Când o drumetie culinară din Austria Vorarlberg se transformă într-o aventură în Alpi

Ce poate fi mai frumos decât un traseu culinar în Alpi? O zi perfectă de vacanță, o drumeție de aproximativ patru ore drum în pas voinicesc, cu pauze de răsfăț culinar, în cătune de poveste, la înălțime – ajungi inițial sus cu telecabina – care par pierdute în tărâmul fanteziei, dar de fapt nu sunt. Asta pentru că aici, în Vorarlberg, Austria, există cărări pentru drumeții dar și drumuri care șerpuiesc până la fiecare mică căbănuță.

Oriunde poți ajunge pe traseu cu bolovani, prin pădure, sau pe drum efectiv. Curios este că de jos nu se vede acest lucru, efectul fiind că fiecare locșor este izolat, dar de sus ai o imagine destul de clară. Totul este curat, imaculat, nu sunt urși, nu sunt lupi, nu sunt șerpi veninoși, așa că locul este perfect pentru o drumeție de familie, întâlnind pe traseu foarte multe familii cu copii, dar și vărstnici, pe lângă bicicliști, motocicliști etc, pentru că există cărări și drumuri pentru fiecare activitate. Și să o luăm cu începutul:

Când o drumetie culinară din Austria Vorarlberg se tansformă într-o aventură în Alpi

Am început ziua la frumosul hotel Gasthaus Krone, din Sonntag, cu un mic dejun luat pe îndelete,a dmirând muntele din fața noastră și gândindu-ne cu bucurie la ziua pe care o aveam în față.

O zi însorită de iunie, cu adieri blânde ale vântului. O zi perfectă, începută însă cam târziu, adică în loc să plecăm de la hotel la ora 8:30, am plecat pe la 11, 11 și jumătate, știind că traseul este de numai 4 ore. Odată ajunse sus. Dar cum socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din târg…

Cu telecabina la stația Sonntag-Stein, Grosses Walsertal

Am ajuns repde sus, nici nu am așteptat telecabina mai mult de câteva minute. Telecabina circulă cam o dată la maxim 10 minute aici, în alte locuri o dată la 6 minute și în plin sezon non stop. De aici de sus sunt foarte foarte multe trasee de drumeție, însă noi aveam o drumeție culinară cu câteva opriri fixe.

Ajunse sus am făcut o mică pauză de 10 minute pentru a admira peisjul și am întrebat pe cineva, deși aveam traseul printat, pe unde să o luăm, pentru a ajunge la prima stație: Steris Alpe.

Către prima stație și micul dejun la Steris Alpe

Tehnic spus, la noi a fost cel de-al doilea mic dejun al zilei, deoarece deja ne întinsesem mult și la hotel. Dar la modul ideal, trebuia să mergem direct aici. Prima porțiune din drum a fost cea mai dificilă, dar nu excesiv. Din fericire a fost foarte scurtă, pentru că a fost numai urcuș. Ulterior, au alternat cărările mai ușoare cu unele mai îndrăznețe, dar traseul a fost unul ușor de drumeție, nimic extrem. Am întâlnit și familii cu copii pe traseu. Altitudine: 1440 metri.

Steris Alpe: un mic cătun fermecător

Ajunse aici am fost uimite să vedem câtă forfotă și câtă lume era la micuța terasă unde aveam și noi micul dejun. Abia am găsit o masă liberă. Erau foarte mulți veniți cu bicicletele, majoritatea de fapt și eru și copii. Am văzut mai multe familii la drumeție cu bicicletele, cu mic cu mare. Și atunci nici nu mai este de mirare că și ajunși la maturitate, alocă atâta timp sportului în natură, având în vedere că de mici fac acest lucru.

La Steris Alpe parcă ești pe domeniul fanteziei

Toată lumea zâmbea, râdea, unii au încercat să intre în vorbă cu noi, totul de vis. Soare, dar nu dogoritor, aerul pur, peisajul minunat. Efectiv minunat, totul, nu ne-am mai fi dat duse.

Spre oprirea numărul doi: Oberpartnom Alpe, pentru prânz

La stația Oberpartnom Alpe, un alt cătun de poveste trebuia să luăm prânzul, format din tradiționalul Käsespätzle (găluște cu brânză și ceapă prăjită la cuptor) și salată. Drept să spun deja ne cam săturasem de Käsespätzle, dar eram entuziasmate de ideea de a ajunge într-un alt loc minunat.

Ei, aici s-au complicat lucrurile. Am plecat de la Steris Alpe la 13:50. Teoretic, aveam timp să facem cei 9 kilometri până la Oberpartnom Alpe, să stăm acolo în voie și să ne întoarcem la telecabină.

Însă nu am întrebat și aici oamenii locului pe unde să o luăm și am luat-o pe unde am crezut, ulterior folosind Google Maps. La un moment dat nu am mai înțeles ce să facem și abia atunci am scanat traseul care era printat în aplicația Vorarlsberg și am văzut că nu suntem unde trebuie ci că dimpotrivă de îndepărtăm într-o direcție greșită. Ne-am mai învârtit de cteva ori, între timp se făcuse deja ora 15:30 și am auzit niște tunete.

A fost momentul în care am hotărât să mergem spre Sonntag, locul de pornire de altfel, unde eram și cazate, fiind cel mai sigur, ghidându-ne după aplicație. După ceva timp am dat și peste drumul pentru autoturisme. Deși tot cochetam un pic cu ideea de a ajunge la  Oberpartnom Alpe, tunetele ne-au făcut să ne răzgândim.

Am trecut pe lângă stația de telecabină, pe care am văzut-o în drapta dar la o distanță apreciabilă, moment în care văzusem și satul nostru, pe care l-am identificat foarte ușor după biserica mare situată chiar lângă hotelul nostru. Am decis să o luăm sigur în jos, în loc să riscăm să ne rătăcim în drumul spre telecabină.

Am mers o oră și jumătate prin ploaie (în total)

La un moment dat ne-a prins ploaia și ne-a tot plouat vreo 20 de minute, mai încet sau mai tare. Eram murate bine, noroc că aveam rucsaci impermeabili și așa echipamentele noastre, actele și banii au fost în siguranță. Din fericire uneori din asfalt mai ieșea căldura, așa că nu am înghețat, a fost suportabil.

La un moment dat s-a oprit ploaia, a ieșit soarele și ne-am zvântat și noi un pic. Am mers mult, în total vreo două ore, pentru că drumul era foarte foarte șerpuit. Am ajuns până jos în vale, după care a urmat o altă distracție: să urcăm în  Sonntag. A fost momentul în care ne-a prins din nou ploaia, de data aceatsa mai rece, pentru că se făcuse deja ora 17. Am mers direct la ultima stație, unde tebuia să luăm desertul: la Biosphärenpark.

Desert la Biosphärenpark

Am dorit neapărat să facem măcar parțial traseul culinar, așa că dacă am sărit peste prânz am ajuns direct la desert. Ne gândisem să mergem acasă să ne schimbăm, dar efectiv sigur nu ne-am fi întors, pe ploaie, o dată ajunse acasă.

Am luat cafea și tort de mere delicios

Și astfel s-a încheiat traseul nostru culinar. Am mai făcut cam 12 minute până acasă, pe ploaie și gata. La noi la hotel era mare petrecere mare, pentru că fusese zi de sărbătoae. Toată lumea era în costume tradiționale, se cânta, se chiuia, se dansa, copii zburdau și ei veseli, se hârjoneau sau mai dădeau (băieții) câte o pasă cu câte un adult, cu mingia de fotbal. În restaurant, pe terasă.

Am sărit desigur direct în duș, ne-am schimbat și am mers la cină, unde am stat alături de loalnici până târziu. Și așa s-a terminat această zi, una peste alta memorabilă.

Am coborât tot muntele din față, făcând curbe largi, dintr-o parte în alta.

Ce aș face altfel acum:

Aș pleca de dimineață
Aș întreba mereu localnicii
Aș merge cu traseu descărcat în telefon

De ce ai nevoie pentru un astfel de traseu:

Apă minerală
Bocanci de munte impermeabili, rucsac impermeabil, pelerină de ploaie dacă vremea se anunță capricioasă.
Cremă de protecție solară, pălărie, bețe de drumeție dacă ai nevoie.
Bună dispoziție și poftă de mâncare.

Pentru mai multe detalii, descărcați aplicația Vorarlberg și vedeți mai multe detalii despre toate traseele posibile aici. Este un ținut minunat, de poveste, foarte sigur în care poți face drumeții cu toată familia și deja îmi lipsește.

Călătorii frumoase vă doresc!