Odată ajuns în Asia ești uitmit de multe, iar fructele precum pitaya, durian, rambutan, longan, fructul stea, mangostan și multe altele incită curiozitatea iar după curizitate vine pofta, pentru că majoritatea sunt foarte bune. Plus că acolo sunt nenumărate soiuri de mango delicioase și diferite de ce se găsește la noi, guava, un alt fruct care îmi place foarte mult.
Așa că am ajuns să consum în Asia peste 2, 3 kilograme de fructe zilnic, combinate. Nu au înlocuit mesele principale, dar indiferent cât orez sau noodles am mâncat datorită mișcării tot am reușit să slăbesc în jur de 3 kg.
Dar ce este mult strică și concentrarea pe un anumit fruct duce la plictiseală. Deși am avut o pasiune pentru rambutan de la prima degustare, precum am procedat și cu alte alimente preferate am mâncat până m-am săturat, nici nu mai doream să îl văd în fața ochilor. Nici acum, după o pauză de aproape 2 luni nu simt nicio bucurie când mă gândesc la acest fruct care atunci când i-am simțit dulceața m-a fermecat nespus.
Rambutanul este un fruct originar din Malaezia și Indonezia, se gasește din belșug în Asia. Este bun, răcoros, dulce, o dulceață care m-a dus cu gândul la ambrozie, nectarul zeilor, nu planta actuală. M-am îndrăgostit.
În fiecare dimineață din KL unde am mâncat pentru prima oară acest fruct, plăcerea cea mai mare era grămăjoara de rambutan de la chinezul vârstnic care are meritul de a afișa prețurile: 3 MYR grămăjoara, de jumătate de kilogram. Preferam să iau de la el decât să mă tocmesc prin alte părți. După mă plimbam un pic și mă opream la o cafea ori tot prin cartierul chinezesc ori pe lângă, la KFC sau la Starbucks.
Aspectul de arici îi dă un aer haios acestui fruct, dar țepii sunt moi. Este cam de mărimea unei prune mari și se deschide foarte ușor, exact precum semințele: presiune la capăt, se crapă un pic și dupa de decojește foarte ușor. Din prima. Mi-a plăcut că prin această metodă care nu necesita atingerea miezului cu mâinile și nici cuțit se poate mânca fără să fie spălat în prealabil, așa că este ideal pentru mâncat din mers. Se aseamănă cu lici, dar este cu mult mai bun.
În vacanțe îți trec lucruri trăznite prin cap. Tocmai de aceea las rândurile de mai jos așa cum le-am scris ciornă în vacanță, ”la cald”.
Cum m-am săturat de rambutan:
De când am ajuns în Asia sunt fericită datorită fructelor. Pot mânca pe săturate tot ce altă dată priveam cu jind sau nu pe rafturile supermarketurilor, că la noi ajung foarte foarte scumpe și nu au acelaşi gust.
Rambutanul este foarte perisabil aşa că nu se poate transporta în formă naturală, sau poate în anumite condiții. Lici mai cumpărasem din țară dar rambutan nu văzusem până în Asia pe nicăieri, dar nici nu mă uitasem special vreodată.
Mereu ne săturăm de ce avem la îndemână şi nu mai apreciem cum se cuvine, sau poate sunt numai eu aşa. Când îmi place ceva consum respectivul aliment până îmi iese pe nas!
După ce m-am tot bucurat de rambutan în KL și încă 2 zile în Melaka, în ultima zi din acest oraș fac iar o vizită la supermarket. Mâncasem cum am spus rambutan zilnic așa că iau o pauză și achiziționez, cu 7,3 MYZ – 8 lei:
– 1 Pitaya, fructul dragonului de Vietnam – alb înăuntru, cel local este roşu înăuntru şi mai rotund. De Vietnam era la promoţie.
– 4 fructe stea
– 1, 2 kg de banane
– 2 portocale micuţe
Și nu era un supermarket ieftin, dar asta este Asia. Am mâncat o parte, lăsat altă parte şi aşa la plimbare după masa de prânz găsesc o piaţă locală unde 1 kg de rambutan era 3 MYR şi 4 kg 10 MYR.
Au, mi-a părut rău că plec a doua zi, nu ştiam totuşi să profit de ofertă? Se pare că mă tentează şi îmi este greu să rezist unei promoţii.
Îmi părea rău şi că mâncasem. Ce bine ar fi fost, 4 kg de rambutan!
Până la urmă am luat 1,5 kg şi m-am îndreptat spre casă. Am mâncat până m-am săturat dar tot nu am ajuns nici la jumătate.
A doua zi de dimineaţă le-am luat cu mine, oricum mai aveam şi alte fructe.
Aş fi luat un Mc din staţie de la Sentral Melaka dar nu am avut timp că pleca autobuzul pentru care deja luasem bilet, aşa că am rămas cu rambutanul. Am mâncat o parte de mi s-a acrit, e bun dar….. ce ar fi mers un Mc! Cu rambutan! De aruncat nu pot să îl arunc aşa că sunt condamnată să îl mănânc.
În fine am reuşit să termin şi am realizat ce înseamnă să ai la îndemână unele lucruri, nu le mai apreciezi.
Adică chiar m-am trezit poftind la mere! Dar aici sunt şi foarte scumpe şi nici nu cred că sunt bune după cum arată. Ce ar mai merge un Starkrimson crocant sau fuji.
Cred totuși că de vină că nu mai pot vedea acum rambutan este că la un moment dat după ce am aflat despre beneficiile semințelor am mâncat fructul cu totul (fără coajă) dar cum semințele sunt și uleioase așa fructul este cu mult mai sățios. Am reușit să termin grămăjoara dar nici că m-a mai tentat pe undeva, asta și pentru că sunt atâtea alte fructe bune și interesante.
Mi-a părut rău că am abuzat de rambutan, că m-am privat astfel de bucuria de a-l avea la îndemână asta tocmai – culmea – din cauză că mi-a plăcut atât de tare!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Really? You ate 2.3 kilos of fruits daily. I bet you don’t get all of those fruits back home? So you made the best of your short stay. You need to be in a tropical place to get such variety. The rambutan certainly looks like a scary fruit to me. Wouldn’t feel like even touching one.
No some of the fruits we do not have back home and the ones we have are not so tasty here plus are very very expensive.
Rambutan is soooo good, unfortunately I eat too much so now I can’t see it anymore 🙂 but in Asia there are so many others to choose from.
And yes, 2,3 kg almost every day, for two months. Actually back home I also eat a lot of raw fruits, but not so much daily :), I love fruits., don’t you?