A doua zi #turistinMaramures în Poienile Izei și în Botiza: meșteșugari, etimologie, biserici, oameni frumoși

Maramureș Românești România Tradiții și obiceiuri

DSC_9367
Poienile Izei – localitate atestată documentar din 1430 din Maramureșul istoric, pe care îl asociem cu ospitalitatea, cu meșteșuguri, tradiții, horincă, muzică și voie bună. În cea de-a doua zi petrecută ca #turistinMaramures am ajuns în frumosul sat maramureșean după scurta oprire de la târgul din Strâmtura. Și ulterior în localitatea Botiza.

La Domnița: muzică, pâinici, horincă și costum popular maramureșean

Prima oară am ajuns La Domnița, care ne-a primit cu muzică și pâinici proaspăt scoase din cuptor servite de Adriana Vădoiu, o copilă foarte simpatică. Și tărie, dar nu prea a avut succes, am cam dezamăgit-o pe gazda noastră, dar la 10 dimineața nu ne-am putut înghesui la pălincă. Dar pâinicile au fost atât de gustoase… se vede că este folosit un grâu bun. Gustoase și foarte consistente, una este suficientă, păcat că nu avem așa ceva și pe aici prin București.

Am admirat casa maramureșeană veche, am înțeles cât de migălos se realizează o bluză tradițională, câtă muncă este și până la urmă de ce una originală, realizată din pânză țesută și cu broderii manuale costă în jur de 1000 de euro: se lucrează multe luni la fiecare piesă, fir cu fir. Procesul de realizare este incredibil de laborios.

Ulterior am probat și noi costume populare, am făcut o grămadă de poze, eu am fost ”amendată” de prietenii care au văzut pozele pentru că eram cu pantofi sport, dar era destul de răcoare, soarele cu dinți așa că am îmbrăcat costumul peste haine, amuzant totuși. Și așa m-am bucurat că Simona mi-a dat fotele cu roz și rău că nu am plecat cu ele, cred că sunt destul de rare. Toate costumele de aici sunt pentru ca vizitatorii și turiștii de la pensiune să aibă parte de o experiență cât mai autentică și amintiri frumoase.

DSC_9314

DSC_9321
Adriana

DSC_9333

DSC_9330

DSC_9327

DSC_9339

DSC_9341
Domnita ne-a explicat cum se decupeaz[ cu lama fiecare element si ulterior se coase pe bluzele maramuresene, munca multa!
DSC_9342
Multe straie pentru vizitatori

DSC_9347

DSC_9349

DSC_9352

DSC_9362

DSC_9371
Sa nu credeti ca lor nu le era frig, dar l-au indurat pentru noi
DSC_9372
Camera din Pensiunea La Domnita, multi straini poposesc aici

Pe uliță: apă minerală direct de la izvor

DSC_9375

DSC_9376

DSC_9377

Maria și Ileana Tomșa

Două surori care țes, cos, numai minunății ies din mâinile lor. Niciuna nu a fost măritată și pot spune că noi, fetele, am intrat în casă cam cu inima strânsă, nu de alta dar să nu se ia.

Ele încă au cânepă de la părinții lor, care stat nefolosită mult timp și pe care acum o țes cu bumbac, la război, fac traiste, broderii, împletesc. Nu mă pot opri să nu mă gândesc totuși că este trist să nu lase acest meșteșug cuiva.

DSC_9383

DSC_9385

Prânz La Domnița

Tradițional, în boluri realizate din ceramică dacică, la fel și paharele de apă. Apă minerală naturală, o bunătate. Am mâncat ciorbă de fasole cu chitucă – pită făcută din mălai, foarte bună, este prima oară când am mâncat așa ceva. Și pălincă cu miere! Plus sarmale de post și plăcinte foarte bune. Niciun fir de salată, trist că nici nu mai gândeam la așa ceva. Gazdele au cântat aproape tot timpul, iar după o scurtă sesiune de cumpărături de zgărdane realizate de Adriana Vădoiu, micuța artistă am pornit din nou la drum!

DSC_9396

DSC_9394

DSC_9343

Biserica de lemn și Dl Părinte Ioan Pop

Întâi am vizitat biserica nouă, care are o istorie un pic tristă: construită de fostul părinte din sat pe timpul regimului comunist, în felul în care se făceau atunci lăcașuri, adică pe ascuns, cu materiale aduse noaptea. Părintele se spune că într-o noapte a visat că va muri până ce va înălța ultimul etaj și chiar așa a fost, într-o noapte a fost strivit de un camion care aducea fier beton în curtea bisericii. Nu a murit înainte să spună că șoferul nu are nicio vină. Preoteasa cu 3 copii. Ce credeți că au făcut sătenii? S-au întrunit la Sfat și au hotărât să ia un preot bătrân din Chetani-Turda, că fără preot nu pot sta și să caute un tânăr student la teologie să se însoare cu fata cea mare a fostului părinte. Acesta este preotul de azi. Comunitatea este foarte importantă aici, iar lăsarea preotesei cu 3 copii, fără sprijin, nu era posibil.

DSC_9411

DSC_9403

Biserica veche din lemn din 1632, aflată în patrimoniul UNESCO Hram Sfânta Parascheva

Preotul Ioan Pop ne-a povestit multe, despre etimologia unor cuvinte, de unde vine titulatura satului, despre picturile din biserică, istorie, simboluri.

Pictura bisericii este cea originală, din 1794, momentan fiind în plan realizarea curățirii ei. Sunt multe elemente inedite, imaginile fiind având rol educativ, totul fiind transpus în ocupațiile și viața locuitorilor din sat. Informații despre biserică puteți citi pe wikipedia, aici.

DSC_9417

DSC_9419

Mică lecție de etimologie românească

Tradiție fără grai nu există, iar periplul prin Maramureșul vechi ne-a oferit o nouă surpriză, respectiv discursul părintelui, care ne-a cucerit pe toți și ne-a trezit curizitatea să încercăm să cuprindem mai multe, să studiem mai mult și mai avizat despre istorie, obiceiuri, despre limba noastră.

Poienile Izei, din înțelepciunea bătrânească (părintele a insistat că el doar reproduce, înțelepciunea aceasta nu îi aparține): Iză înseamnă apă, este pleonasm să spunem că suntem pe Valea Izei. Isă, iză, iță este apă. – Într-adevăr majoritatea denumirilor de râuri se termină în isa, iță, iză.
De exemplu, originea denumirii râului Ialomița: înseamnă a omului apă – izvorăște din peștera Ialomicioara, dar înainte se numea peștera omului, deoarece era sub muntele Omu: ia lui omul iță – Ialomița.
”În comunitate se păstrează elemente de tradiție și de folclor, noi la Poienile Izei avem o colaborare cu oameni înțelepți, care am pus pe roate o școală de identitate românească, am avut două simpozioane să reușim să conservăm niște arhetipuri, se va concentra și asupra limbii bătrâne, pentru că limba noastră este o limbă veche, care criptează prin etimon înțelesul adevărat al lucrurilor.
Pieptar: chieptar, adică piept tare, care să îți protejeze pieptul
Traistă – stă traiul zilnic necesar pentru un om, merindea pentru un om
Răgușit – decriptare limba bătrână, îndărăt, întoarsă, ultima silabă în fața cuvântului să nu înțeleagă altcineva. Adică nu se mai zice ziua asta, astă zi – astăzi.
Gură se întoarce răgu. Și era un verb, care nu se mai folosește astăzi – a cetăi, ssst – răgușit = gură care tace …. trebuie să tac și eu.”

DSC_9422
A venit si Domnul Primar
DSC_9425
Parintele Ioan Pop si Primarul Vasile Dunka

DSC_9430

DSC_9434

DSC_9447

Și am ajuns și în Comuna Botiza, alte frumuseți

La șezătoare nu se bârfește!

În Botiza le-am cunoscut pe Doamnele Moș Ioana, Chiară Trifoi Floarea, Cician Ioana, Tomșa Ioana, Lăpușan Ioana, care ne-au povestit despre obiceiurile de la șezători, despre cântece, muncă plăcută, fără bârfă, nu – nu am rezistat să nu întreb dacă se împărtășește ceva din viața satului la adunările acestea.

Când vezi câtă muncă este pentru pregătirea lânii și până la realizarea unui covor, câtă artă, câtă răbdare, cât de frumoase sunt, te simți atât de mândru de România, mi-ar plăcea ca toate aceste obiecte să facă parte din nou din viața noastră, în mai multe case nu numai pensiuni, să intre firesc în realitatea zilnică.

DSC_9458

DSC_9464

DSC_9468

DSC_9477

DSC_9492
Caldura multa la maramu: doamna cea mai in varsta, prima din stanga pozei mi-a prins mana cat stateam in poza si ma tot mangaia dragastos, ca o bunica, abia mi-a dat drumul, as vrea sa stiu mai multe despre acesti oameni frumosi

Trifoi Vasile – Sculptor în lemn

Aici am văzut cum se muncește pentru realizarea sticlelor de pălincă, sau horincă specific maramureșene, cu diferite obiecte din lemn înăuntru. Meticulos. Elementele au ingenioase mecanisme de prindere, totul se asamblează direct în sticlă cu ajutorul a două bețe foarte asemănătoare cu iglițele. Adevărată știință, fiecare obiect necesită mult calcul pentru a fi realizat, multă măiestrie.

DSC_9502

DSC_9494

DSC_9504

DSC_9508
Se spune ca dupa o varsta fata noastra arata cum este sufletul nostru: asa arata frumusetea adevarata

DSC_9519

DSC_9523

DSC_9499

La bundițe cu Tomșa Maria a lui Ursan, Sidău Ilișca, Roibu Maria și Trifoi Ioana Furcă

Iar muncă, multă migală, trudă, pentru realizarea acestor superbe bundițe. Una se poate realiza în aproximativ 2 luni și costă în jur de 3000 de lei, în funcție de complexitatea modelului și de materialele folosite.

DSC_9526

DSC_9527

DSC_9529

DSC_9539

DSC_9543

DSC_9555

DSC_9553

Aceasta a fost ultima vizită din această zi și am ajuns la Pensiunea Sub Cetate unde eram cazați frânți de oboseală, care s-a adăugat la cea din ziua precedentă, așa că ne-am retras în glorie repede după masă, dar nu știu de ce m-am tot trezit de mai multe ori, mă tot gândeam la ce am văzut peste zi.

DSC_9568
Ce poate fi mai bun seara decat o farfurie cu supa fierbinte? Dou[ farfurii cu supa fierbinte!

#turistinMaramures, parte din programul #mandrudeRomania a fost realizat de Scorilo Turism și SimplifyTravel în parteneriat cu Fundația Liviu Marian Pop.

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

2 thoughts on “A doua zi #turistinMaramures în Poienile Izei și în Botiza: meșteșugari, etimologie, biserici, oameni frumoși

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *