minisbus yerevan tbilisi 2

Am fost dezbrăcată și controlată degeaba, la intrarea în Georgia: cel mai umilitor moment din viața mea de călător

Armenia Călător solitar Georgia Jurnal de călătorie Sfaturi de călătorie

Am vizitat Georgia singură și independent în luna aprilie a anului trecut. Doream să scriu despre experiență, am văzut multe lucruri frumoase, am avut multe experiențe plăcute, am întâlnit și mulți oameni minunați. Cu toate acestea, până acum nu am avut spor. Pentru că spre sfârșitul călătoriei, înainte de ultimele două zile, am avut parte de cel mai umilitor moment din viața mea de călător. Aveam menstruație când am intrat a doua oară în Georgia, dinspre Armenia. Și ce a urmat….  O experiență foarte neplăcută și total gratuită. Din seria: ce se mai întâmplă atunci când călătorești singură și independent, nu în Press Trips sau cu excursie organizată, de grup. Vin multe lucruri frumoase, dar și belele uneori. Experiențe deosebite de tot felul.

Traseul meu prin Caucaz (am vizitat Georgia, Baku – Azerbaijan și Armenia) a fost: avion Tbilisi, avion Tbilisi-Baku și Baku Tbilisi, microbuz Tbilisi-Yerevan, Yerevan-Tbilisi și avion Tbislisi-București. Voi scrie separat despre toată experiența cu microbuzul, așa cum am scris deja despre cele cu avionul între Tbilisi și Baku.

În principal, experiența cu microbuzul nu a fost una plăcută, din simplul motiv că șoferii conduc ca nebunii pe serpentine, indiferent de starea vremii. Vorbesc la telefon, mai țipă, se mai închină. Ne închinăm și noi. Regret ENORM că nu mi-am ascultat instinctul de a lua avionul. Sau a merge cu un tur Yerevan/Tbilisi, adică ne opream ici-colo să vedem obiective, în drumul spre graniță. Nu știu însă dacă evitam experiența de la vamă, dar evitam șofatul periculos și stresul aferent.

Am simțit însă că trebuie să iau avionul, cum făcusem între Georgia și Azerbaijan, era gata-gata să rezerv, dar… Toată lumea parcă merge numai cu microbuzele. Ce mai, e ”cool” să iei microbuzul, călător adevărat, experiență unică, trebuie să încerci etc. Este interesant și câte și mai câte. Poate până la urmă trebuia să am experiența aceasta, am învățat ceva din ea.

Da. Nu neg. A fost interesant și plin de culoare. Așa cum am spus, voi scrie separat despre drum efectiv și cum aștepți cu orele să se umple microbuzul. Dar da, este foarte ieftin. Probabil că din această cauză este atât de lăudată experiența. Și cum ”sărisem” experiența de turist aventuros când am ales avionul între Tbilisi și Baku, am zis că trebuie să fac și eu ca ceilalți de data asta, dacă toată lumea spune că este atât de cool.

Și vezi și țara, ce mai, de neratat. A fost ”interesant’ și la dus, mai ales că era vreme frumoasă și alt traseu (nu înțeleg de ce), dar nu la fel de interesant precum la întoarcere, când a trebuit să intru în Georgia, nu în Armenia, terestru. Dar puteam rata ocazia să trec peste muntele Ararat? Se pare că nu.

Mă așteptam să am probleme la intrarea în Armenia pentru că fusesem în Azerbaijan. Dar nu. Deloc. Însă iată de unde a sărit iepurele… de la georgieni. 

Pentru că alta este experiența cu ofițerii de frontieră de la aeroport și alta cu cei de la granițele terestre. Mai ales dacă nu faci parte dintr-un grup. Oricum, ofițerii georgieni se uită urât când văd vize de țări musulmane și îți sucesc pașaportul mai să îl rupă chiar și în aeroport.

Nu am pățit numai eu asta, mi-au confirmat mai multe călătoare, altele au spus că nu au pățit așa ceva dar noi cele care avusesem întrebări aveam vize din țări musulmane. Celelalte nu. Am luat mai multe tururi din Tbilisi și am cunoscut destui alți călători. Așa că am schimbat păreri. Revin și la acest aspect în articolul despre zbor. Acum vreau să vă povestesc despre ce s-a întâmplat când am ajuns cu microbuzul dinstre Yerevan spre Tbilisi și ne-am oprit în vamă.

Ai pașaportul prea ”colorat”… dubios!

Toate bune și frumoase, scoate bagajele din mașină, treci de controlul actelor, treci de filtre și dai să pleci. Pașaportul este încă o dată verificat, de către un ofițer, să se asigure că ai viza. O doamnă în cazul meu. Mi-a zâmbit, drăguță. Ei bine, până s-a uitat la celelalte vize. Am multe.Pe măsură ce dădea filele, se ”înnegrea” mai tare. M-a oprit și mi-a spus că trebuie să mă controleze mai amănunțit. Aveau o cabină cu un scanner. Între timp și bagajele mi-au fost iar controlate.

După controlul cu scannerul (într-o cabină) mi-a spus că trebuie să vin cu ea. În spate. Într-un birou. Acolo mi-a spus că trebuie să mă controleze amănunțit. Am întrebat-o de ce, spunându-i că sunt în perioada menstruației și că am un tampon intern, am realizat că era vorba despre ceva ce văzuseră la scanat. Nu m-a luat în seamă.

Sport în vamă… noroc că exersez frecvent, a fost ușor

Trebuie să spun că s-a purtat civilizat cu mine. Nu mi-a vorbit urât, ci foarte politicos, rece, fără să îmi dea vreun drept de apel. Am zis că ce pot face, decât să mă conformez. M-a pipăit peste tot, sâni etc. Pe pielea goală, să ne înțelegem. După, mi-a spus să mă dezbrac de tot, să dau chiloții jos adică și să fac genuflexiuni.

Ea stătea jos și eu trebuia să le fac în fața ei, uitându-se drept în părțile mele intime, mai ca la ginecolog. Am făcut nouă genuflexiuni, am stat în genuflexiune preț de un minut sau nu nu mai țin minte cât mi-a spus să stau și am mai făcut cinci.

Deci asta era, tamponul. I-am spus: am tampon, se vede firul, vrei să îl scot? Da. L-am scos plin ochi de sânge, a făcut o față, oripilată aproape. Am dat să arunc tamponul la coș. A, nu, nu, cam în șoc a adus niște hârtii și l-am pus acolo. Se uita de parcă nu mai văzuse vreodată, nu știa că poate exista așa ceva. Deși se găsesc tampoane intime în Georgia, poate nu le utilizează toată lumea, dar am cumpărat din supermarket OB-uri.

Noroc că aveam geluri dezinfectante, șervețele și tampoane la mine. Am făcut desigur ”refilll-ul” în fața doamnei. M-a lăsat în pace, avea așa o expresie, uluită. Și un pic jenată. Ieșind din biroul respectiv (nu am fost înăuntru decât cu doamna ofițer), am observat că ceilalți ofițeri, angajați vameși ce or fi fost ei se uitau la mine.

În fine, a fost fără urmări până la urmă…

Am simțit încărcătura de regret, doreau să mă uit la ei să se asigure că ”mi-a trecut” parcă. Nu le-am dat această satisfacție. Nu cred că este bine să întorci și celălalt obraz, să fii înțelegător chiar tot timpul. Și nici nu vreau. Nu m-am purtat urât, desigur, nici nu am afișat ”nervi” de vreun fel. De fapt nicio emoție, am fost foarte rece și distantă. Nu, nu am schițat nimic frumos. Nici urât, dar distant, detașat. Nu sunt Dalai Lama și nici nu am chemare.

Frică nu mi-a fost deloc. Știam că nu voi păți nimic. A fost neplăcut și cam atât. Și am simțit că nedrept. Ce am învățat din asta? Dacă vreodată mai trec vama când am menstruație, voi avea tampon extern. Și o bluză lungă. Dacă mă mai pun la scanner, pe bune dacă nu îmi dau chiloții jos înainte, chiar acolo. Să știm o treabă, că sigur nu te lasă la toaletă, să nu arunci ceva acolo. Aș spune că are sens și asta. 

Am ajuns cu chiu, cu vai în Tbilisi. Nu am mai ieșit aproape deloc din locul unde mă cazasem. Efectiv nu mai doream să vizitez nimic, să văd nimic acolo. Nu am avut vreodată această stare în vreo destinație. Desigur că înainte mă bucurasem de Tbilisi, deși nu mi-a plăcut chiar tot, dar per total a fost frumos. Până la momentul 0.

Ei bine, m-am întâlnit în Tbilisi însă întâmplător cu Sara, o japoneză pe care o cunoscusem în Yerevan. Am stat în același loc deși nu vorbisem înainte. S-a amuzat nespus de situație. A râs de nu mai putea, spunând că este super tare! A bătut și din palme și m-a rugat să îi explic amănunțit (fără să dau textila jos) cum a fost. Wow. M-a făcut să mă întreb dacă nu am eu un defect. Dacă nu cumva sunt mult prea puritană, sau nu știu cum să spun. Nu înțeleg, cu siguranță avem parte de o educație destul de limitativă.

Până la urmă nu am pățit nimic grav. Am primit viza cu un control ginecologic la pachet. Poate că trebuie să nu mai fiu atât de sensibilă. Însă am băgat sper pentru totdeauna la cap să ascult vocea aceea interioară a mea. Indiferent de ce fac sau spun ceilalți. De regulă așa fac în ultimii ani, dar o mai dau în bară. Și de fiecare dată regret. Trebuie să scap și de meteahna aceasta, de a crede cumva că ceilalți fac mai bine. Tendință pe care o conștientizez, lupt cu ea, dar mă ”dovedește” din când în când.

Când de fapt te poți declara fericit

Acum: or fi persoane de la noi care sunt ”cărăuși”? O fi fost altceva? Habar nu am. Dar așa tratament nu am avut vreodată la nicio trecere de frontieră. Ba, un indian care călătorea cu noi i-a fost refuzată intrarea, deși era rezident în Georgia. De aceea la dus am făcut poze la geam, la întors sunt singură în spate. Că el nu a mai intrat și se chinuia de ceva timp.

Actualizare: nu este numai din cauza menstruației. Am primit un mesaj de la o cititoare, a pățit la fel la aceeași graniță. Avea mașină închiriată, era cu soțul, s-a întâmplat în toamna anului trecut. Deci da, se întâmplă. La fel a avut pașaportul întors pe toate părțile și avea multe vize. 

Am întâlnit și în Baku persoane care mi-au povestit despre cei cu ferme în Gerogia, cărora le-a fost anulată rezidența pe aeroport. Nu știu dacă este adevărat, dar am văzut cu ochii mei cum nu a fost primit cineva. Și după m-am interesat… se întâmplă nu nouă, ci altor cetățeni. Deci eu pot spune că am fost bine.

Se întâmplă des să le fie refuzată intrarea, este o problemă cu indienii care și-au cumpărat ferme mari în Georgia. Și cu alți cetățeni ai altor state. Și nu prea se vorbește despre asta, oficial se promovează Georgia în India, dar este netul plin de plângeri ale cetățenilor indieni cărora le-a fost refuzată intrarea.

https://www.tripadvisor.co.uk/ShowTopic-g294195-i9344-k11353990-Indians_DO_NOT_go_to_GEORGIA_not_for_NRIs-Tbilisi.html

http://www.tribuneindia.com/mobi/news/nation/intend-to-travel-to-georgia-think-again-say-indian-travellers/488454

htmlhttp://www.asianage.com/metros/mumbai/070717/indians-tourists-with-georgian-e-visa-sent-back.html

Am găsit și articole despre faptul că mulți fermieri georgieni se simt ”invadați” de indieni, alții care sunt fericiți cu noii vecini. Cine știe cum stau lucrurile cu adevărat?

Dar privind prin prisma aceasta, pot lăsa la o parte o întâmplare neplăcută, dar care până la urmă nu a avut urmări. Chiar dacă pe loc a fost trist. Și cam șocant. Am trecut peste, nu am rămas cu sechele, desigur. Tocmai de aceea am ales să scriu articolele ”neplăcute” la început, să termin cu cele frumoase. Și cu lecțiile învățate, dar cam atât. Pentru că retrăiesc mereu călătoriile, atunci când scriu. Este unul dintre aspectele pentru care îmi place atât de mult să scriu

Și să vedeți treabă: am fost invitată de cei de la UNICA.ro să scriu un articol de călătorie din Caucaz, destinația fiind la alegere. Aveam de gând să scriu despre Georgia, este mai populară. Dar după celebra întâmplare, am propus Baku. Despre Georgia nu aș fi scris. Mai bine pierdeam oportunitatea. Nu doream să las amprenta experienței mele neplăcute să strice o destinație care poate fi foarte frumoasă și o experiență deosebit de plăcută (dacă nu ești fată singură care seamănă cu rusoaicele, este și aici un skepsis). Și nici să trec sub preș ce nu mi-a plăcut, desigur.

Din fericire, redacția de la UNICA a acceptat Baku, un oraș în care am fost în fiecare minut bine primită și în totală siguranță. Și articolul a fost foarte bine primit, nu numai eu! Voi povesti în luna următoare despre experiența caucaziană, din toate cele trei destinații vizitate. Cu bune și rele. Dar au fost mai multe bune. Și nu uitați: am călătorit singură și independent. Caucaz poate fi o vacanță superbă, dacă aveți totul organizat. Și nu numai. Despre toate aceste aspecte voi povesti în articolele viitoare.

Actualizare la articol:

Actualizare: mi-au spus multe persoane, în comentarii, că au avut diferite neplăceri la granița terestră georgiană. Alții că nu domnule, este ok, că lor nu li s-a întâmplat nimic. Ei bine, acesta nu este un motiv să spui că nu li se întâmplă altora. În multe locuri unde au fost multe probleme, au fost și mai mulți care nu au pățit nimic. Faptul că eu am condus sute de mii de kilometri pe străzile din România și nu am pățit nimic nu înseamnă că nu sunt aproape 20 000 de decese anual pe străzile noastre, că este roz. Dar da, milioane de oameni conduc zilnic și nu pățesc nimic. Lucruri rele se întâmplă peste tot și trebuie să fim mereu în gardă, în anumite situații.

Totodată, nu sunt ”fulg de nea”. Am dreptul să fiu supărată, este toxică pozitivitatea dusă la extrem. Emoțiile trebuie trăite. Desigur că am pățit lucruri mult mai grave în viață, dar una este când ți-o faci cu mâna ta, alta când împotriva voinței tale și nedrept ți se întâmplă ceva.

Este ca un viol și te pune în postura în care nu ai de ales, în care ești victimă, când este nedrept. Trebuie să trăim, să recunoaștem emoțiile, pentru a le depăși. Negarea nu este o soluție.

Dar nici într-un caz nu vreau să descurajez pe cineva să viziteze Georgia. Are multe lucruri frumoase despre care voi povesti în articolele viitoare. Doar că da, am avut o experiență și am învățat din ea. Poate învață și alții. Și lecția cea mai importantă? Să am mereu încredere în intuiția mea. Am scris și un articol în acest sens, inspirată de răspunsurile primite în Social Media la articol:

Să ne ascultăm instinctul, în călătorii și nu numai

 

minisbus yerevan tbilisi 3
Până la vamă am fost mai veselă, deși eram stresată de cum conducea șoferul
minisbus yerevan tbilisi
Ieftin, da, dar stresul (mai mult cu condusul pe vremea aceea)… neprețuit. NU MAI FAC

 

11 thoughts on “Am fost dezbrăcată și controlată degeaba, la intrarea în Georgia: cel mai umilitor moment din viața mea de călător

  1. Nu pot sa cred ca exista asaceva. Asta da experiența Miri! Trebuia sa trăiești si partea urata a lumii, peste toate frumusețile din viața ta. Păcat. Te îmbrățișez cu drag

    1. Desigur, așa și spuneam. SUnt multe lucruri frumoase în Georgia și o să scriu despre ele. Și clar, când mergi organizat, nu pățești din astea… de multe ori nici independent, desigur.

    1. Tocmai de aceea am scris. Sunt multe lucruri car se întâmplă în Georgia. Din păcate, au făcut atâtea press tripuri și de la noi au mers zeci de oameni de câteva ori, că nu găsești decât lucruri frumoase despre ei. Dacă spui ceva de Georgia, îți asar în cap o groază. Mă bucur că am fost, pentru că blogula cesta este citit de mult fete care călătoresc singure. Doresc ca ele să știe clar cum stă situația în țări problematice. Și eu merg în Press Tripuri, dar absolut oriunde am fost în Press Trip, am mers și singură chiar de mai multe ori. Și desigur de fiecare dată am scris tipul de excursie, nu am ascuns că este Press Trip. Și în niciun caz nu am încurajat mersul solo într-o destinație mai ”colorată” dacă experiența mea s-a rezumat la un press trip, ascunzând faptul că am fost cu grupul și păzită, lăsând să se creadă că am fost independent…

  2. Eu am fost verificat in Israel, de mai multe ore. Radeam de ei, ca imi fac masaj gratuit. Dar la tine nu a fost de ras, imi pare rau pentru tine. Culmea, prin Grecia am auzit ca de fapt cei din Georgia se ocupa de droguri…

    1. Da, ai dreptate, poate fi mult mai rău, la mine a fost doar neplăcut. Dar am avut și o lecție. Am văzut (în comentarii facebook) că alții au pățit lucruri mult mai rele. Mult. Aș vrea ca aceste comentarii să le citească toată lumea, să fie aici. Avem ce învăța din experiențele pe care le trăiesc și alții. De exemplu, eu nu voi mai purta tampoane intime când trec vama… Da, este problemă cu drogurile, așa am bănuit și eu, dar s-au ”luat” de mine abia după ce au văzut vizele

  3. Pfff, ce experienta! Imi pare rau ca ai trecut prin asta, Mirela. Cand calatoresti mult, dai si peste multe belele, surprizele, atat cele placute, cat si neplacute sunt incluse. Si iti inteleg perfect starea de „nechef” pentru descoperire dupa 🙁 E foarte util pentru cei care calatoresc, sa impartasesti si astfel de experiente!

    1. Multumesc, Laura! Da, Georgia are multe lucruri frumoase, însă este departe de a fi totul roz aici, cum se prezintă pe scară largă. Sunt multe care ”scârțâie” și am primit atâtea mesaje și comentarii pe Social Media cu întâmplări ca ale mele, sau diferite ”bube” prin Georgia, încât mă felicit că am scris. Nu pentru a descuraja vizita aici, ci pentru a nu se duce cineva acolo cu senzația că este totul un nor pufos. Că nu este. Este o destinație destul de solicitantă pentru călătorii independenți, mai ales pentru fetele care merg singure. Trebuie să îți iei măsuri de precauție, să ai cât de cât o idee despre ce vei întâlni.

  4. Eu iti multumesc pentru sinceritate si pentru ca ai ales totusi sa faci publica aceasta experienta chiar neplacuta! Mult curaj si succes in continuare in tot ce faci!<3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *