Micuță, cochetă, verde, minunată: o cascadă demnă de poveștile cu elfi, zâne și alte creaturi fermecate. Este unul dintre acele locuri care mă face geloasă pe oamenii din jur: aș vrea să o am – nu de tot, dar măcar jumătate de oră doar pentru mine, să stau să o admir și să îmi las gândurile să zburde în voie. Este ceva în atmosferă, freamătul pădurii, verdeața, aerul proaspăt, susurul Minișului, care o face irezistibilă. M-a cucerit imediat, chiar de la prima vedere.
Cascada Bigăr a fost numită cea mai frumoasă casadă din lume de către websiteul The World Geography, în timp ce The Huffington Post o numește ”ceva ieșit dintr-o poveste” , iar imaginile reprezentând minunea postate pe Instagram de diferite conturi cu expunere mare sunt extrem de populare. Eu am simțit exact ca cei de la The Huffington Post.
Noi am ajuns acum, la sfârșit de octombrie 2015, dar am auzit că iarna, când apa îngheață, efectul este și mai frumos, sau poate este doar o părere subiectivă: desigur, când este vorba despre frumusețe, mereu intervine subiectivitatea, cu toții vibrăm la unele lucruri mai mult decât la altele.
Contează percepția și așteptările: eu știam că este mică, ba auzisem chiar că ”nu este cine știe ce” etc., iar realitatea a fost cu mult mai frumoasă. Așa se întâmplă mereu, dacă m-aș fi așteptat la un mamut era posibil să cunosc o ușoară dezamăgire. De aceea este important să subliniem, să arătăm frumusețea unică a unui lucru.
Bigăr este un izbuc- izvor puternic din Munții Aninei, care se varsă în râul Miniș prin frumoasa cascadă. Este alimentat de un curs de apă subteran. Este aproape de satul Bozovici, Caraş-Severin, în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, pe DN 57B Anina-Poneasca-Valea Minișului.
Cum a fost vizita noastră la cascada Bigăr:
Am ajuns din Băile Herculane cu autocarul de la CIS Travel cu care ne deplasam, care a oprit chiar în dreptul semnului Paralela 45, unde este intrarea în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa. Am achitat taxa de intrare, 5 lei, traversat podul de lemn, admirat priveliștea – cascada este chiar la drumul național și am coborât pe malul râului.
Am traversat râul Miniș pe una dintre cărări- dacă se poate numi așa, am auzit că mai sus era una mai zdravănă. Se poate coborî și de la șosea, unii făceau așa, nu mai intrau în parc, dar este frumos și recomand să intrați și în parc, indiferent de unde alegeți să vedeți cascada și ulterior să mergeți să vedeți izbucul Bigăr și să vă plimbați până la grotă. Eu am coborât până la urmă și urcat peste tot, dar prima oară peste Miniș, cum spuneam.
Mulți trec pe aici, chiar și echipa de la TVR cu tot cu echipament
Alții coboară:
Și am ajuns la priveliștea de 1000 de puncte și de suspine: este prea frumos! Am pozat, filmat, lăsat aparatul și admirat, asultat picăturile de apă și încercând să pătrund, să văd dacă există ceva magic aici, pentru că de simțit simțeam că există. M-am gândit la cât de frumos ar fi fost să nu fie nimeni în jur – sunt un pic egoistă aici, recunosc.
Nu-i așa că arată precum o intrare într-un tărâm fermecat?
Și ulterior am urcat pe deal, am intrat iar în parc – am mers la pârău, am coborât iar dar de la șosea și am conversat cu Domnul pădurar, care mi-a dat o grămadă de detalii interesante și o broșură cu Parcurile Naționale, am înțeles că exemplarul dânsului, câteva hărți, ba mi-a explicat pe larg ce alte trasee pot face în zonă, i-am spus că o să scriu despre parc.
Așa că în lunile mai-iunie am în vedere să fac traseul reomandat către Cascadele Beușniței, drumul între satul Potoc și localitatea Sasca Română și peisajul cu totul este superb mi s-a spus, sunt multe puncte de interes pe traseu și chiar câteva drumeții– acum am hărțile, sper să și ajung cât mai curând. Încă o dată mi s-a confirmat: cu cât călătorești mai mult cu atât lista de călătorii se lungește deoarece mereu auzi despre alte locuri și lucruri superbe și când îți povestește cineva frumos despre ele…
Cascada Bigar mi se pare că este un test de viață, la modul general: vezi partea goală a paharului, sau pe cea plină: ce alegi? Este mică, nu este mare, etc, nu este mare lucru, sau alegi să te postezi în cel mai bun unghi și să îi admiri frumusețea pură? Și să te bucuri că ai privilegiul să vezi ceva desăvârșit? Este mereu o problemă de alegere și de perspectivă, în orice.
Am stat ceva să reflectez la cele de mai sus și la ce am învățat în Asia: acolo cele mai scumpe obiecte, cine, etc sunt mici și simple, nu opulența primează, ci perfecțiunea detaliilor și mai ales încadrarea în natură. Cred că avem ce învăța unii de la alții și din acest punct de vedere cascada Bigăr este fără pereche.
Am ajuns la Bigăr ca o activitate extra peste programul nostru din Băile Herulane – Conferința organiată de Asociația PRO Heruclane, noroc cu George Ghid Zamolxe care a insistat să mergem, că parcă comoditatea mă trăgea spre București mai devreme, dar a meritat cu vârf și îndesat să ajung iar după miezul nopții acasă. Amintirile contează.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Nu pot sa cred de cate locuri nu am auzit si nu am stiut pana acum…si cate or mai fi…avem o tara frumoasa, dar turismul e praf si pulbere. Aici in vest se fac bani din piatra seaca, iar in Ro nu am auzit de multe frumuseti, iar daca am auzit de ele, am dat inapoi, pentru ca multe nu sunt usor accesibile. Ma bucur sa descopar locuri nestiute de mine la tine pe blog, sper sa ajung si eu intr-o zi la ele. Mi-a placut si articolul tau despre crama subterans de vinuri din Moldova, mi s-a parut ireal de frumos acolo.
Multumesc mult Corina! Da, avem locuri superbe superbe și multe, îți dai seama ccă am primit o hartă întreagă cu locuri de văzut pe lângă Bigăr de are nu știam nimic. Cascada Bigăr o mai văzusem, noroc cu Instagramul, conturi din străinătate gen beautiful destinations. Și la Moldova la cramă este superb, am avut mare noroc să ajung să o văd, o aveam în vedere de mai mult timp 😀
Deci pozele aparute pe facebook nu erau prelucrate – tot au circulat vara asta despre Cascada Bigar. Inseamna ca in vara viitoare unul dintre trasee e deja stabilit. 🙂
Nu erau, este frumos acolo, am inteles ca era si mai frumos inainte de nu stiu ce inundatii, dar merita facuta o vizita in zona, cu prisosinta! 😀