Evitati terminalul de autobuz Probolinggo din Java: este de groaza

Asia În Asia Indonezia Java Jurnal de călătorie

ijen 009

Până acum am scris despre experiențele plăcute, pentru că așa au fost, nu 100%, mici încercări de înșelătorie, dar nimic grav. Indonezia…. după ce te enervează cineva întâlnești câțiva oameni atât de senzaționali că uiți tot. Treci de la o extremă în alta. Dar totusi, evitati terminalul de autobuz Probolinggo din Java: este de groaza si o sa va povestesc de ce:

Dar nimic nu s-a comparat cu experiența de la Prombolinggo, ultimul terminal de autobuz în care am ajuns în insula Java. După am fost în Bali dar acolo am văzut imediat unele lucruri și am evitat transportul în comun, am ales shuttle-uri și taxiuri aproape în totalitate. Revin cu un articol despre tot ce înseamnă tranport în comun în Indonezia.

Am ales să nu scriu despre această experiență cât eram în Indonezia, deși scrisesem articolul, pentru a nu îmi alarma rudele și prietenii. Dar totuși sunt câteva lucruri care trebuie spuse.

Terminalul de autobuz Probolinggo din Java: de evitat

Am ajuns aici pentru a merge la Vulcanul Bromo, a fost acceptabil și am plecat de aici spre Vulcanul Ijen.

Vă recomand pe cât posibil să evitați acest terminal, mai ales când doriți să vă îndreptați de aici spre alte zări. Că de ajuns aici sunt câteva țepe, dar ușor de evitat, vedeți aici cum.

Totul s-a întâmplat din cauză că nu mi-am ascultat instinctele (puternice de respingere și am jurat încă o dată că nu mai fac asta) și am ales să iau calea ”logică” acolo unde mergeau și alți turiști pe care i-am întâlnit în microbuzul care duce de la micul sat Cemoro Lawang (de unde se pornește în drumeție spre vulcanul Bromo) către Probolingo. Am vrut să merg la Bondewoso și de acolo la Ijen și m-am sucit cu a merge la Banyuwangi, a doua opțiune de abordare a vulcanului Ijen.

Ajunsă în stație au sărit pe mine, trăgând de bagaje și strigând în urechi tare, mai mulți localnici: Surabaya, Surabaya, Surabaya, you are going to Surabaya… încontinuu. Deja eram agresată. Le spun – proastă decizie – că merg la Banyuwangi. Nu trebuia să le spun nimic.

Mă trezesc cu bagajul smuls și suit în spate la un autocar și eu într-un autocar. Acolo dau de un cuplu de olandezi pe care îi întâlnisem în microbuzul de la Cemoro Lawang și de care mă pierdusem, că mersesem să scot bani de la un bancomat. Mă salut cu cei doi și vine un taxator să ne ia banii. Ne zice că face 4 ore (ciudat pentru o distanță atât de mare) și că ne costă 75 000 de rupii. Ce? Pentru un autobuz economic?

Le atrag atenția celor 2 că este prea mult pentru un autobuz economic, care oprește peste tot, că pe distanța dată vom face vreo 12 ore de fapt și că se fumează înăuntru, că așa este la Ekonomi. Și am plecat, mi-am luat trollerul din spate de la bagaje și dau să plec. Nu aveam chef chiar și pentru bani puțini să stau la Ekonomi 12 ore!

Olandezii m-au urmat că și-au dat seama și ei de țeapă și mai ales ea avea astm, nu putera să stea cu fum. Dar mafia autobuzelor ne-a urmărit îndeaproape.

Ne-au smuls bagajele din mâini, țipau în urechi foarte aproape de noi mulți în același timp

Ce mai am reușit să scăpăm de acolo și să ne suim într-un autobuz intercity, pe care am plătit 60 000! Cu aer condiționat și curat. Dar nu înainte de a fi îmbrâncită de câteva ori, hăituită, aruncate bagajele din autocarul în care nu doreau să ne lase să intrăm dacă nu le dăm lor banii, o sumă mai mare. Dar nu diferența de bani m-a stresat ci tratamentul, cu țipete, etc. Nu le-aș fi dat nimic.

Am scăpat că am scos legitimația de presă și am început și să filmez. Am luat un brânci final de era să dau cu capul de autobuz și ne-au lăsat în pace. Și când am încercat să obțin ajutor de la cei de la informații indivizii intraseră acolo și amenințau că numai cu ei să vorbesc, că oamenii de acolo nu știu engleza.

Inutil să vă spun că după această experiență mi-a luat ceva timp până să scap de rezerva față de orice indonezian, să mă întreb ce vrea de la mine, cum este cu adevărat.

Este greșit, știu, că și la noi în țară sunt oameni de nimic care îi hărțuiesc pe alții așa și asta nu este definitoriu pentru noi ceilalți dar după așa ceva este greu să îți recapeți încrederea, ca străin. Am înțeles mai bine unele lucuri după ce am pățit asta.

Cei din autobuz au fost toți fericiți că am scăpat, dar erau îngroziți și nu au intervenit cât timp ne-au hăituit oamenii aceia. Eu am câștigat 2 noi prieteni și experiență.

Așa că până când autoritățile nu fac ceva să curețe acel terminal, nu recomand nimănbui această experiență. Sunt trenuri care pleacă spre orice destinație din Java și le recomand, sau transport privat, mai bine plătesc mai mult decât să încurajez această practică și să le dau ceva acelor oameni. Punct. Sunt o rușine pentru țara lor și pentru toți oamenii senzationali, buni, calzi și toleranți din Indonezia – care sunt majoritari.

Eram ca o floare inainte de a ajunge la Probolinggo, dacă aș fi avut mai puține bagaje…. m-aș fi descurcat altfel cu tot

ijen 001
La urcare in autobuzul din Cemoro Lawang spre Probolinggo

În Banyuwangi am stat la o o gazdă senzațională, o profesoară de engleză care a făcut atât de multe pentru noi. Și am întâlnit numai oameni deschiși. Legea compensației!

Cu toată experiența neplăcută, m-aș întoarce în Indonezia și mâine și de nenumărate ori, numai că aș evita zonele de acest fel, pe care acum știu să le identific.

Copii din cartier și gazdele m-au făcut să trec peste tot balamucul

ijen 078

8 thoughts on “Evitati terminalul de autobuz Probolinggo din Java: este de groaza

  1. wow, suna horror! Am trecut si eu printr-o experienta neplacuta la vama la intrarea in Cambodgia, cu o teapa si sperieturi, dar nu au fost agresivi din fericire. Bravo ca ai reusit sa treci peste asta si sa te bucuri de experientele placute care au urmat. Asemenea experiente si comportamente iti pot lasa un gust amar, dar, cum ai spus si tu, asta nu e definitoriu pentru toata populatia Indoneziei..din fericire! Pacat ca autoritatile nu fac nimic sa curete zona, mai ales ca Indonezia e frecventata de multi turisti, iar astfel de experiente strica imaginea tarii.

    1. Da imi pare rau sa aud de Cambidia. Prombolingo este recunoscut pentru mafia autobuzelor si multi turisti sunt agresati acolo. De aceea am si scris si lasat si pe tripadvisor review sa stie lumea si sper ca la un moment dat sa faca ceva autoritatile 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.