Cum am ajuns de la couchsurfing la 4 stele în Dubai: Hotel Grand Central

Escală în Dubai 2 nopți. Prieteni și prietene mă îndeamnă călduros să merg cu couchsurfing, pentru că o să cunosc oameni drăguți și mai bine să nu fiu singură în Dubai, etc. Dar se pare că totuși nu este pentru mine. Știu, funcționează perfect pentru mulți, dar ca în orice în viață trebuie să ne luăm după instinct. Care mie îmi spunea: fă rezervare la hotel, fă rezervare la hotel. Dar alți oameni: dacă tot vrei o aventură, de ce să nu renunți la anumite prejudecăți și să încerci couchsurfing? Am încercat, dar tot la hotel am ajuns, pentru că așa a fost să fie.

Cu ceva timp înainte de deplasare – luasem biletul cu puțin timp înainte să plec în Azore așa că timp prea mult nu am avut de pregătiri, am zis să merg pe mâna unor cunoscuți și să văd cum este cu couchsurfingul din perspectivă de găzduit. Drept să spun din dorința mea totală de libertate nu prea îmi place ideea de a depinde de o gazdă, să nu fac ce vreau când vreau, la ce oră vreau, etc, dar am zis să nu mai fiu eu cârcotașă și să văd.

Zis și făcut. Mă uit după o gazdă în Dubai, am trimis 3 cereri până la urmă în locuri sigure, din păcate acolo unde mă tenta era plin, trimisesem destul de târziu cererea, așa s-a întâmplat. Dar este o opțiune la platformă că trebuie neapărat să bifezi că ești de acord ca și alte gazde din zonă să vadă cererea ta. Oricât am încerat să trimit cererile mele fără să bifez respectiva căsuță îmi dădea eroare. Bun. Am bifat. Și am început să primesc tot felul de oferte de găzduire, NUMAI de la bărbați.

Citesc pe net experiențe: multe fete au stat la gazde bărbați și nu au avut nicio problemă, oameni simpatici, etc. Bine.

Vorbesc iar și cu sfăturitorii în ale couchsurfing-ului: ce are dacă este bărbat, să aibă referințe bune, nu înseamnă nimic, etc. Nu o să ai probleme, numai fii atentă, bla bla. Ajuns să accept o ofertă de la un IT-ist care părea foarte liniștit și cuminte. Plus că aveam cameră separată, așa specifia acolo. Aveam eu așa o vagă neliniște dar zic: poate nu știu eu, să văd, plus că aveam ceva timp să mă gândesc.

Mă gândeam ce să cumpăr, ce să duc cadou, etc. Am vorbit și pe Whats Up, este recomandat să ai cât mai multe informații despre gazda ta.

Dar cu cât se apropia vizita în Dubai antenele mele îmi dădeau din ce în ce mai multe semnale de alertă: pe măsură ce tipul începuse deja să se îngrijească serios de sosirea mea: m-a întrebat ce mâncăruri prefer, ce băuturi prefer, să avem pregătite … ?…… dorea să ia bilete la cel mai mare parc acvatic să petrecem o zi acolo. Ce cluburi prefer, etc. Mi-a spus că nu știu ce renovează să pregătească apartamentul pentru mult așteptata mea vizită. La un moment dat a menționat ceva despre ”camera noastră”, punct final. Eu eram plecată în Azore și am tot amânat luarea deciziei finale, nu prea mă puteam concentra la treaba asta, dar ce camera noastră?

Am stat un pic în liniște cu mine și m-am gândit: este bine? Într-o țară în care femeia este vinovată dacă se întâmplă ceva? Și mai ales: Vreau Asta?

De ce să fac asta, mie nu îmi place să stau în gazdă. Cum m-am lăsat împinsă aici? Oare am greșit ceva? Cu siguranță. Poate trebuia să caut mai mult, un loc unde erau mulți călători, etc. Dar eu cred că unele lucruri nu sunt pentru mine și cu asta basta. Punct. Când sunt semne din acest fel trebuie să merg mai departe. (Deși de curând am stat la o româncă stabilită în Germania de mult și nu mi-aș fi dorit să stau în altă parte, ne-am împrietenit imediat, eram pe aceeași lungime de undă).

Cum spuneam, întrebându-mă dacă îmi doresc să stau în gazdă la cineva răspunsul a fost nu. Până și în Cuba, unde am stat în case particulare înregistrate, cu baie proprie, etc, cu chitanță am avut un sentiment de disconfort să trec prin casa cuiva. Deși este altceva. Culmea m-am simțit mai în largul meu într-o cameră de hostel împărțită decât într-o cameră numai a mea în casa cuiva. De ce nu știu. Probabil pentru că am depășit perioada când lucrul acesta este plăcut, sau poate că anii de lucru în multinațională m-au schimbat prea tare. Pentru mine couchsurfingul a fost o încercare de a ieși din zona de confort. Eșuată. De ce? Motivul nici nu mai contează, dacă nu ar fi fost ce a fost ar fi fost altceva.

Asta mi-a fost o altă lecție pentru a asculta de alții și a nu avea încredere în ceea ce simt eu. Am pierdut timp inutil. Plus frământări. Ce este bun și funcționează pentru alții nu este automat la fel pentru toată lumea.

Din momentul în care m-am hotărât să iau hotel și am început să caut cazare, parcă am renăscut. Din nou aveam poftă de viață – la mine instinctul funcționează destul de puternic, când ceva îmi spune că nu senzațiile sunt violente, nu este doar o mică voce acolo undeva, dar mă simt rău fizic: început de panică cu puls crescut, alertă, adrenalină ridicată, semnale de alarmă puternice, este o furtună pe care nu o pot liniști până ce nu rezolv problema.

Am pierdut ceva timp cu rezervarea, găseam, mă suceam. Sunt multe păreri negative despre gândaci în unele hoteluri, un lucru comun, hotelurile curate destul de scumpe. Tot ce era la ofertă era nerambursabil.

Dar am tot amânat, am riscat puteam să o păţesc să ajung să plătesc enorm pe ultima sută de metri, dar am zis că iau ceva când o să simt că asta este.

Şi cu câteva ore înainte de zbor am găsit o reducere de 82% la Grand Central, un hotel de 4 stele, nu cel mai bun dar curat şi aproape de aeroport şi de metrou (foarte important) 22 de euro pe noapte la un hotel unde când sunt evenimente se ajunge și la 1000 de euro pe noapte, am citit câteva comentarii de la oameni care plătiseră sume astronomice.

Hotel Grand Central Dubai

Mi-a plăcut camera mult de tot, mare, încăpătoare și peste așteptări: bineînțeles ai alte așteptări când plătești sute de euro și altele când plătești foarte puțin. Amera era dotată cu tot ce era necesar pentru un hotel de 4 stele. Ce nu mi-a plăcut: personalul, nu de la recepție dar cei de la curățenie, erau din sate indiene mi s-a spus și erau ciudați, abia le înțelegeam engleza. Și dădeau buzna să facă curat, să aranjeze nu știu de ce dar nu mi-a plăcut de ei, erau repeziți, vorbeau de parcă te certau. Îi înțeleg dar prefer personalul din alte țări asiatice.

Și uitați cum arată camera mea: în prima seară am tot scris despre Azore, am stat cu prietenii pe FaceBook. A doua zi de dimineață la piscină.

Dubai, la piscină. De ce pierd timpul la piscină când am atât de puțin timp în Dubai? Păi era Ramadan și în ziua aceasta totul era închis până la 14, inclusiv metrourile, pe străzi să mă plimb la temperaturile acelea era exclus, plus că trebuia să mă odihnesc. Şi aveam un zbor foarte obositor către Hong Kong în mai puţin de 48 de ore. Cu escală destul de lungă în Manila. Aşa că…. am vrut să mai încarc bateriile. Dar deși căldura era suportabilă, slujba care se ținea la sala de lângă piscină nu prea. Era o întâlnire a unei confederații de oameni de culoare, se auzeau predici și cântece. Am mai stat un pic și m-am pregătit să plec să descopăr orașul. Am scris aici cum este în Dubai de Ramadan.

Pe de altă parte cred că m-au ajuns blestemele it-istului căruia i-am spus desigur în timp că nu mai vin în Dubai, schimbare de planuri:mi s-a blocat valiza și am alergat o zi întreagă să o deblochez, am scris aici. Oricum, problema cu valiza m-a bântuit cele 2 luni cât am umblat prin Asia.

Cât despre cum este mai bine….. nu există nicio regulă. Pentru fiecare lucrurile se aranjează exact așa cum trebuie. Avem expereințele pe care trebuie să le avem. Diferite. Pentru mine așa a fost să fie. Să ajung tot la hotel. Așa m-a și ajutat soarta, să găsesc culmea și un preț la care nu m-aș fi așteptat, mai ieftin și decât hostelurile. A fost norocul meu. Fiecare îl are pe al lui, trebuie numai să îl identifice.