Nicky Predescu 1

La revedere Mr. Nicky Predescu, prieten drag și suflet de călător

Uncategorized

Poate ați aflat, poate că nu încă, dar unul dintre cei mai îndrăgiți și mai respectați bloggeri de travel din România a încetat din viață. Deși nu mă pot opri din plâns vreau să scriu câteva lucruri despre el, să îi aduc un omagiu omului și prietenului care a fost și care ne-a făcut pe toți să îl îndrăgim atât de mult și să avem nevoie de bunătatea lui, de sinceritatea lui (fără floricele dar nici răutate), de corectitudinea lui, veriticalitatea, pasiunea pentu călătorii, pentru oameni. Peste toate, a fost un om de o modestie rar întâlnită, cu atât mai mult cu cât avea atât de multe calități.

Nicky a scris cu pasiune despre călătoriile lui. A călătorit mult în Europa, Balcani, Africa, Asia, fiind un călător independent cu o mare cultură generală. Era pasionat de istorie, un erudit dar foarte modest. Mereu era interesat de oameni, de obiceiuri, să învețe despre locuri și să transmită mai departe. Aprofunda lucrurile care îl interesau. Avea un nou proiect: despre ceasuri.

Azi nu am deschis Facebook-ul decât târziu, ca niciodată. Poate că presimțeam ceva. Și am primit un mesaj că Nicky Predescu, Mr. Nicky ‘‘Călător sau Turist?” a încetat din viață. Am văzut cu stupoare, iar ulterior cu durere, că este adevărat. L-am cunoscut pe Nicky în prima mea călătorie ca blogger și ne-am întâlnit ulterior în multe altele.

Ne-am împrietenit foarte tare pentru că ambilor ne plăcea să stăm la taclale până târziu, cu bere și alte delicii. Eram mereu aceia care plecau ultimii de peste tot, greu ne dădeam duși, dar efectiv aveam atât de multe de discutat. Despre planuri, despre călătorii, biserici, istorie, mereu despre lucruri creative.

Aveam chiar planuri să facem proiecte comune, dar nu ne-am mai văzut de un an și ceva – el era din Craiova, nu ne-am mai nimerit prin București în același timp, însă vorbeam de câteva ori pe săptămână pe messanger. Nicky a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei și nu doar din blogosferă, dar în general. Și din păcate credeam că avem tot timpul să facem călătorii, planuri, ieșiri.

Nicky Predescu a încetat din viață într-o călătorie

Nicky a făcut un atac de cord în Plodiv, Bulgaria. Călătorea în proiectul lui de suflet, #BalkanSoul, împreună cu Vera, partenerea lui de viață și de călătorii.

Ieri admiram postările sale, azi aflăm că inima lui nu a mai rezistat. Cunoscându-l, știu cât de mult a solicitat-o. Nicky făcea totul cu pasiune, trăia la maxim fiecare moment. În orice dezbatere se implica cu totul, cu tot sufletul, trăia mereu 100% momentul, își expunea părerile franc și tare, fără teamă de ce o să zică alții sau de ce ar avea de pierdut. Mereu îl ”lua valul” și uneori regreta câte un lucru, dar nu putea fi altul. Se supăra, dar mereu pe el, nu pe alții.

Nicky trăia pentru călătorii și pentru ieșirile cu prietenii. Îi plăcea viața. Este printre foarte puținii oameni cu care mă înțelegeam atât de bine, extraordinar de bine. În pofida faptului că aveam în cel puțin jumătate dintre lucruri păreri opuse. Aveam stiluri diferite de a scrie, de a împărtăși experiențe și cu toate acestea ne înțelegeam.

Nicky mereu se bucura de succesul oricărui alt blogger, nu avea niciodată răutăți de niciun fel, sprijinea pe oricine, sărea în apărarea oricui. Nu am văzut vreodată ca el să critice pe cineva, în afară de sistem. Și de orice i se părea nedrept. Dar niciodată nu vorbea de rău pe cineva, nu arunca răutăți.

Nu avea vreo răutate sau o invidie în el, era incapabil de astfel de sentimente. Da, se enerva puternic când ceva i se părea nedrept, sau incorect, dar își expunea părerile și lupta pentru idealurile lui, dar nu cu ură, nu cu furie, ci cu pasiune. Cu inima înainte.

Era mereu sIncer, cu sufletul pur, mereu ce este în gușă și în căpușă. S-a luptat cu surle și cu trâmbițe pentru dreptul lui de a fuma în locuri publice și cu toate că ne-am contrazis mult pe acest subiect, eu fiind radicală pe partea cealaltă, nu ne-am certat deloc. Doar ne-am contrazis cum ne contraziceam deseori, nu cred că vorbeam pe messanger cu cineva atât de des precum o făceam cu Nicky.

Ne-am ciocnit pe multe lucruri, idei de fapt, nu fapte, lucruri în care credeam sau le susțineam fiecare, dar niciodată nu ne-am certat. Pentru că nu te puteai certa cu Nicky. Nu dorea să supere, să îi cauzeze cuiva nici cel mai mic rău și punea la suflet dacă avea impresia că a făcut-o fără să vrea.

Nicky era un foarte foarte bun fotograf

Și pasionat. Se trezea dimineața să fotogarfieze răsăritul, era mereu cu aparatele în mână, investea mult în pasiunea lui. Țin minte o dată în Ioanina Grecia, când spune Nicky: ”băi, am pierdut două ore să îl fotografiem pe corcodelul ăsta (o pasăre), nu am băut și noi o bere, fraieri suntem. Dar stai să mai trag o poză”.

Era fericit ca un copil când reușea să facă o fotografie deosebită, când prindea un efect, o lumină de senzație.

Era mereu acolo să te susțină. Nu știu de câte ori mi-a timis mesaje cu greșeli pe care le făceam în poze. Pentru că așa era el: dorea să ajute oamenii să devină mai buni în orice putea.

Nicky a fost un om cu un suflet uriaș. Se atașa de oameni, de locuri, de lucruri și punea multă inimă și pasiune în orice. Nu dădea cu jumătăți de măsură, el trăia totul intens, fiecare acțiune: că mergea într-o călătorie, sau milita pentru ceva. Dacă făcea un lucru îl făcea cu pasiune. Iubea Nikon-urile, ceasurile, berea, vinul, țigările și chermezele.

Nu vă pot spune cât de mult regret că nu am luptat pentru a materializa excursia în Africa cu Jeepul, despre care discutasem acum doi ani. Și altele pe care nu am apucat să le fac, inclusiv vizita la Craiova pentru Aperol și discuții despre un articol interviu despre care vorbisem. Nicky era acolo, mereu alături de tine când aveai nevoie de un sfat, la orice oră  și nu mi-am închipuit că ar putea lucrul acesta vreodată să se schimbe.

Nicky avea multe planuri

Să facă turul bisericilor Sfânta Sofia, după ce termină de văzut toate podurile istorice din Balcani.

Să mai meargă într-o călătorie în Africa cu Jeepul. Să continue să călătorească în Asia. Să dezvolte blogul Despre Ceasuri.

Anul 2017 a fost unul plin pentru el și nu credeam că nu o să citesc și retrospectiva 2018.

Le mulțumesc fetelor de la iVisit că l-au invitat pe Nicky la un interviu, vă invit să îl citiți, nu a mai apucat să meargă în Uganda, decât cu găndul!

Dragă Nicky, ai plecat mult prea devreme dintre noi, știu că se spune că cei mai buni pleacă mai repede și din nefericire așa s-a întâmplat. Ai lăsat un gol pe care nu va putea să îl umple cineva.

Te iubim mult,  ne va fi foarte dor de tine și ne rugăm să îți găsesști liniștea (de fapt o aveai și aici, cu inima ta bună și deschisă) și să îți continui lin călătoria printre stele. 

Au mai scris despre Nicky:

Cezar Dumitru, Imperator travel Nicky trăiește prin scrierile sale.

Dan Coscai, Călătoria Perfectă Drum bun printre stele, călătorule!

Daniel Botea: La revedere Nicky Predescu si calatorie linistita

Nicky Predescu 5

Nicky Predescu 3

Nicky Predescu

Nicky Predescu 6

Nicky Predescu 2

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *