz 30.
Aşa că am luat-o pe jos iar, în 15 min am ajuns la Terminus la Exchange Quarter şi de acolo simplu am luat 15 direct la vârf, uf în sfârşit. 11 HKD călătoria.
De fericire şi pentru a importaliza momentul cu poze era să îl şi pierd!
Autobuzul 15 la Vârful Victoria
Acum ştiu că autobuzul 15 are staţii şi în alte locuri, ca de examplu în Admiralty, unde cred că trece şi opreşte şi 15 B, cel care placă de la Tin Huau.
Drumul până sus este frumos, şerpuieşte pe deal printre condominumuri de lux, parcuri, case coloniale.
Sus şoc! O adevarata industrie
Multă multă lume, un Mall mic şi cochet, dacă ajungeţi mai devreme puteţi face şi drumeţii în Parc.
La Tramvai: cozi uriaşe!
Panorama asupra oraşului însă este de visul visurilor. Superbă. Nu m-am dezlipit de acolo am stat până s-a înserat şi după până s-a înoptat de-a binelea. Aşa că am o vedere combinată, chiar cred că este o idee bună să veniţi aici pe la ora 16:00 să mâncaţi ceva, să mai admiraţi, etc,
La un moment dat m-am îndurat să plec şi pentru a nu strica feeria am mers spre casă cu ferry – bine în fiecare seară am făcut traversarea este prea frumos şi mai este şi foarte ieftin!
Ce putea să încheie o zi atât de frumoasă?
M-am plimbat pe promenada din Kowloon pentru altă panoramă superbă…..
Mi s-a făcut deja dor de Hong Kong, cu toate că nu am plecat de acolo cu impresia că am pierdut sau nu am făcut ceva, dar am stat destul de mult încât să îmi devină familiar deci să îmi fie dor!
Acum îi înţeleg pe cei care vin regulat aici şi nu pentru temple ci pur şi simplu pentru oraş, să se bucure de el!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
