Angelokastro Castelul Ingerilor Corfu: istorie, priveliște, drumeție

Vă invit într-o incursiune minunată, cu cele mai frumoase priveliști din insula Corfu. Mi-am dorit să ajung la Angelokastro, Castelul Ingerilor Corfu din momentul în care am pășit pe insulă, de fapt cu mult înainte, este unul dintre obiectivele principale de aici. Angelokastro are cea mai bună priveliște din Kerkyra, o istorie bogată și este atât de minunat încât chiar dacă nu te pasionează istoria o să te farmece cu siguranță.

Însă Castelul Îngerilor a fost așezat – cum altfel – într-un loc cu bună vizibilitate și greu accesibil. Inclusiv pentru turiști, în zilele noastre. Nu există transport public, așa că fie ai o mașină închiriată, fie faci autostopul, fie mergi efectiv pe jos până la castel. Eu am ales varianta din urmă și nu regret nici măcar un minut, mai ales că drumul este presărat cu adevărate comori.

Așa că vă invit să vedeți cum a fost călătoria mea până sus la Castelul Îngerilor și înapoi în Palaiokastrita, vorbind, desigur și despre istoria acestui loc minunat, totul inundat cu zeci de fotografii, așa cum v-am oboșnuit în acste incursiuni:

Drumeție la Angelokastro, Castelul Ingerilor Corfu

Am pornit cu chiu cu vai pe la ora 13, de pe drumul principal care leagă orașul Corfu de Palaiokastritsa. La aproximativ 1 kilometru de celebra stațiune, există câteva indicatoare, către Krini, Lakones și Angelokastro.

Prima oprire: la un producător local

După aproximativ 2 kilometri de când am încput drumeția, am ajuns la un producător local de diverse, printre care ulei de măsline, vin, miere. Sunt peste 4 milioane de măslini pe insula Corfu, deci și producția este mare. La George’s Cellar, uleiul extravirgin la sticlă de sticlă costa 6,5 euro/litru și este foarte bun, am fost poftită călduros să încerc. Totodată mi s-a oferit și vin, care este de asemenea foarte bun și am aflat că pot să iau parte la procesul de prepare dacă vin în toamnă, ceea ce vă spun că mă tentează destul de mult.

În principal, pe acest drum sunt mulți producători locali cu magazine de desfacere, ce vă pot sfătui este să încercați produsele înainte de a achiziționa pentru că fiecare are aroma proprie și dacă aveți și o recomandare este și mai bine, deși oricum, producătorii locali nu au mijloacele de a măslui uleiul de măsline, cum se face la alt nivel, adică pus ulei de porumb cu ulei de măsline etc. Cel mai bun ulei îl veți lua de la producători locali, asta este clar, așa că unde ajungeți nu ezitați.

Lakones, un sat de poveste

După încă doi kilometri, am ajuns în frumosul sat Lakones, o adevărată bijuterie cu o istorie bogată, locuitorii săi fiind urmașii spartanilor (spune legenda). Aceștia au ajutat la apărarea insulei. Revin cu un articol separat despre Lakones, cu străduțe înguste, căsuțe de basm și priveliște minunată.

Din Lakones am ajuns la BellaVista, unde sunt mai multe restaurante și taverne cu renumita vedere, cele cinci golfuri și două capuri ale Paleokastritsei. Printre ele Golen  are avantajul de a avea o piscină mare și o să vedeți mai târziu ce se întâmplă în această piscină… uneori.

Din Lakones am ajuns în satul Makrades, plin de magazine cu suveniruri.

La trei pași de magazinele cu suveniruri am ajuns în Krini!

În sfârșit, ce bucurie

Sătucul Krini m-a întâmpinat adormit, fiind la ora siestei cine să se plimbe pe străduțele pietruite? Eu. În rest, treceau mașini închiriate, conduse de turiști care se îndreptau către Algelokastro.

Inițial am crezut că asta este, am ajuns, nu mai am decât un scurt drum, însă nu este chiar așa! Însă drumul este excelent semnalizat, nu am avut nicio secundă de ezitare.

Am mers, am mers, am mers și în sfârșit văd C A S T E L U L. Vestea bună este că l-am găsit! Vestea proastă că se vede treaba că mai aveam de coborât o vale și de urcat înapoi la castel, acesta fiind cocoțat în vârful unei stânci abrupte. Bineînțeles, se putea să fie prea simplu? Am pornit din nou la drum!

Am ajuns la Castelul Îngerilor

Ajunsă la Castel am dat o roată așezării, m-am plimbat dintr-o parte în cealaltă, m-am bucurat de peisaj, am meditat un pic, încercând să pătrund în cotloanele istoriei și am făcut zeci de poze. Cu greutate m-am desprins de castel și am pornit iar la drum.

La Castelul Îngerilor puteți veni cam la orice oră, chiar vedea apusul, este spectaculos!

Și drumul de întoarcere a fost frumos

Pe drumul de întoarcere m-am oprit la una dintre cele mai frumoase restaurante posibile, o afacere de familie cu o terasă plină de flori printre care multe tufe de levănțică și o priveliște spectaculoasă asupra insulelor Diapondia.

Când am ajuns la taverna Golden Fox am dat peste o mega petrecere, făcută de o agenție din Serbia. Când în sfârșit am ajuns în Paleokastritsa, m-am oprit la Taverna Spiros și am luat un gyros de pui la farfurie, nu de alta dar aici sunt probabil cele mai bune preparate din carne de pe toată insula.

Despre Angelokastro – Castelul ingerilor Corfu

• Este un castel bizantin, așezat la înălțime pe un pisc izolat din insula Corfu, deasupra stațiunii Palaiokastritsa, la 305 metri deasupra mării.
• De la Castelul Îngerilor este o vedere spectaculoasă asupra Palaiokastritsei. Totodată, se vede și orașul Corfu, Marea Ionică, Adriatică și a munții din zona continenatală a Greciei. În trecut ocupanții castelului comunicau cu cei din cetățile venețiene din orașul Corfu, prin fum, desigur, se avertizau atunci când venea pericolul de pe mare.
• După toate probabilitățile, castelul și-a luat denumirea de la Komnenoi Angeloi, despotul Epirului.
• În anul 1386, castelul a intrat sub stăpânirea Serenissimei Republici, Veneția.Venețienii, atotputernicii stăpâni ai mărilor, au folosit Angelokastro pentru a monitoriza traficul naval din sudul Adriaticii și din Marea Ionică.
• Din anul 1387 până în secolul 16, Castelul Îngerilor a fost capitala oficială a insulei Corfu și reședința Administratorului General del Levante, guvernatorul Insulelor Ionice și comandorul flotei venețiene, care a staționat în Corfu.
• Guvernatorul castelului, Castelanul, era numit de către consiliul insulei Corfu, fiind ales dintre bărbații nobili de pe insulă.
• Cea mai veche atestare a castelului: un document din 1272 – Castrum Sancti Angeli. În documentele venețiene din secolul 17, așezarea este denumită Castelul sau Castello Sant’ Angelo.
• Angelokastro a format un triunghi defensiv cu castelele Gardiki și castelul Kassiopi. Castelele asigurau apărarea insulei Corfu dinstre sud, nord vest și nord est.
• Castelul Ingerilor nu a fost niciodată cucerit, deși au existat multe încercări. A jucat un rol decisiv în apărarea insulei de frecventele incursiuni ale piraților și în timpul celor trei încercări de preluare a insulei de către otomani: în 1537, 1571 și 1716.

Cât valora viața corfioților în perioada dominației venețiene?

O să vorbesc un pic despre prima încercare de preluare a insulei de către Suleyman Magnificul, cea din 1537. De ce? Pentru a vă face o idee despre cum se trăia atunci.

În 1537, 25 000 de soldați otomani au debarcat în Corfu sub comanda Amiralului Barbarossa. Aceștia au debarcat în Gouvia de astăzi și au mărșăluit spre orașul Corfu, distrugând totul în cale.

Fortul vechi (cetatea veche din oraș) și Castelul Îngerilor au fost singurele fortificații care nu au căzut în mâna invadatorilor și locurile unde s-au retras locuitorii. În locurile fără apărare, oamenii au fost uciși sau luați prizonieri.

La Vechea Fortăreață din Corfu, populația considerată slabă – așa numiții inutili, de către venețieni – a fost lăsată în afara zidurilor cetății, pradă invadatorilor. Este vorba despre femei, bătrâni și copii, care au fost în mare parte uciși sau luați sclavi. Respingerea de către venețieni a acestui segment a popluației – inutilii nu au fost lăsați să intre în cetate – a trezit mânia corfioților. În total, 20 000 de corfioți au fost uciși sau au fost luați în robie în timpul acestui atac.

La Angelokatro 3000 de săteni s-au adăpostit și au respins de 4 ori otomanii. Vitejia lor a fost menționată în repetate rânduri. Deci câtă însemnătate are acest loc! Mai multe, pe wikipedia, aici. 

Dacă aș face din nou acest drum:

Aș porni pe la ora 11, astfel încât să am masa de prânz la Lakones, poate o baie în piscină la Golden Fox și aș lua cina la Sun set în satul Krini. Ce dacă aș ajunge pe întuneric în Paleokastritsa, nu este nicio problemă.

De luat la drum:

• Apă multă, deși există și pe drum destule locuri de unde puteți cumpăra. În satul Krini există și o fântână publică.
• Cremă de protecție solară, eventual o pălărie.
• Haine cât mai ușoare, eventual sport, care absorb transpirația. Pentru că o să transpirați dacă faceți acest drum pe jos.
• Aparat foto, încărcător pentru telefon, voie bună cât cuprinde.
• Încălțăminte: eu am mers în papuci. Am avut și pantofi sport la mine, dar asta numai pentru că seara trebuia să merg direct în alt loc și aveam schimburi la mine. Deoarece îmi era mil de ei, abia îi cumpărasem și sunt din piele întoarsă, nu i-am ținut pe drum, decât până la locul de pornire și sus la castel, când am făcut câteva poze (nu mă întrebați de ce, așa am dorit, să îmi pun tricoul Reggae și o dorință acolo sus la castel).

Așa că fiți calmi și vizitați Castelul Ingerilor Corfu, pe jos, cu mașina, cum doriți numai să ajungeți aici, mai pe fugă sau în pas domol.