Totul a început cu o cafea. De fapt cu a doua cafea. Știi cum este, când ai băut cafeaua de dimineață, ai mâncat niște fructe și te pregătești să ai o zi foarte productivă. Verifici TO Do List-ul. Am To DO List-uri peste To Do Listuri (meteahnă din viața corporate, dar fără ele viața mea devine cu muuult prea boemă).
Deci ce aveam azi în meniu: 3 articole pentru Trolleypacker, un articol pentru ExTraViTa, 5 articole vechi ExTraViTa de optimizat. Da, pe la începuturi nu prea știam multe și acum m-am apucat să le refac din urmă, adică refac fotografiile, alte elemente … vreau să fie frumos.
Mai am de refăcut Media Kit-ul, de terminat niște materiale pentru colaboratori. Plus Social Media.
O cafea și încă una, se face 12
Și ce fac: zic că ies să beau o cafea cu Dorotheea, care era venită în oraș și mi-a dat un telefon matinal. Ne bem cafeaua la Europa: ne place mult terasa și chiar este un loc superb să începi o zi. Cafea, limonadă, încă o cafea, mergem să o bem de data aceasta pe pajiște.
De povestit nu ne puteam opri, decât pentru Social Media, dar știți cum este când te cunoști și te înțelegi atît de bine cu cineva: nu tebuie să stai în fiecare moment să întreții atmosfera. Așa că fiecare am mai răspuns la mailuri, am mai stat pe Instagram, se face ora prânzului.
Acasă? dar facem întoarcerea în U
Din păcate, nu se putea încă lua comanda separat la Europa, începuse să picure, așa că am zis să plecăm la casele noastre. În drum spre casa mea, casa Dorotheei. Ne oprim o secundă. Dar nu, stăm , sevim un grătar, salată, supă, totul light.
De plouat tot ploua, Dorotheea spune: hai să megem până în oraș să luăm ceva și ne întoarcem. Zic, bine. Din oraș, vine cu o idee și mai bună: ce ar fi să mergem până la Pescăria lui Matei, să bem o cafea acolo?
Spre centrul Eforiei am ajuns la Pescăria lui Matei în Agigea
Eu, păi nu este prea departe? Ea: păi 20 de minute, tocmai bine, facem mișcare, mai vorbim. Când este vorba de mișcare, sunt prima. Așa că zic: haide. Între timp a tot plouat mărunt, mărunt, nu am scos aparatul să fac nicio poză, nu mai risc să stric încă unul, mai ales că nu este waterproof.
Golful pescarilor chiar este frumos
Ajungem la frumosul golf – se vede superb de sus, de la faleza din Eforie – la Pescăria lui Matei plin. Între timp se usucă și ultimele picături de ploaie. Dorotheea lasă numărul de telefon și mă cooptează să stăm pe șezlonguri jos, pe plajă, până se eliberează. Cam ude, dar până la urmă am trecut peste acest aspect.
Ce suc … icre!
Din fericire peste vreo 12 minute suntem sunate și mergem sus. Alegem o masă afară, comandăm ICRE! ICRE de știucă cu pâine! De la Dorotheea citire (nu știu cum, dar vorbele au fost ca un balsam pe sufletul meu) ei, de mâine cura, azi sărbătorim. Sărbătorim că de mâine încep cura, gata, definire, tot. Așa că iau și o bere. Dacă tot este sărbătoare!
Chiar este frumos Golful Pescarilor, mai ales cu soare
Eforie Nord altfel
Plecăm de la Pescărie, o luăm pe jos, spre casă, de data aceasta pe faleză. Drumul a fost ca o poveste frumoasă. Mărturisesc că spre rușinea mea, din Eforie fiind, nu am fost niciodată în zona aceasta.
Este ca și cum m-aș fi teleportat undeva în Grecia, cu iz de Coasta de Azur: gospodării fermecătoare, fără opulență, dar o frumusețe simplă, cu multe flori, cactuși, flori de cactuși, aloe vera, meri, pruni, măslini. O feerie. Las imaginile să vorbească.
Nicio cameră la Astoria – nu că ne-ar fi interesat
Ajunse în centru, am zis să mai stăm la un suc, ceva, doream să ne oprim la Union, dar ne-am hotărât noi că mai bine la Astoria, ne place acest loc. Însă la Astoria nimic.
Un loc pregătit deja pentru mic dejun, o terasă superbă, dar neexploatată la potențialul ei. Vă rog faceți ceva, îmi place acest loc și aș dori să pot veni și aici la o cafea, la un prânz ceai etc.
Decorul sublim. Ce ne-a mai plăcut: în interior miroase a ceva frumos, de demult, un miros cunoscut din copilărie, dar pe care nu îl putem identifica clar.
Ne iese o doamnă în cale și ne spune că toate camerele sunt ocupate. Îi mulțimim, mai stăm un pic, facem câteva poze. Doar trei stele. Prea puține pentru acest loc magnific. Poate mai mult. Poate vreodată.
Iar la Europa la Ipanema
O luăm spre centru, încă o vizită la Europa, să vedem magazinul Ipanema, Dorotheea caută să îi ia Sofiei niște sandale Ipanema. Nu ne-am hotărât, așa că ne întoarcem acasă să o luăm și pe Sofia. Așa că vine următoarea provocare: hai să mergem la plajă!
Și parcă merge o plajă
Ne punem costumele, cu Sofia cu tot, pe la magazine și ajungem la plajă, nu înainte de a ne opri pentru înghețată (bună de tot bubblegum cu bezele) Dorotheea și Sofie aleg și cu tandafiri, eu mentă și ciocolată. Și pufuleți. Veverița sunt chiar buni de tot. Merg cu …. ei mister țin pentru mine.
Spre plajă ne oprim să îi căutăm o saltea mică Sofiei. Nu găsim. Colac nu vrea. Primește ochelari (de fapt asta dorea) și o baie în mare, prelungită.
La jocuri
După plajă… s-a făcut deja șapte seara, ne ducem la jocuri: Sofia se dă în bungee jumping safe (vrem și noi, dar nu azi) foarte bună idee de afacere, se stă la coadă. Și nu știu ce tunel, simulare, timp în care noi am mers până la lac. Și creme de la creme, roata nemuritoare, în care ne-am dat toate trei. Merită uneori să îți aduci aminte de atmosfera copilăriei. A fost foarte frumos. Foarte.
Și tot așa. Ne-am despărțit, în sfârșit, fiecare spre casa ei. Și ne-am dat întâlnire pe mai târziu. Adică după ce am terminat acest articol, scris dintr-un foc.
A fost o zi care a început cu o invitație la cafea. Tot ce nu am făcut, am amânat pentru mâine. Aceasta este bucuria de a fi freelancer. Că poți face lucruri de acest fel. Când simți că ai nevoie.
Cumva ești rupt de ceilalți, pentru că nu mai ai sâmbete, duminici, nu mai simți ritmul vieții la fel cu mulți dintre prieteni. Te prinde uneori dimineața lucând, de fapt oricând nu pleci undeva, stai și lucrezi și nu simți totuși acest fapt ca pe o povară. Îți place.
Cât despre Eforie…. v-am arătat câteva imagini frumoase din această stțiune, unde odată dominau peisajul localuri precum Nunta Zamfirei, era La berbec. Acum mai sunt câteva oaze de liniște, frumusețe și eleganță, dar stațiunea în sine este foarte foarte aglomerată.
Pozele prezentate nu definesc Eforia, dar reprezintă Eforia mea, așa cum îmi place să o privesc și să mi-o amintesc.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Ce zi superba! Ai vazut cat de bine incep unele zile. De la o cafea buna! Sau ziua e buna? Ce asortat esti inghetata, ochelari si costum la culoare. Cu pufuleti! xo
:)))) Da, de la o cafea. De fapt, imi place turcoazul, verdele, rozul 🙂 Imi plac culorile
Frumos loc, nu am mai fost din liceu pe lotoralul romanesc 🙂
P.S. Mire, as vrea sa iti dau o sugestie, poti sterge comentariul dupa daca vrei, am vrut si alte dati sa iti spun, dar cumva mi-a fost teama sa nu te superi, desi sper eu sa nu fie cu suparare 🙂 am vazut ca esti interesata sa iti perfectionezi pozele, chiar scrisesei si un articol acum ceva timp despre cum sa faci poze mai bune. Dar, observ la unele poze, in aceasta postare, uneori si in altele, ca nu sunt drepte, de exemplu linia orizontului/a marii in aceasta postare sunt intr-o usoara diagonala. E un detalii care, cred eu se poate corecta foarte usor in postprocesare, si care ar face pozele sa fie mai attactive din ounct de vedere tehnic 🙂 Eu observ asta deoarece cand am inceput pasiunea mea fotografica faceam pozele strambe si nu sesizam, insa acum imi sare imediat in ochi. Te pup si articole minunate in continuare, e super blogul tau, devine din ce in ce mai interesant si se vede ca pui pasiune si efort in ceea ce faci. Felicitari!
Multumesc mult Corina, nu ma supar, deloc. Chiar iti multumesc. Da, ai dreptate, o sa incerc sa reglez linia aceea. Eu de fapt as prefera sa lucrez cu cineva care se pricepe bine, pe partea de fotografie, dar este o utopie sa pot lua pe cineva cu mine tot timpul. Sper la un moment dat in viitor, deocamdata trebuie sa fac eu cat mai bine, nevoia te invata :). Trebuie sa ma mai straduiesc, da. Pozele tale sunt superbe, sper sa reusesc si eu la un moment dat sa exprim mai bine ceea ce vad. Si sa stii ca uneori nu vedem evidenta pana nu ne arata cineva cu degetul!
Òoo ce zi perfecta!
Multumesc!