Să fii nice poate părea și chiar este unul dintre cele mai grele lucruri din lume. Asta mai ales când mediul înconjurător este ostil, competitiv, stresant. Este simplu și atât de complicat. Este ușor să dai drumul nervilor, supărărilor și atât de greu uneori să fii nice. ”Nice” nu prea are corespondent în limba maternă. Nice înseamnă să fii drăguț, plăcut, simpatic, agreabil, prietenos, delicat, binevoitor. Așa că voi folosi termenul ca atare.
Uneori trebuie să lași de la tine, să îți calci pe suflet, ieși uneori dintr-o încercare cu mândria un pic șifonată. Dar trece. Rapid. Și după puțin timp se instalează pacea. Dar șmecheria este că făcând efortul să fii nice, lucrând la aceasta, vei ieși infinit mai câștigat. De fapt, vei ieși MEREU căștigat. În timp, vei reuși să fii nice în marea majoritate a timpului, cu orice persoană întâlnești.
Să fii nice înseamnă să ai mereu un zâmbet, răbdare cu ceilalți, să ai o încurajare pentru cineva aflat la nevoie, sau care a făcut o greșeală, să ajuți cum poți.
Notă: nu îndemn pe nimeni să fie nice cu cei care fac lucruri reprobabile. Aceștia (care încalcă codul penal cu fapte mai ales contra altor oameni sau copii) trebuie să plătească conform legii.
Ești nice în schimb când nu te alături celor care se apucă să facă ”public shaming” împotriva cuiva care nu a făcut ceva ilegal. Ci când îi ții partea, mai ales dacă într-un fel este victimă. Sau măcar te abții. Nu este frumos și nici demn să dai în cineva care are nevoie de o mână să se ridice și care, repet, nu a făcut ceva care dăunează altcuiva.
Să fii nice nu este deloc ușor, mai ales la început
Nu este tocmai ușor să fii mereu drăguț cu ceilalți. Am fost și eu prinsă în caruselul orgoliilor, mai ales când lucram la multinațională. Eram cu dreptatea în mână, însă din fiecare victorie mă simțeam învinsă. Pentru că ajungeam acasă și mă măcinau încontinuu diferite lucruri mărunte, pe care acum nici nu mi le mai aduc aminte, dar care mi-au mâncat atâta timp prețios din viață.
Și nu reușeam mereu să fiu nice cu ceilalți. Ba ce spun, uneori o repezeam la telefon pe mama mea, ceea ce la un moment dat mi sa părut inacceptabil, când am realizat de fapt ce fac. Au urmat schimbări în viața mea și pot spune că reușesc să fiu nice aproape tot timpul. Însă după ce am realizat că orice schimbări aș face, tot sunt diferite probleme, altele, sau similare pe alocuri și că ține numai de mine cum vreau să le privesc. Nu multinaționala era problema.
Noi sunten cei care hotărâm că vrem să fim nice
De mult am încetat să mai judec oamenii după potențial, ci după fapte. Suntem cei care dorim să fim. Putem lucra la noi, dacă lucrul acesta ni se pare important, putem să fim așa cum visăm că suntem, cum ne vedem uneori printr-o lentilă roz.
Să fii nice presupune o luptă cu tine în anumite momente, însă ulterior îți aduce adevărata libertate. Aceea de a nu avea nicio apăsare. Ce contează că cineva a câștigat aparent o dispută, cu ce te face mai bun, mai câștigat?
Cu ce îți imbunătățește viața? Mai ales dacă persoana respectivă nu este cineva din cercul tău de încredere. Sau mai grav, un străin pe care-l întâlnești întâmplător într-o anume împrejurare? De ce trebuie să pierzi timp să îi arăți că tu ai dreptate, că a greșit, când de cele mai multe ori nu vei reuși să îi schimbi optica ci te vei încărca de negativitate?
Nu spun că nu trebuie să luăm niciodată atitudine la ce vedem în jur, însă până la un punct și cu calm, nice. Mă refer în special la acele situații în care nu suntem nice degeaba. Fără să schimbăm nimic. Fără să rezolvăm nimic. Doar ca să avem noi ultimul cuvânt. Lucru care nu aduce nimic bun, în niciun caz nu liniște și fericire.
Cu cât mediul este mai ostil cu cât suntem mai obosiți și mai stresați, cu atât mai greu ne este să fim nice, așa că dacă ne-am hotărât că vrem asta, trebuie să ne pregătim de luptă.
Lupta pentru noi
Ca la război, trebuie să facem sacrificii pentru a câștiga bătălia. Trebuie să lucrăm la acele aspecte ale vieții care ne nemulțumesc. Să lucrăm la noi. Dar mai ales la ”mindsetul” nostru. Să nu îi mai stresăm pe alții, pentru că noi nu suntem mulțumiți de ceva. Sau să nu îi mai lăsăm pe alții să ne strice viața. Fiind nice și schimbând felul în care privești anumite lucruri, efectiv multe nici nu o să te mai deranjeze.
Pașii pentru a fii nice:
- Te hotărăști că vrei să fii nice. Și ai în vedere acele motive pentru care vrei să faci asta. Este pentru ceilalți, dar și tu vei câștiga enorm. Când ești nice, scoți ce este mai bun din ceilalți, dacă răspunzi răutății cu răutate, cu atac, o faci pe liniștea și pe zenu-ul tău. Lași practic pe cineva să îți strice viața, picătură cu picătură. Un pic aici, un pic dincolo.
- Înțelegi că nu poți schimab nimic, doar felul cum vezi lucrurile.
- Devii nice și faci eforturi pentru asta. La început conștiente, după vor veni de la sine.
Este ușor să fii nice cu cei care sunt și ei nice cu tine. Mai greu când cineva te incomodează, sau îți provoacă un disconfort. Aici este de fapt adevărata luptă.
De multe ori cei care sunt răi au mulți demoni cu care se luptă. Poate dacă ne uităm așa la ei, îi înțelegem și nu mai ne trezesc nervii. Ci compasiunea. Și ne este mai ușor să lăsăm de la noi.
Unii își dau în petec pentru că cineva se moșcăiește la coadă, alții pentru diferite mici mărunșișuri. Cine știe de ce omul cutare se comportă așa: poate este obosit, poate a avut o zi îngrozitoare, sau a primit o veste proastă. De ce să ne supărăm că ne încurcă un pic, când putem avea răbdare că nu se prăbușește cerul și să fim nice?
Ne schimbăm mindset-ul
Pentru a fii reuși să fim nice, trebuie să fim mulțumiți de viața pe care o ducem. Să ne asumăm alegerile și să ne bucurăm că trăim. Uneori, lucrul acesta este imposibil din cauza felului în care privim viața.
De exemplu: mulți iubesc anumite beneficii de la un job, dar nu îl iau cu totul, suferă pentru greutățile întâlnite. Și secretul este că vin la pachet. Nu se poate una fără alta. Dacă îți asumi că asta este bine pentru tine, că asta vrei dar că pentru a avea ceea ce te motivează trebuie să iei și ”bullshitul” la pachet, va fi altceva. Nu te mai simți oropsit pentu anumite lucruri, ți le asumi și le neutralizezi astfel. În timp, nu o să ți se mai pară importante.
În viață lucrurile nu sunt perfecte și orice vine la pachet cu altceva. Dacă îți asumi asta, vei vedea că tu vei avea controlul. Nu poți schimba anumite lucruri de la job, anumite situații din familie, anumite situații și greutăți dn viață.
Dar poți schimba felul în care le privești. Poți vedea partea plină sau pe cea goală a paharului. Te poți concentra pe ce îți place, sau pe ce te face nefericit, pe ce te nemulțumește. Atunci îți va fi greu să găsești resurse să fii nice. Dacă privești lucrurile altfel.
Nu știu unde am auzit întâmplarea aceasta: o doamnă a abordat o cameristă dintr-un hotel din SUA, care era mereu cu zâmbetul pe buze. Și care cumva i-a trezit invidia și interesul. A întrebat-o: ”cum poți fi atât de senină, nu este munca ta grea, murdară, nu este greu să cureți toată ziua, să ai clienți care poate nu te tratează frumos”. Și camerista a spus: ”nu, sunt cea mai fericită femeie din lume. Sunt fericită și recunoscătoare că am acest loc de muncă, că pot să îmi cresc copii, că îi țin în școală, îi aduc o mare bucurie și este tot ceea ce îmi doresc.” Secretul pentru a fii fericit este să te bucuri de ce ai.
Când ești nice:
Ești nice când nu te uiți urât la părinții care aduc copii mici în avion, chiar dacă fac gălăgie, pentru că știi că micuții au un disconfort și așa știu ei să reacționeze. Poate chiar le zâmbești încurajator și te joci un pic cu copilul, sau îi zâmbești (99% din cazuri se opresc și te studiază, îți zâmbesc și ei înapoi). Lucrurile acestea te umplu de bucurie, îți dau ceva înapoi, satisfacția că ai scos un zâmbet, că ai reușit să vezi o detensionare la mamă, o ușurare. Mamă care poate primește multe priviri ostile.
Ești nice când chiar dacă cineva a greșit cu ceva, îi spui frumos că tu vezi lucrurile altfel, fără să îl acuzi de vrute și nevrute. De cele mai multe ori o să cădeți la pace și o să vă despărțiți cu un zâmbet. Sau măcar ai încercat și dacă nu se poate, îți spui că asta este, să îi fie de bine și nu te mai vede de mușteriu.
Ești nice când știi că un coleg este marginalizat și este supus fenomenului izolării și îți faci un obicei ca zilnic să îl întrebi ceva, să schimbi două vorbe cu el. Nu o să îți pierzi slujba din cauza asta și face o diferență enormă. Plus că dacă spargi gheața, alții îți vor urma exemplul. Poate la un moment dat vei fi tu în această situație.
Ești nice când întrebi un loclanic dacă poți să îi faci o poză și totodată stai de vorbă cu el și cumperi ce are el de vânzare, dacă este un om ”pitoresc” din vreo zonă defavorizată. Ești nice dacă dai o ciocolată, sau ceva bun, un balon și un bănuț copiilor pe care îi fotografiezi din alte zone unde este evident că stau acolo pentru a cîștiga ceva. Mă refer la copii îmbrăcați tradițional în anumite zone de pe glob, ai cărăr părinți poate chiar au nevoie de banii aceia. Nu la exploatarea copiilor străzii, aici este altă poveste.
Ești nice când nu îl înjuri pe cineva care se moșcăiește în trafic. Ce dacă te enervezi? Oricum nu schimbi cu nimic faptul.
Ești nice când te oprești din mers să ajuți pe cineva care pare că are nevoie de ajutor. Când ajuți în general. Mai ales când o faci pentru oameni necunoscuți, pe care cel mai probabil nu îi vei mai întâlni niciodată. Când faci acele mici gesturi pe care le poți face, mici dar care pot face o diferență enormă. Și vei vedea că atunci când ai nevoie, ajutorul va veni de unde nici nu te aștepți.
Ești nice când corectezi pe cineva blând, fără să îi dai în cap, sugerând și cum poate să schimbe ceea ce este greșit.
Ești nice când te bucuri pentru reușita altora.
Dorim să avem o viață frumoasă? Trebuie să încercăm să fim mereu nice
Să fim nice, blânzi și să ne bucurăm de ce avem. Lucrurile mărunte și întâmplările de zi cu zi ne fac în esență fericiți și așa se derulează viața noastră. Împrăștie bunătate, sau fă din asta o prioritate. Evident că fiecare mai are și câte o zi proastă, asta nu ne transformă în oameni răi. Dar cum este ca atunci când poate tu faci ceva greșit să fii tratat cu blândețe?
Un lucru foarte bun pe care îl putem face, pentru a lucra la a deveni mai buni, este să practicăm (da, să practicăm) recunoștința: în fiecare zi să dedicăm trei minute în care să ne gândim la cinci lucruri pentru care suntem recunoscători în acea zi.
Citește și:
Jurnalul Recunoștinței: Teme pentru noul an și 12 citate frumoase
Lasă-i și pe alții să trăiască și fii ”nice”
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
E nice să fii nice. Mi-aș dori să fiu nice tot timpul, din păcate nu reușesc întotdeauna. Dar mă străduiesc, iar ceea ce e și mai important, e că sunt conștientă de acele momente în care devin ciufută. Și-mi propun mereu să evit astfel de situații. Nu ne costă nimic să fim nice și nici nu avem nimic de pierdut. Ba dimpotrivă chiar, avem numai de câștigat. În general sunt nice cu oamenii din jurul meu, chiar dacă ei nu sunt la fel. Poate că de aceea mă și debarasez de acei oameni toxici, care nu fac decât să-și arate răutatea. Pentru că așa consideră ei. Când am zile nice, totul merge ca uns, toate se leagă perfect. Nu am nimic de pierdut să vorbesc frumos, să spun „mulțumesc” „te rog” sau „scuză-mă”. Nu coboară cu nimic rangul unui om folosind aceste cuvinte. De ce să se înjosească spunând te rog cuiva care oricum trebuie să-l servească? De ce să dea like unei postări? De ce să comenteze un articol? De ce să felicite pe cineva pentru o reușită? Și tot așa… Acești oameni nu au cum să fie nice. Pentru că nu vor.
Știi, parcă așteptam articolul acesta. Era doar o chestiune de timp. Când urma să apară? Te felicit pentru inițiativă!♥️🤗
Da, așa este. Mulțumesc pentru apreciere, aveam de ceva timp în draft articlul, îl coc de ceva timp, cred că am trimis gândurile spre tine 🙂 Da și eu am observat că altfel se aliniază tot când suntem nice, per total câștigăm din toate punctele de veere. Și da, eliminată toxicitatea, pe cât posibil. Te pup
Este fantantastic când ești nice. Și pentru tine și pentru cei din jur. Sunt momente în care să fiu nice vine de la sine, dar sunt și momente în care cu greu mă abțin să nu explodez. Și, de ce să nu recunosc, nu-mi iese întotdeauna. Și știi de ce? Sunt genul care acord oricui prezumția de bună credință. Până la proba contrară 🙂 Dar nu suport ca răbdarea, indulgența și buna mea credință să fie luate drept slăbiciune. Dacă nu-i dau unuia peste gură când ar merita-o, este doar pentru că o consider o risipă de energie. Dar când eu vorbesc cu el, îi explic, iar lui îi intră pe o ureche și îi iese pe amândouă, la nesfârșit, deja e prea mult. E adevărat, că fiecare dintre noi putem avea o zi proastă, o problemă care să ne tulbure. Dar eu refuz să fiu tolerantă și mereu cu ochii în 44, doar ca să aibă altul mai mult timp să fie bezmetic. Dacă el are dreptul să aibă o problemă, același drept îl am și eu și tu și toți.
Da, este și este o luptă uneori. Contează să ne propunem, măcar 🙂 Desigur că ne mai și ieșim din pepeni, suntem oameni ce contează este că facem eforturi în direcția aceasta. Recunosc că este mai ușor să fii nice mereu în Grecia, sau înntr-un oraș mic, decât în alte locuri, dar sunt oameni care nici în vacanțe nu sunt nice.
Tu Mirela, reusesti sa fii intotdeauna, nice? Oare reusesti ????????!!!!!!
În marea majoritate a timpului da 🙂
Anul trecut am început un blog de călătorii. După șase luni renunțam la el, pentru că nu am reacționat prea bine la reacțiile răutăcioase ale colegilor și ,,așa zișilor prieteni”. Apoi, în decembrie 2017, în preajma Crăciunului, mi-am dat seama că asta vreau să fac. Am recitit mesajul tău de încurajare pe care îl salvasem în calculator și am pornit din nou la drum cu un nou blog, pe care nu îl voi șterge decât dacă EU voi simți că nu este ceea ce trebuie. Îți mulțumesc din suflet pentru gândurile și sfaturile bune pe care mi le-ai transmis atunci. Pentru mine, ești un om NICE. și îți doresc o viață frumoasă! Te îmbrățișez (virtual) cu mult drag!
Buna, Dana, mulțumesc mult pentru mesaj. Nu cred că trebuia sa renunți la blogul tău, dacă îți mai vine o dată idea, scrie-mi. Pe mine personal blogul m-a ajutat să ”filtrez” multe așa zise prietenii. Știi cum este cu blogul? Când începi toată lumea te susține. Când începi să crești deja mulți nici măcar nu îți mai dau un like, dar revin cu critici, mai voalate sau nu. Alții sunt aproape de tine mereu, dar este trist, te doare când vezi că sunt mulți care efectiv voit nu te mai plac practic. Sunt prieteni care nu sunt activi în mediul online, desigur, dar mă refer la cei care sunt zilnic pe FB și dintr-o dată parcă nu mai exiști pentru ei. Însă cunoști alți oameni, extraordinari. Când am participat la un concurs internațional am văzut că oameni necunoscuți (cititoare care nu luaseră legătura cu mine până atunci și-au rugat prietenii să mă voteze. Și Alinuța de la Jurnalul Alinuței m-a ajutat mult, o altă bloggeriță). http://www.jurnalulalinutei.ro
Îmi doresc să fac mai multe lucruri frumoase pentru toți aceia care mă susțin și sper ca la un moment dat cât mai curând să reușesc. Totul este posibil, cu multă muncă, desigur. Și cu oamenii potriviți lângă tine. Sunt oameni care te vor critica, dar aceia doresc să te facă să te lași de ceea ce faci, nu sunt cei pe care îi vrei aproape. Nu îți spun câți prin diferite metode au încercat și pe mine să mă deturneze de la drumul meu. Acum am ajuns în punctul în care aest lucru nu mai este posibil. Știu cine sunt, care sunt intențiile mele, dacă altcineva dorește să vadă altceva este problema lui, dar nu îl voi ține aproape. Mă bucur când primesc sfaturi de cum să fac lucrurile mai bine, mă bucur când sunt corectată, așa mă dezvolt. Însă nu țin cont de cei care încearcă să mă descurajeze și nici de comentariile rău intenționate. Adică și la mine apăreau unele persoane care comentau numai când găseau o anumită greșeală și într-un mod deloc drăguț. Uneori ironic, uneori răutăcios, dar nu drăguț. Dacă ei așa vor să reacționeze este problema lor, dar pe mine nu mă afectează. Cine îți vrea numai binele va găsi o cale blândă să te ajute să devii mai bună. Nu va da cu parul.
În genearal în viață trebuie să avem curajul să facem lucrurile pe care simțim să le facem și devenim liberi: adică să trăim viața pe care o dorim, nu pe cea impusă de alții, atâta timp cât nu dăunăm cuiva. Să fim fideli principiilor noastre, dar să avem curaj. Pentru că oricum viața trece repede, anii trec repede, nu are sens să pierdem timpul cu lucruri care ne fac nefericiți. Am fost crescuți încorsetați în zeci de credințe care ne împiedică să facem asta. Îmi doresc să pot să transmit ce am învățat și să pot da un sprijin, motivație cât mai multor alții. Sunt cea mai fericită când reușesc să ajut pe cineva să pornească pe drumul său, lăsând în urmă lucrurile acelea care ne strică viața, devenind totodată mai bun pentru că atunci când suntem noi și ducem viața pe care o dorim, fără ambiții legate de așteptările altora, de a le demonstra altora ceva, atunci suntem și nice mereu, pentru că suntem fericiți. Când ne aceptăm locul în lume și ne bucurăm de fiecare zi.Asta mă motivează pe mine.
Deci bucură-te că ai avut curajul să faci ceea ce dorești. De ce să ștergi ceva pentru că așa vor alții? Avem dreptul să avem un blog, avem dreptul să scriem pe el gândurile noastre, ce dorim. Cine rezonează cu ce scriem va fi alături de noi, cine nu, nu îl va citi. Este atât de simplu. De ce critici dure, că nu facem nimic ilegal, nu luăm nimic de la nimeni 🙂
Te îmbrățișez și eu, tot virtual și mult spor!
Te felicit pt articol ,normal ca dupa mi-am pus si eu intrebarea asta ,reusesc sa fiu atent la nevoile familiei sa fiu nice cu ai mei . Cand este vorba de alte persoane nu reusesc foarte bine dar sunt sigur ca este vorba de caracterul meu inchis .In schimb copii intra in inima mea cat ai clipi .Poate ca asa sunt eu ? Cu respect va salut
Multumesc. Important este sa facem eforturi, macar cu apropiatii. Pentru ca in functie de unde lucram, ce oameni intalnim, este mai usor sau mai greu sa fii mereu nice. Este o lupta 🙂
A venit timpul să-mi văd pur și simplu de ale mele,să caut să-mi cunosc lungul nasului,să văd gustul măsurii,să-i las pe alții să facă,să dreagă,să vorbească,să se implice.
Eu am tot timpul să mă ocup de altceva: cunoaștere,instruire,aplicare a ceea ce învăț și cunosc pe parcurs,limitare de sine în relațiile sociale,timp pentru mine și cu mine,și a-mi face mie bine, fără să fac rău în jurul meu,ci să tratez tot ce mă înconjoară cu seninătate,cu solitudine,cu faptul de a mă limita la mine și a mă raporta mereu la persoana mea și a manifesta față de restul rupere de c*r ! Asta înseamnă pentru mine să fiu nice.