Am plecat cu autocarul către Maramu’ joi, 26 februarie la ora 7 dimineața! Adunarea la Piața Victoriei, unde am ajuns înapoi duminică de mărțișor la ora 11 noaptea, la aceeași Piața Victoriei. A fost o excursie foarte frumoasă și plăcută, cu toate că nu am avut timp să ating computerul decât cât am avut ceva urgent de trimis, rupându-mă un pic de program. Am văzut foarte multe locuri la care singură nu cred că aș fi știut să ajung, decât dacă făceam apel la prietenii din zonă, din fericire am câțiva oameni dragi pe care mi-ar fi plăcut să îi văd dar nu a fost absolut deloc timp, plus că am stat în Oncești, nu în Baia Mare.
Ce îmi place cel mai mult în aceste excursii de tip Info Trip este interacțiunea cu alți colegi din media, blogging, etc, toți cu pasiunea comună a călătoriilor. Inclusiv organizatorii, dar și șoferul, Dl Lucică, un om senzațional, cu foarte mult bun simț și atent la orice detaliu, de la care am aflat extrem de multe lucruri noi, dânsul fiind șofer de cursă lungă de zeci de ani de zile și a făcut toată Europa cu turiști, sau ducând oameni la muncă. Și-a vărsat desaga de povești și am avut ce asculta mai ales că eu având rău de mașină am stat numai în față. Dar am și râs mult, glume, povești, întâmplări. Cum spuneam, nu știu cum a trecut timpul până la destinație.
Iar în excursie am întâlnit numai oameni extrem de primitori și binevoitori, cu o singură excepție, îndreptățită oarecum, nora D-lui Tănase Burnar din Săcel, de unde am cumpărat diverse obiecte realizate din ceramică dacică. Când cineva a întrebat de câine a zis că să îl lăsăm în pace, că nu îi place să îi cotrobăim peste tot, să stăm acolo unde suntem – în magazin adică. Se mai întâmplă, așa că dacă ajungeți aici, singurul loc cu ceramică veche dacică să stați cuminți.
Vizită la Casa Memoriala Liviu Rebreanu din Bistrița
Aici am admirat una dintre casele în care a locuit și unul dintre cele 3 birouri ale marelui romancier, cel la care a scris și opera Ion, manuacrise originale, traduceri în nenumarate limbi a operelor nemuritoare până și în braille. Recomand o vizită cu grupul pentru a beneficia de o expunere superbă a operei și a vieții lui Liviu Rebreanu realizată de custodele muzeului Dl Valer Ilovan.
Eram cu toții foarte obosiți, dar custodele ne-a ținut în priză. A vorbit atât de frumos! Cred că dacă ar mai fi vorbit 2 ore tot cu sufletul la gură l-am fi ascultat. Ne-a transmis emoția de atunci, dorința să mai luăm o carte de istorie să recitim unele lucruri, dar și operele lui Liviu Rebreanu, sau să privim ecranizările. Încă o dată.
Sub cetate la Matei
Sub Cetate am stat 3 nopți, în pensiunea superbă și surprinzător de mare din Oncești. Văzusem pe website unde o să stăm, dar nu îmi închipuiam să fie atât de cuprinzătoare și mai ales să aibă atâtea covoare, ștergare, cergi, etc, în toate camerele și peste tot, până și pe terasă. În curând am înțeles că vor apărea în curte în spate câteva case bătrânești maramureșene.
Am fost întâmpinați cu țuică sau pălincă, vișinată, muzică, am ajuns direct la petrecere adică. Nu prea credeam că o să facem față dar ne subestimasem, am stat la cântece și taclale până pe la 1- 2 dimineața. Și a doua zi adunarea la 8. Ne apăsa un pic programul matinal, dar când este atât de frumos cum să te dai dus?
La masă numai porcării diverse 🙂 și o supă extraordinară cu vită, sarmale dacă țin bine minte, plăcinte, dar smântâna mi-a plăcut cel mai tare. Nu pot să cred dar chiar am mâncat la 9 seara aproape un castronel de smântână pe pâine. Trist dar adevărat, acum sunt la cură o săptămână!
Și a fost numai prima zi! Vineri de dimineață am băut cafeaua în acest decor superb și cu bateriile încărcate am pornit spre o nouă zi în Maramureș.
Porgramul #mandru de România #turistinMaramures a fost organizat de catre SimplifyTravel, Scorilo Turism și Fundația Liviu Marian Pop.
Pe curând!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Nu a fost prea lung drumul totusi cu autocarul? Frumos la pensiune acolo 😛
A fost lung drumul 🙂 si obositor dar a meritat. Se poate ajunge si cu tren, avion, sau autoturism personal. Cu autocarul a fost distractie pentru cei care au stat in spate si au glumit non stop. Noroc cu soferul ca asa am avut voie buna si noi cei din fata :).
Ce frumos! prima poza e foarte frumoasa, e reprezentativa pentru Romania folclorica.Sa stii ca am ajuns sa apreciez Romania dupa ce m-am mutat in strainatate. Avem atatea frumuseti, traditii si bunatati culinare care nu se gasesc in alte parti. Chiar sunt mandra de Romania 😀
Multumesc! Eu cu cat calatoresc mai mult prin alte locuri cu atat imi place mai mult Romania 🙂