Sinaia este un oraș nobil prin frumusețe. Deși am fost până acum de atâtea ori aici, nu văzusem multe locuri frumoase, pe viitor voi scrie mai detaliat despre obiective, până atunci doresc să vă dau câteva idei dacă sunteți în trecere, sau pentru o excursie de weekend.
Primăria Sinaia
Ziua a început cu o vizită la frumoasa primărie a orașului, renovată cu fonduri europene. Acolo am primit câte o pungă cu multe hărți, pliante și o carte despre obiectivele din localitate – colecționez aceste lucruri așa că m-am bucurat și abia așteptam să le răsfoiesc.
Delegația noastra a fost întâmpinată de Maria și Paul, ambii angajați ai Primăriei, veniți într-o zi de duminică să ne facă turul orașului și ambii au fost extraordinari. Abia aștept să îi revăd și să aflu mai multe despre ei (sau despre experiența de 1 an și jumătate în Mexic a Mariei, care a considerat că locul ei este în Sinaia și cred că a avut dreptate). Ambii foarte îndrăgostiți de orașul lor.
Trenulețul
De la primărie am mers cu trenulețul până la un punct de unde nu se mai putea înainta din cauza poleiului și am făcut un pic de sport, a trebuit să urcăm o grămadă de scări până la Crucea Molomoț.
Dar a fost plăcut: am admirat clădiri frumoase, fiecare cu povestea ei, noroc cu Maria, un ghid excelent care ne-a povestit despre arhitectură, influențe, ce este în patrimoniu, etc.
Am aflat că la nevoie Sinaia poate deveni capitală, are infrastructura necesară. Am auzit și despre tragedia retrocedărilor de aici, despre invesrtițiile realizate pentru a îngropa toate cablurile din zona centrală! Nu și sus.
Crucea Molomoț
Crucea Molomoț a fost ridicată în amintirea Schitului Sf Nicolae. Prima atestare a Schitului datează din 1581. Schitul Sf Nicolae a ars în anul 1788, iar în 1858 s-a ridicat aici o cruce chiar în locul altarului. Pe vremea comunismului crucea a fost smulsă și aruncată în Valea Peleșului, dar a fost ascunsă și protejată 6 decenii de oamenii locului, iar acum crucea stă mândră mărturie a 500 ani de viață monahală din Sinaia.
Mănăstirea Sinaia
Mănăstirea a fost sfințită în 1695 în prezența Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Numele ei, ca și al localității de altfel vine de la Muntele Sinai și a mănăstirii Sinai, vizitată de Spătarul Mihai Cantacuzino, ctitorul mănăstirii.
Este un loc liniștit, am văzut biserica nouă, biserica veche (care odată era biserica mare ) și Muzeul Mănăstiresc din Sinaia, primul de acest fel din România.
Pe pârtie cu cizmele de oraș
După vizita la mănăstire am mers la cota 1400 și am luat prânzul La Simi: grătar, șorici, vin fiert :). Și zăpadă, soare, căldură. O zi frumoasă și ar fi mers o tură cu placa, dar programul nu ne permitea. În schimb am fost cum se spune pantofar pe acolo, ipostază care m-a amuzat.
Ni s-a explicat cum este cu domeniul schiabil din Sinaia: 16 pârtii, se poate schia până în luna mai, pârtii negre, albastre, roșii, multiple facilități. Voi scrie separat despre acest subiect, deoarece sunt foarte multe informații de postat.
Vila Oblique – 5 stele – o bucurie pentru nefumători
Da, acest loc chiar ne-a plăcut, am vizitat cu plăcere vila decorată de unul dintre proprietari, pasionat de arhitectură și design interior. Nu se fumează deloc în incintă, motiv pentru care la un moment dat a fost închiriată în întregime de un șeic și deorată cu mii de flori: o vacanță frumoasă pentru el și soție.
Fiecare cameră are un alt nume: New York, Glasgow, Paris, Viena, St Tropez și fiecare surprinde perfect atmosfera locurilor.
Un jacuzzi exterior frumos, centru spa, ce mai, ne-a plăcut foarte mult. In lounge am petrecut vreme de o cafea și un vin fiert.
Casa memorială George Enescu
Am avut bucuria de a vizita și Vila Luminiș, construită între anii 1921-1922 după planurile proprii ale marelui compozitor, care a petrecut multe vacanțe frumoase aici. Aici a terminat Sonata pentru pian și vioară ”în stil românesc” și alte suite, simfonii și sonete nemuritoare. Casa a fost inaugurată după restaurare în 1995 și ne dă prilejul de a vedea un crâmpei din viața compozitorului. Am rămas uimiți de modestia camerei sale, de stilul frumos, curat, nemuritor.
Cazinoul din Sinaia
Am vizitat de mai multe ori cazinoul, dar mereu este altfel cu un ghid, m-am bucurat de vizită, de cabinete, de poveștile din fiecare colțișor.
Construcția a fost finanțată de Societatea Sinaia, aceeași care a construit și Hotelul Palas, pe locul fostei vile Ghica, prima vilă construită din Sinaia. Planurile clădirii au fost realizate după cele ale cazinoului din Monte Carlo. Clădirea a avut un trecut zbuciumat: de la cazino la spital pe vreme de război, la Casă de Cultură a Sindicatelor, după exclusiv Casă de Protocol, în sfârșit în prezent este administrată de Primăria Sinaia. Cazinoul găzduiește și expoziții de pictură contemporană.
Cabana schiori
După o scurtă plimbare prin parc am ajuns la Cabana Schiori, pentru cină. Cunoșteam și ne plăcea acest loc, care desigur nu ne-a dezamăgit. Și deși era duminică seara, locul era plin ochi. Doar sus erau câteva mese libere.
Ei și după am fost aduși din nou în Predeal, unde ne-am relaxat foarte puțin și pe fugă la SPA Orizont, dar am lăsat plăcerea de a ne bălăci mai mult pe a doua zi (ajunsesem la 21:30 și SPA-ul se închide la ora 22:00).
Cam așa a fost o zi aglomerată la Sinaia. Ne-a plăcut tare mult această zi și cum spuneam foarte tare Maria și Paul, pe care presimt eu că o să îi mai întâlnesc.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Presimti bine Mirela ! 😉 EXCELENT ARTICOLUL !! Deja m-am invatat sa citesc doar articole PERFECTE de la tine.
Tine-o tot asa !!!
Multumesc tare, tare, tare mult !!
Multumesc mult de tot Cristina 🙂
Si asa sa fie !
Zi minunata
N-am mai fost de mult la Sinaia, mi-ai facut pofta 🙂
Este din ce in ce mai frumos! Trebuie ”calcata” din cand in cand 🙂