La plimbare prin George Town, orașul unde la fiecare colț se trage cortina

Știți schimbările de scenă de la teatru? Așa m-am simțit în Georgetown, oraș care a primit titlul de World Heritage Site UNESCO, pentru valoarea universală remarcabilă: o mărturie vie a moștenirii multiculturale și tradiții Asiatice, unde marile religii și culturi se întâlnesc. Coexistența multor credințe distincte este un testament al pluralismului religios din Asia. Iar ca bucătărie și atmosferă se reamrcă puternic spiritul malay, chinezesc, indian dar și european.

Multe clădiri coloniale și-au reluat strălucirea de altă dată, ceea ce face ca unele părți ale orașului să arate ca orice oraș frumos european, cu arhitectură elegantă, iar în altele să arate ca într-un cartier chinezesc, sau ca un mic cartier indian. Ce este uimitor aici este că toate acestea alternează, de la străduță la străduță în centrul vechi al orașului, cât și uneori pe aceeași stradă :). Cât despre partea nouă a orașului, unele cartiere arată ca în Singapore.

Sunt curioasă cum va arăta orașul când va fi restaurat complet, până atunci în George Town este multă poezie, artă a străzii, un centru boem, în care timpul trece cu repeziciune.

Georgetown, Penang, Malaezia

George Town este capitala provinciei Penang din Malaezia și a luat numele de la regele britanic George al III-lea, orașul fiind fondat în 1786 de către britanici, care au cumpărat insula de la Sultanul Kedah-ului. Pe coasta de nord-vest a Malaeziei Peninsulare, în Strâmptoarea Malacca.

Și să înceapă spectacolul: precum spuneam, exact la un spectacol mă duce cu gândul acest oraș, cu cortina trasă și schimbat decorul uneori chiar la fiecare pas.

Am ajuns într-o foarte călduroasă zi de august aici, într-un oraș cu o medie anuală a temperaturii apropiate de 30 de grade.
Mă cazez chiar pe strada Stewart și o iau la plimbare pe străduțele cu iz vechi. Două clădiri renovate, una încă așteptând restaurarea.

Nici 5 minute mai târziu ajung la Strada Masjid Kaptain Keiling, una dintre cele mai importante străzi din vechiul oraș și dau peste un templu chinezesc foarte solicitat, dedicat Zeiței Milei, Kuan Yin, templu care era ca o fabrica de bețișoare și alte ofrande. Nu glumesc, atâta activitate ca aici nu am văzut prea des chiar și în față era o piață numai cu flori și ofrande.Este un templu vechi, din 1728, finalizat în 1800.

O iau în jos pe stradă și dau aproape imediat peste faimoasa Biserică St George. Construită între 1817-1828 se spune că este cea mai veche biserică anglicană din Sud Estul Asiei.

Esplanada superbă, mărginită de clădiri frumoase, Primărie, Teatru, Centru Comunitar, dar și un food court uriaș!

Mai departe văd un oraș cosmopolit, nou, cu arhitectura britanică restaurată, promenadă, curățenie.

Și câteva ședințe foto, una se pare că era pentru fotografii de nuntă, altele pentru un almanah, deh, trecem mai departe…

Ceasul turn construit în memoria Reginei Victoria , înalt de 60 de m construit în 1897, pentru a comemora Jubileul de Diamant al suveranei.

Pirima Marină a Malaeziei din interiorul unui oraș, deschisă publicului și care iar impresionează, nefiind o imagine la care m-aș fi așteptat când mi-a apărut pur și simplu în fața ochilor.

Cortina: Templul Hainan, din 1866, cu extraordinarele sculpturi, dragonii în special mi-au atras atenția în mod deosebit, coloanele sunt minunat lucrate.

Și minunata moștenire Peranakan, Casa albastră: Cheong Fatt Tza Mansion

Foarte aproape de un muzeu de ciocolată și biserica St Francis Xavier

M-am mai ănvârtit un pic și la un moment dat dau peste o pisică uriașă pictată pe un zid. Am aflat că este vorba de Skippy, una dintre nenumăratele picturi și alte manifestări street art, care fac din Geroge Town un oraș care îndeamnă la o căutare de comori: sunt pliante care conțin toate informațiile, inclusiv o hartă a obiectivelor și nenumărați turiști petrec câteva ore frumoase descoperind într-un mod foarte amuzant orașul.

Am luat ceaiul tot la un loc de pelerinaj pentru căutătorii de artă stradală, loc în care de altfel am și mâncat, este unul dintre nenumăratele food-courturi.
7 lei porția de mai jos, bun, bun, deși nu mă omor după chifteluțele acelea de pește.

La doi pași muzica specifică indiană, magazinele de sariuri și tot mă convinge că am ajuns în Mica Indie.

M-am oprit iar la masă într-un mall modern de lângă cea mai înaltă clădire de pe insulă Komtar și după am luat-o spre centrul vechi din nou, clădiri frumoase cu însemne chinezești lângă cafenele moderne, adevărate comori pentru hipsteri și alte suflete boeme:

Moscheea din 1801 este cea mai mare moschee veche din Penang.

Bekka parcată, este sfârșit de zi, ce bine sună, clădiri vechi, adormite și normal, arta stradală este peste tot. bicicleta modernă face parte din peisaj

Căsuțe de turtă dulce și căldura unui cămin … la comun

Jetties istoricele clan jetties, debarcaderele faimoase, case pentru comercianții, pescarii și muncitorii de pe docuri. Construite în secolul 19, casele tradiționale sunt construite pe apă pe piloni din lemn. Sunt conectate prin drumuri de lemn. La plimbare prin mijlocul lor lejer poți privi înăuntrul caselor unde loctarii se uită la televizor, petrec timpul în familie, de fapt aveam impresia că trec printr-o sufragerie nu pe o străduță, atât de caldă este toată acea atmosferă.

Pe străzi la o aruncătură de băț animație, ofrande la un templu, dar și un spectacol gratuit de teatru

Iar la doi pași cluburi și clădiri moderne

Am ajuns iar acasă, mi-am spălat părul și așteptând să se usuce am stat pe verandă, iar după pe terasă cu alte fete, urmărind în direct filmarea unei scenete, aceeași, care se repeta la nesfârșit, realizat de o companie din Singapore, care timp de 3 luni a luat cu asalt seară de seară străduța noastră:

Spectacolul se termină și cu spectatori 🙂

Pe curând