Spontaneitate în Indonezia, lucrurile se aranjează singure când îţi urmezi instinctele

karimun 094

Am schimbat planul a doua oară deja de când sunt în Indonezia. Ador Indonezia, trebuie să o spun şi dacă aş fi ştiut că o să îmi placă atât de tare aş fi stat chiar mai mult aici, dar sper să mă întorc şi cât de curând!

Sar înainte cu povestea, dar unele lucruri simt nevoia să le povestesc proaspete, poate pentru că sunt singură şi simt nevoia să împărtăşesc micile întâmplări. Plus că unele dintre aceste mici întâmplări pot fi foarte utile pentru a vă face o idee despre cum este aici şi la ce vă puteţi aştepta nu numai dacă călătoriţi singuri, ci în general.

Între timp de când nu am mai postat am ajuns în Jakarta, am stat peste noapte, am luat trenul local în Surakarta, stat 4 zile acolo, după 4 în Yogyakarta şi am schimbat planul a doua oară de când sunt în Indonezia: prima oară a fost să aleg Surakarta în loc de Jakarta şi bine am făcut şi acum am renunţat la zborul spre Bali pentru a merge în Karimunjawa, urmând sfaturile a două fete pe care le-am întâlnit la cea mai frumoasă pensiune-hostel la care am fost vreodată şi care este în Jakarta. Frumoasă pentru că m-am simţit ca acasă avea de toate şi am cunoscut foarte mulţi oameni extrem de plăcuţi şi genul care te inspră, care te fac să mergi mai departe chiar în momentul în care te îndoieşti de tine.

Şi am hotărât să plec în insula Karimunjawa „la plesneală” fără nimic aranjat

Sunt avantaje incredibile când călătoreşti pe cont propriu şi aranjezi singur totul din mers. Dar consumă foarte mult timp până te prinzi cum stau lucrurile şi asta în fiecare loc, dar şi satisfacţiile sunt pe măsură, dacă îţi place genul acesta de adrenalină şi mai ales ai mult timp la dispoziţie, că altfel te frustrezi să piezi o mare bucată de vacanţă căutând rute, cazări, obiective, etc. Pentru că vorbim despre vacanţă-circuit, ceea ce este mult mai solicitant. Plus că în Indonezia foarte multe lucruri se schimbă rapid, nu există orar la autobuze decât aşa, de voie şi orientativ, pe internet lipsesc multe informaţii despre rute şi conexiuni pe care le descoperi la faţa locului şi care pot să salveze mult timp, etc.

Despre Karimunjawa şi de ce am dorit să ajung aici

Karimunjawa este numele unui grup de 27 de insule, dintre care insula principală, dar şi oraşul cel mai mare se numeşte tot Karimunjawa.
Grupul de insule este o destinaţie de vacanţă mai mult pentru localnici, dar sunt şi destui turişti străini.
Nefiind turism de masă şi nici multă poluare, aici chiar este de vis să faci snorkeling, scufundări şi alte activităţi, pentru fauna marină bogată, aici o să verific de mâine dar aşa am primit asigurări de la noua prietenă.
Între orele 6 dimineaţa şi 5 seara sau aproximativ – aici nu este ceva fix nu există electricitate pe insulă, aşa că de exemplu şi wi-fi-ul şi tot ce depinde de electricitate merge numai seara.
Mai multe în articolul dedicat, dar eu am dorit să ajung aici pentru că este un paradis aproape intact, dar oricum fără toţi cei care hărţuiesc turiştii străini în alte locuri foarte renumite.

Pentru asta am renunţat la un zbor către Bali

Aşa că lăsându-mă cucerită de entuziasmul celor două noi prietene am decis să iau din cele 17 zile alocate iniţial pentru Bali şi să ajung şi în Karimunjawa, insulă cu adevărat paradisiacă şi nu foarte turistica, nu în măsura în care să atragă şi răufăcători. Şi să fac şi traseul pe Muntele Bromo fără tur, deoarece este mult mai plăcut şi are numeroase avantaje, printre care că ajungi să admiri muntele fără sute de alţi turişti pe lângă tine. Şi că poţi să stai cât vrei şi să te şi plimbi singur pe buza vulcanului, sau dacă nu singur cu foarte puţini alţi călători, deoarece toate tururile au acelaşi traseu şi toţi sunt la răsărit în acelaşi loc după care pleacă, iar după 7 dimineaţa linişte şi pace. Una dintre fetele de care m-am legat tare a fost singură în Karimunjawa şi cealaltă singură la Bromo. Şi sunt foarte tinere, abia au terminat facultatea şi au atâta curaj şi energie, una din Praga şi cealaltă din Seattle. Şi niciuna nu a mai călătorit singură înainte! Deci dacă ele au putut….

Dar Karimunjawa nu este cea mai la îndemână destinaţie, mai ales că sunt puţine feriboturi către insula principală, din Semarang unul pe săptămână sau două şi mai multe din micul oraş Jepara, aşa că acolo trebuia să ajung. Mă pun pe cercetat şi a doua zi la drum.

Transpotul public în Java

Am luat autobuzul tranzit Yogya până la terminalul de autobuz pentru Semarang, Giwangan, altul decât Jombor cel indicat pe internet, adică autobuzul a oprit şi la Jombor dar era deja plin ochi şi aş fi stat în picioare o mare bucată din drum plus că nici valiza nu stătea prea bine. Noroc că am spus angajaţilor de la tranzit Yogya unde vreau să ajung de la Jobor şi mi-au spus că mai bine merg de la Giwangan, că este mai bine pentru mine. Iniţial am crezut că sunt autobuze mai bune, pentru turişti, nu a fost aşa dar oricum a fost mai bine.

OK, nu aştept mult, iau autobuzul către Semerang, facem 6 ore, aici în acelaşi terminal iau către Jepara, iar nu am aşteptat şi am prins cred ultimul de la ora 17. Nu am plecat din Yogya chiar de dimineaţă că mai aveam ceva de cumpărat şi m-am mai lungit şi cu altele. Dar eram calmă şi cumva s-au aranjat toate singure cum nu se putea mai bine. Trebuie să spun că deşi o călătorie lungă, mult stat în trafic, serpentine, cozi enorme, se traversează munţii şi străzile erau foarte aglomerate nu ştiu dacă este aşa tot timpul, dar o rută care normal se face în 3 ore şi jumătate ne-a luat aproape dublu. Numai motocicletele stăteau mai puţin.

zogza 100
In autobuz inainte sa se umple
zogza 103
Cand autobuzul a ajuns in Jombor

Mă cazez relativ repede şi cum am sperat, în cea mai bună locaţie

Pe la 7 seara am intrat în Jepara, era seară, aici se întunecă la 6 şi am fost lăsată de autobuz în faţa unui hotel pe care nu l-am solicitat, nu la terminal, cei din autobuz spunând că terminalul este închis. Acum nu ştiu dacă într-adevăr terminalul era închis – se poate deoarece ultimele autobuze aici sunt la 5 seara, sau pur şi simplu de ce m-au lăsat acolo. Dar la hotel sigur aveau un comision ceva că deja mă aşteptau fuseseră avertizaţi de cineva din autobuz care tot îi dădea cu hotelul. Nu că nu aş fi aruncat o întrebare cât sunt camerele, dar era destul de departe de centru sau cel puţin de ce mă intersa pe mine – ferry dis de dimineaţă şi m-a deranjat şi faptul în sine aşa că am plecat.

Am fost un pic debusolată dar am pus GPS-ul, foarte bună investiţia în cartelă cu net locală, cea mai bună, mers vreo 10 minute, nimeni nu m-a abordat cu nimic, doar se uitau curişi la mine: noaptea o fată străină cu ditamai valiza şi alte acareturi– între timp am făcut şi cumpărături – nu este o imagine obişnuită aici dar nefiind un oraş cunoscut pentru turism oamenii sunt normali, adică sunt adevăraţii javanezi, curioşi da cu străinii dar nu hărţuitori.

Deci o iau eu aşa şi ajung în centru relativ repede, dar eu doream o cameră şi mai ales să fiu aproape de ferry să îl prind pe primul de dimineaţă şi să nu meg mult.

zogza 115
Drumul spre Semarang este minunat

Dacă nu ai rezervat înainte, o soluţie bună este să cauţi la faţa locului

Nu aranjasem cazare că am învăţat şi văzut că aici mulţi pur şi siimplu caută cazare la faţa locului. Adică dacă nu ai rezervat din timp pe net ajungi să plăteşti în general mult şi condiţiile să nu fie excelente. Sunt multe case particulare, home stay toată lumea înţelege, dar acestea nu sunt pe net, nu în Java, doar foarte puţine, dar sunt multe aşa că nu se întâmplă să rămâi pe dinafară, doar eventual să nu iei cel mai bun preţ.

Pentru această spontaneitate în cazare peste tot ideal este însă să ajungi pe lumină, când circulă şi autobuzele (nici cele din oraşe nu circulă după ora 18) şi să cauţi în linişte, dar multă lume nu face aşa şi totuşi se descurcă excelent.

Aşa că ajung eu la o intersecţie, văd un restaurant mă rodea foamea, dar am avut un imbold să intru să întreb de cazare, adică să încep cu căutatul. Zis şi făcut, o doamnă mă întreabă în engleză mai multe detalii, îmi spune că merge – ea cu soţul şi doi băieţei micuţi în zona portului şi că acolo sunt multe case particulare şi că mă poate lăsa acolo. Eu accept, pur şi simplu aşa am simţit şi am ajuns la un loc, aveau cu 160 000 de rupii, eu doream cu 100 000 mai ales că aveam ofeta unui hotel din zonă de pe net cu 100 000.
Am rămas totuşi în zonă, doamna tot nu înţelegea cum am venit aşa fără să cunosc şi fără să am ceva aranjat, i-am spus ce şi cum, am mai vorbit un pic cu dânsa şi ne-am despărţit, după ce am asigurat-o că sunt bine şi că mă descurc. La doi paşi era şi şi hotelul cu pagina de pe net iar dacă nu găseam în cel mai rău caz mă duceam la cazarea cu 160 000, nu era deloc grav.

La hotel ţeapă recepţionerul râde şi îmi arată tarifele la hotel, erau afişate de la 350 000 de rupii, dar îmi recomandă să încerc la alte home stay, dar era sceptic că găsesc cu 100 000.

În drum văd oameni afară în faţa unei case, îi întreb dacă ştiu de home stay şi culmea era chiar o mare pensiune, mă înţeleg la 100 000 fără aer condiţionat doar ventilator, cameră cu baie, de bază totul dar pentru o noapte am ales să stau aici, trebuie să mă trezesc la 4 dimineaţa şi mai ales sunt chiar lângă port, dacă stăteam în centru pierdeam timpul şi cu strămutatul.

Şi iată cum am ajuns să am şi cazare la preţul sperat şi mai ales în locaţia dorită, transport până la locaţie, incredibil dar şi gratuit şi oamenii clar nu aveau comision pe nicăieri, pur şi simplu oameni drăguţi şi săritori cum sunt mulţi din Java, oamenii normali.

zogza 149
Asa arata holul, toate camerele au baie proprie
zogza 152
Gazda mea avea si multe motociclete de inchiriat
zogza 142
Aici am scris prima parte din articol

Preţ transport:
Trans Yogya: 3000 rupii
Giwangan – Semerang: 23 000 rupii
Semerang – Jepara: 20 000 rupii

Adică 3 euro, dar mult timp eu spun câştigat pentru că asta mi-am dorit, dar nu cred că este o experienţă pe gustul tuturor. Din fericire pentru aceştia şi chiar şi pentru mine pe viitor, există şi alte opţiuni de a ajunge aici, mai eficiente din punct de vedere al timpului şi mult mai confortabile.

Şi aventura continuă….

….spre Karimunjawa, un adevărat paradis

A doua zi incredibil dar m-am trezit la 4:45 fără ceas, decât cel biologic, funcţionează când ştiu că e musai mă pregătesc beau cafeaua etc şi la 5 30 am luat-o spre port, unde am ajuns în 10 minute. Primele ore ale dimineţii sunt extraordinare aici, aşa că o să fac asta mai des, oricum nu se întâmplă mare lucru aici seara.

Deci am ajuns la terminal, coadă mare la bilete, stau şi eu la rând şi iau bilet la feribotul comun, am avut aşa un sentiment că dacă este şi pleacă să îl iau. De ce:

Feriboturile către Karimunjawa sunt aşa, la ghici, există un orar dar nu se respectă deloc, adică feribotul comun trebuie să plece la 8 şi a plecat la 6:45, când nici nu se deschisese casa de bilete la ferry rapid, care se deschidea la 8 dar neavând rezervare nu am dorit să risc să pierd feribotul comun şi să aflu că nu am loc la cel rapid, aşa că am plecat cu cel comun.

Feriboturi rapide nu sunt în fiecare zi şi cele comune sunt doar o dată pe zi, este unul dintre lucrurile care deocamdată păstrează Karimunjawa atât de specială, dar nu se ştie în viitor…

Deci ce aflu despre orarul ferry la coadă: un italian venit cu familia a rezervat cum spune la carte bilete pentru feribotul rapid, pe care îl doream şi eu, dar de aici în fiecare zi primea mesaje că s-a chimbat ora, într-o zi că s-a anulat – se întâmplă dacă sunt valuri mari, după că de fapt merge dar la altă oră şi tot aşa. Am luat la comun şi cu asta basta.

karimun 001
Coada la bilete

Aici pe insulă de la o familie de cehi care stau la casa particulară la care am stat şi eu am aflat că au pierdut ferry rapid la care au cumpărat bilete cu o zi înainte, pentru că au ajuns în port la 11:30, cu jumătate de oră înainte de 12, ora la care trebuia să plece ferry, care de fapt plecase de la ora 10:00. Aşa am aflat că a fost într-adevăr şi ferry rapid, care a plecat din Jepara la ora 8, în loc de ora programată 11, înainte să se deschidă casa de bilete pentru cursă, dar cred că se puteau lua bilete de la faţa locului, uf!
Au luat banii înapoi că pe bilet aveau specificat 12:00, dar mai stau o zi aici şi speră să nu fie mâine valuri, că atunci nu mai circulă nimic şi mai stau încă o zi. Din fericire e frumos, dar nu trebuie să fie ultima destinaţie înainte de un zbor că nu se ştie niciodată.

Deci fără rezervare ajung şi pe ferry, aici nebunie mare, cel puţin la nivelul inferior, de toate, maşini, capre, marfă, scutere, oameni. Am crezut că asta este ferry obişnuit şi tocmai când mă uitam după un loc mai liniştit am fost chemată sus unde din fericire este şi un restaurant dar am stat pe punte, să stau la aer.

karimun 007

karimun 009

karimun 010

karimun 012

5 ore cu feribotul!

A fost interesant, am ajuns în sfârşit pe insulă şi aici am găsit în mai puţin de jumătate de oră o cazare în buget şi decentă, dar mai ales cu poziţie bună la strada principală şi unde am întâlnit şi familia de cehi care au mai rămas o zi, ştiau tot pe insulă aşa că am mers cu scuterul şi am explorat insula cu ghizi şi am fost şi la o rezervaţie cu mangrove.

karimun 072

karimun 113
Am gasit pe plaja scoici uriase

Concluzia: mă simt minunat aici, aşa că mă felicit foarte tare că m-am adaptat din mers, mâine mă duc în tur de insule, snorkeling, alte activităţi şi abia aştept. Revin cu poze!

Deci fiţi spontani, atunci când este posibil, din punct de vedere costuri şi program, dacă simţiţi să faceţi asta şi mai ales ascultaţi-vă instinctele, asta mereu, cu siguranţă nu vă veţi înşela, toţi călătorii pe termen lung mi-au confirmat acelaşi lucru. Din fericire există un internet cafe pe aici aşa că pe la ora asta voi posta pe blog aici este 22:00!

Am scris despre cum a fost în Karimunjawa aici, despre baia în piscina cu rechini aici, plus că alegând ruta aceasta, am ajuns și la Vulcanul Bromo și la Vulcanul Ijen. Am primit atât de mult!

Şi puteam să pierd atâta frumuseţe!

karimun 106

Mirela este autoarea blogului ExTraViTa – Experiențe, Visuri, Călătorii, din pasiune pentru călătorii și aventură. Blogul ExTraViTa este unul dintre cele mai citite din România, subiectele preferate fiind legate de călătorii solo, croaziere, ponturi legate de călătorii, bagaje, modă și frumusețe pe drum.

0 thoughts on “Spontaneitate în Indonezia, lucrurile se aranjează singure când îţi urmezi instinctele”

  1. Multumesc mult Carmen te pup! Cat despre curaj nu e chiar atat de periculos pe aici 🙂 adica in Java ca in Karimun este atat de linistit…..

Lasă un răspuns