Tenganan este un sat din regiunea Karangasem, Bali, unul dintre puținele sate Bali Aga păstrate așa cum erau odată. Populația Bali Aga este cea mai veche din Bali, fiind aici încă înainte de venirea populației hinduse. Tradițiile lor s-au împletit cu cele hinduse de-a lungul timpului dar au multe diferențe, lucru care în general caracterizează religia practicată în Bali, care are alte ritualuri decât cele din India, de exemplu, dezvoltându-se separat o perioadă îndelungată.
Spre sat
Am ajuns la satul Bali Aga în 30-40 de minute pe jos de la Crystal Beach de unde stăteam. Plimbarea a fost senzațională, am dat și peste o ceremonie, dar este foarte greu să nu dai peste vreo ceremonie în zonă, am impresia că zilnic sunt câteva. La fiecare colț este câte un templu, altar, etc.
Mi-a spus o englezoaică că nu este nimic special la acest sat, dar mi-a plăcut tare să vin pentru plimbarea în sine, a fost superbă, superbă, superbă. Dacă aș fi venit cu un autocar câteva ore până aici și să dau și mulți bani m-aș fi simțit cam păcălită dacă nu ar fi fost vreun festival spectaculos. Dar și așa, venind la plimbare mi-a plăcut, este un mod frumos de petrece o parte din zi.
Tenganan, Bali Aga
Tenganan este singurul sat în care se mai produce geringsing, ikat, o pânză cu țesătură dublă, care se țese la război. Are diferite modele și fibrele de bumbac sunt vopsite înainte de a fi țesute. Sunt haine sacre și se spune că au puteri magice.
Se plătește o contribuție la intrare, fiecare cât vrea și își trece numele în caietul cu donații.
În sat este liniște, calm, prăvălii cu diverse, drept să spun mi-a plăcut mai tare bazarul din Ubud, sau din Kuta, nici nu încape comparație. Se mai spune că în Tenganan nu este acceptată poligamia nici divorțul, spre deosebire de alte sate.
Un sat fortificat?
Așa cum se spune în pliante, satul se poate vizita numai ziua, că seara se închide. Nu știu dacă într-adevăr este sat, mie mi s-a părut mai degrabă ca un muzeu al satului, cu magazine și cred că după 17 nu se închide satul ci prăvălia.
Nu m-aș mira deloc, dar ABSOLUT DELOC ca acolo să nu stea nimeni și să fie doar o bulă pentru turism. Este frumos oricum că s-a păstrat, dar vândut ca sat tradițional este cam mult.
Nici nu pot spune că nu sta niciun localnic aici, cred că probabil au case în apropiere și partea aceasta este numai pentru spectacol. Sau poate că sunt eu prea neîncrezătoare după ce am dat peste o mulțime de bule. Aș veni aici noaptea să verific.
Probabil în timpul festivalurilor Tenganan este senzațional de vizitat, m-ar tenta să văd cum arată de sărbătoarea ”Udaba Sambah”, în Iunie sau Iulie.
Nu am înțeles de ce cresc ouă în cactus
Nici de ce au vopsit biata pasăre roz
Dacă aș fi avut un ghid local îmi spunea o poveste, dar ar fi fost reală sau nu? Oricum drept să spun nici nu m-a omorât curiozitatea 🙂
Mi-a plăcut, da, dar mă așteptam la mult mai mult după descrierea satului din pliante, pe care nu o reproduc că mi se pare departe de realitate. Dar marketingul este marketing, am avut acest sentiment constant în Bali, că sunt păcălită, dar natura și locurile ”fără poveste” m-au surprins în mod foarte foarte plăcut. Aș veni aici numai să descopăr frumusețea reală, care există. Din abundență.
Nu am zăbovit prea mult și am luat-o din nou spre casă. Și am dat peste o altă ceremonie. Este foarte frumos să vezi toți balinezii, mici și mari, îmbrăcați în haine de sărbătoare, multe zâmbete. Asta da mi-a plăcut.
Am înțeles că am dat ceva sfânt la o parte dintr-un copac când am găsit un ciot tocmai bun sa pun aparatul foto, să îmi fac poze cu timer-ul, dar doar mi-au spus politicos, nu s-a supărat nimeni. Și oricum l-am pus la loc.
Culmea că deși în general aveam la mine sarungrile, tocmai azi nu le aveam așa că nu am putut să intru în templu. Asta este de bază în Asia: o eșarfă și un sarung mereu în bagaj. Am fost invitată frumos să vin a doua zi, că era iar ceremonie. Dar a doua zi plecam. Altă dată.
M-aș plimba mult prin zone ca aceasta, opri la o cafea sau să cumpăr niște fructe, să mă opresc la o ceremonie, să cumpăr coșuri făcute de doamne în poarta casei. În Bali Aga aș mai merge doar dacă ar fi vreo mare sărbătoare unde vin toți în acele costume frumoase care apar la căutările de pe google, dar care nu sunt prea multe totuși. Ceremonii da, cât cuprinde.
Și natura….. minunată!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
interesant ! oua in cactus 🙂
da!!! Clar nu inteleg nimic 🙂