Am mers de curând în Țara Făgărașului, unde am făcut un traseu maraton printre atracțiile zonei. Dealuri, munți minunați, mi-a dat o impresie de loc din povești, deoarece totul este îngrijit frumos, cu dragoste. Are de toate: aventură, natură, mănăstiri străvechi, locuri de legendă, sate minunate, orașe cochete (m-a surprins cât de idilic arată orașul Victoria), o cetate excelent păstrată și bucate alese pentru că nu-i așa, ce este o destinație unde natura este la putere, fără bucate organice și cu gustul de altă dată?
Așa că vă invit să vedeți traseul nostru, cu multe recomandări despre ce alte lucruri puteți face și vedea/vizita în diferite locuri. Acum, nu putem face totul într-o excursie, dar putem face multe, diverse și mai ales, avem multe de lăsat pentru data viitoare.
Țara Făgărașului, denumită și Țara Oltului, este un ținut istoric din Transilvania, o depresiune situată de-a lungul cursului mijlociu al râului Olt. Centrul este cetatea medievală Făgăraș. Regiunea este o oază de frumos, unde fiecare evadare ne pune la grea încercare: ce să alegem mai întâi? Sper să vă dau câteva răspunsuri în articol.
Ziua întâi:
București – Șinca Nouă, Șinca Veche – Vistișoara
Am plecat din București vineri dimineață la ora 9:10 de la Piața Victoriei. Cu o oprire la o benzinărie mare din Ploiești, unde am făcut și poze în lanul cu floarea soarelui (am stat aproape 30 de minute acolo), am ajuns în Șinca Nouă la ora 12:30.
Șinca Nouă
Șinca Nouă este un sat pitoresc, întemeiat de o parte a locuitorilor Șincăi (pe vremuri singura Șincă, azi aceasta se numește Șinca Veche). Atunci când s-a impus în timpul Imperiului Habsburgic ca toți locuitorii să treacă la credința catolică (în jurul anului 1762, de când este atestată Șinca Nouă), majoritatea locuitorilor Șincăi au plecat cu tot ce au putut lua și au mers de-a lungul râului 10 kilometri, unde au întemeiat Șinca Nouă de azi. În Șinca au rămas numai patru familii, care s-au convertit la catolicism. De fapt, greco-catolicism, Biserica Română Unită cu Roma.
Pământul unde au ajuns era atunci mlăștinos, deloc favorabil agriculturii. Însă s-au pus pe treabă, au asanat, au robotit și au reușit să facă și aici terenul prielnic. Și azi vedem acest sat de oameni gospodari, care încă păstrează mândria faptului că strămoșii lor au făcut sacrificiul de a lăsa tot în urmă și a o lua de la capăt, pentru o idee, pentru credință. Au luat cu ei din Șinca veche și clopotul de bronz, care are puterea de a alunga norii de furtună și care stă mândru în vechea bisericuță de lemn, care aparținea mănăstirii, prima așezare care a fost construită în noul sat.
Prânz făgărășean în Șinca Nouă la Centrul Cultural
Prânz Făgărășan: cum am ajuns de pe drum ne-am oprit la masă la Centrul Cultural și am început să descoperim Țara Făgărașului prin prisma bucatelor absolut delicioase. Ciorba de amnar cu tarhon este ceva deosebit, am mâncat două farfurii. și roșii, brânzeturi și mezeluri, dar toate, absolut toate cu gust, pentru că sunt naturale. Oamenii de aici sunt foarte gospodari și produc cam tot ceea ce au nevoie la capitolul alimente. Băuturi carbogazoase și bere nu, dar în rest de toate, chiar și alcoolice: afinată, caisată, palincă, vin. Și siropuri bune de tot, ideale pentru a face o băutură răcoritoare delicioasă.
Crucea de la Șinca Nouă- ridicată cu ocazia centenarului Marii Uniri pe dealul lui Crai, înalt de 800 de metri
10 ani are această cruce, câte un an pentru fiecare 10 ani din cei 100 după cum ne-a spus Primarul din Șinca Nouă. Crucea, cea mai înaltă din județul Brașov, a fost ridicată cu bani din donațiile locuitorilor satului, Bisericii și Primăriei. S-a făcut și un drum până sus și s-a ”tras și curent”, crucea fiind luminată noaptea.
De aici, de pe deal se vede minunat toată zona. Se poate merge cu mașina dar și face o drumeție, locurile sunt cu adevărat de poveste și mi-ar fi plăcut să avem timp să mergem pe jos până aici. Sau să coborâm pe jos, cum a făcut-o preotul din sat, după ce ne-au povestit despre însemnătatea locului.
Dar noi nu aveam timp, așa este în Press Trip: vezi locuri unde simți că ai dori să mai stai, ai norocul că primești informații bune de la sursă, dar pe repede înainte te duci mai departe. Tocmai de aceea, cu o singură excepție (un loc unde am stat mult și vreau să revin în grup mare, cu familia și este necesară o organizare mai amplă) am mers și singură în toate locurile unde am fost în acest tip de excursii, uneori chiar de mai multe ori.
Templul Ursitelor – Biserica rupestră din Șinca Veche
Mănăstirea de maici din Șinca Veche este un loc ideal unde să te plimbi pe aleile de poveste, să bei apă din Izvorul Buna Vestire și să vizitezi atracția principală: Templu Ursitelor, sau Biserica Rupestră. Despre acest loc se spun multe: că a fost la origine un templu dacic, un portal care comunică cu alte așezări dacice din țara noastră, unde dorințele se împlinesc, ba chiar că originile sunt extraterestre. Și multe alte legende.
Biserica actuală de pe acest domeniu poartă hramului Sfântului Nectarie, este fantastic de bine întreținut de maici, cu multă trudă.
În Templul Ursitelor a fost o mănăstire ortodoxă în timpul prigoanei Habsburgilor, fiind abandonată ulterior și preluată iar de către ortodoxia română în anul 2006. Am scris un articol despre acest loc, în care am înercat să pătrund mai multe dintre taine:
Biserica Rupestră din Șinca Veche, sau Templul Ursitelor?
Mănăstirea Șinca Nouă
Omul sfințește locul. La asta am filozofat vizitând schitul din Șinca veche, cu hramul ”Duminica tuturor sfinților români”. Părintele Protosinghel Matei Bilauca ne-a primit și povestit pe larg despre istoria locului, despre planuri, despre Arsenie Boca, despre Șinca Nouă, Șinca Veche și multe, multe altele. Efectiv nu se mai oprea. Are darul comunicării, vorba blajină, îi place să transmită altora cât poate din ceea ce cunoaște și știe multe. Părintele a fost stareț la Șinca Veche, unde s-a îngrijit să adune donații și să vedem toate minunățiile de azi (povestite mai sus). Însă odată treaba îndeplinită la Șinca Veche a căutat se pare o nouă misiune.
Schitul a fost înființat cu sprijinul primarului din Șinca Nouă, Dl Dumitru Focus și al credincioșilor din parohie, pe locul unde a fost găsită o cruce veche din lemn. Și o biserică veche de câteva secole, distrusă de austrieci, și care a fost încorporată în noua biserică, aflată în construcție. Este uriașă, efectiv. Vizitând locul acum am putut să mă plimb printre schele și să admir cât de trainic se construiește tot, pereții groși, să mă gândesc oare cum va arăta Biserica. Vor fi de fapt două altare, unul peste altul din câte am înțeles. Nu știu dacă părintele va rămâne aici, odată ce va desăvârși lucrarea, poate cine știe unde va mai fi chemat. Sunt oameni făcuți să construiască, să îi motiveze pe alții, să îi adune și care odată ce au terminat, o iau de la capăt. Neobosiți.
Biserica veche din lemn din Șinca Nouă
Minunată, o adevărată bijuterie. Cu ștergare străvechi, întreținută cu mare drag. Aici este clopotul care alungă furtuna și nucleul în jurul căruia s-a întemeiat noua vatră a celor plecați din Șinca. Clopotul a fost adus cu multă trudă, trecut deasupra izvoarelor, ocolind ocolind pe muchiile cele mai înalte. Oamenii chiar pot face orice atunci când cred în ceva. Locuitorii din Șinca Nouă sunt foarte uniți și acum. Este o bijuterie, efectiv, această bisericuță.
Dacă doriți să vizitați bisericuța, sunați înainte la numerele de telefon (este închisă în afara programului liturgic):
0754034020 – Preot Paroh Sorin Suciu
0743 128 131 – Doamna ghid Lucica Chima – dansa are o dragoste deosebită față de acest lăcaș și se îngrijește de el cu mare bucurie. La fel se bucură să le povestească și altora.
Oprire la țuică: ospitalitate făgărășeană
Coborând spre Centrul Cultural, am văzut un localnic care prepara țuică. Ne-am oprit la vorbă, la degustare, ne-am auto invitat adică. Omul nu s-a supărat deloc, deși am năvălit peste el cu camere foto, aparate, interviuri etc. Și l-am prins foarte nepregătit. Bună țuica, deși tulbure, că era abia preparată. După o zi este tocmai bună, așa tulbure este mai tare, mai periculoasă. Și de ce nu ne-am opri la vorbă? Adică eu fac asta des în alte țări, mi se pare foarte firesc să o fac și la noi. Cu siguranță întâlnim mulți oameni bucuroși de oaspeți. Nici nu am stat mult, că nu doream, desigur, să ținem gazda din treabă. Gazdă ad-hoc, desigur.
Seară Făgărășeană la Centrul Cultural
Dansuri, fanfară, ce mai, am avut parte de un spectacol pe cinste în curtea Centrului Cultural. Și de o cină deosebită. Cu miel și porc la proțap, pregătite de Dl Neluțu Bucătaru. Acesta este chemat la diferite serbări și pregătește tot. Poate veni și în București, am înțeles, însă este mai scump. L-am întrebat: pentru ce a făcut: porc, miel, cartofi etc, transport, pregătire, cât ar costa? Mi-a spus că în jur de 3500 de lei toată povestea, că în București este mai scump, cu deplasare cu tot. Îl găsiți pe Facebook Neluțu Bucătaru.
De reținut: se dorește organizarea unei seri făgărășene, cu dansuri și muzică în fiecare seară de sâmbătă în Șinca Nouă. Informații la pensiuni, sau pe siteul asociației (am scris la final). Ar fi minunat, ca toți vizitatorii dar și localnicii să poată să participe la aceste evenimente.
Cazare la Pensiunea Piemont din Vistișoara
Seara am ajuns la frumoasa pensiune unde am petrecut două nopți. Am petrecut este bine spus, că am stat la povești la foc de tabără, mult după miezul nopții. Am scris aici o recenzie, locul este imaculat:
Pensiune Țara Făgărașului: Piemont, Vistișoara: curat, frumos, cu toate facilitățile
Ziua a doua:
Sâmbăta de Sus, Cârța, Rucăr
Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus
M-am trezit, dar cam ”lovită” după ce am dormit doar patru ore. Micul dejun l-am luat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, în centrul cultural Academia Sâmbăta.
După am trecut la explorarea mănăstirii, care poartă dublu hram ”Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii”. Ai nevoie de cel puțin două ore, pentru a admira de jur împrejur, a vizita biblioteca ”Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală”, care adăpostește peste 40 000 de volume, bisericile, muzeul. Și a te bucura de liniștea de pe lacul din spate. Grădina este plină de flori, de lavandă, totul este fantastic de frumos. Și era multă liniște când am fost noi, însă am văzut mai multe familii cu copii, pe lângă alți vizitatori.
Minunat efectiv. Prima biserică a fost construită aici la jumătatea secolului 17. Putem admira picturi murale din 1766 în Biserică dar și icoane și volume de cărți bisericești străvechi, în muzeul care poartă numele mitropolitului ctitor „I.P.S Dr. Antonie Plămădeală”, care a înființat acest loc cu obiectele din colecția personală, fiind un mare colecționar de artă și de antichități. Antonie Boca a fost stareț aici vreme de patru ani, între 1940-1944.
Mai multe detalii despre Mănăstirea Brâncoveanu pe websiteul așezământului, aici.
Alte lucruri de făcut în zonă: în Sâmbăta de sus puteți vizita și Palatul Brâncovenesc, iar între Vistișoara și Sâmbăta de sus este ”Aventura Parc Drăguș”, un loc de distracție pe cinste pentru cei mici și cei mari. Tiroliene pentru adulți dar și pentru mici ștrengari, escaladă, trasee, de toate.
Mănăstirea Cisterciană Cârța
Localitatea Cârța este situată pe malul stâng al râului Olt. De cum intri aici vezi că oamenii sunt foarte gospodari: părculețe frumoasă, multe flori, multă verdeață, totul îngrijit. Totodată, în parcul din fața mănăstirii Cârța găsim câteva panouri cu informații despre istoricul orașului și despre traseele care se pot face în regiune, cu diferite grade de dificultate.
Mănăstirea Cârța, construită în stil romanic și gotic (care a evoluat din stilul romanic, este o transformare), a fost înființată în anul 1202, fiind menționată într-un document al cancelariei regale maghiară în 1223 și într-un document Papal din anul 1225. A fost atacată de-a lungul timpului, s-a refăcut după invazia tătară din 1241, fiind însă desființată în 1474 printr-o decizie a regelui Matei Corvin.
Este una dintre cele două mănăstiri care au aparținut ordinului călugărilor catolici cistercieni înființate pe teritoriul României și singura care s-a păstrat. Prima, Mănăstirea Igriș (județul Timiș), înființată în 1179 a fost distrusă de tătari, s-a refăcut, însă a fost demolată de otomani în 1526, nefiind refăcută. Azi se mai pot vedea ruinele. În această mănăstire a fost înființată prima bibliotecă atestată documentar de pe teritoriul României. Mănăstirea din Cârța a fost o filială a celei din Igriș, întemeiată de călugării de acolo.
Mănăstirea de la Cârța mai are a zi o capelă funcțională, folosită de comunitatea evanghelică săsească. Aici pastor este Michael Reger, care a fost și ghidul nostru. Ne-a povestit foarte multe lucruri despre viața călugărilor, despre istorie, despre tot ceea ce se poate vedea. Despre faptul că aici era o mlaștină, călugării depunând multă trudă să facă locul locuibil. Nu vă suiți pe ziduri, pe vestigii, era foarte supărat pe cei care făceau asta. Îi plac cei interesați de istoria acestui așezământ și care arată respect.
În curtea mănăstirii era și un bar/bistro cu o terasă mare. Locul ideal să bei o cafea, admirând peisajul nemaipomenit de frumos. Am mai fi stat aici, dar trebuie să ajungem în altă parte.
Puteți vizita în zonă și: Castelul de Lut Valea Zânelor, este destul de aproape de Cârța! Și desigur, face drumeții!
Satul Noul Român: pâine pe vatră
Am aflat că în sat toată lumea face pâine. Are făină, cartof și o coajă tare, care se desprinde prin bătaie efectiv, fiind un pesmet delicios. Nimic nu se aruncă. Am fost poftiți și la câteva aperitive: untură de porc de mangalița, gogoșele, brânză, mezeluri și legume delicioase. Am întrebat: de unde putem cumpăra și noi aceste bunătățuri? De la piața volantă Transilvania și vor face și un magazin online, pentru livrare în zona Bucureștiului.
Prânz în satul Rucăr Sibiu, la Pensiunea Casa Transilvăneană
Da, există și un Rucăr în Țara Făgărașului. Rucărul din Bran, cunoscut de toți, este înființat de oamenii plecați din Rucărul nostru – Brașov, (unde am ajuns noi), care nu au dorit să se convertească la catolicism și au mers hăt departe, înființând la doilea ”Rucăr”.
Ne-am oprit la pensiunea Casa Transilvăneană, care este și pensiune și Muzeu al Satului. Aici puteți să vă cazați în camere tradiționale, de muzeu și puteți opta pentru pensiune completă, mâncarea este absolut delicioasă. Totodată, pentru grupuri ei organizează și drumeții cu biciclete, cu căruțe trase de cai, pe jos, picnicuri în inima naturii. Se pot organiza și pentru mai puțini oameni, însă nu este atât de avantajos financiar. În schimb cu siguranță vă vor da multe idei de petrecere a timpului și ponturi. Oamenii care au pensiunea sunt deosebiți!
Plimbare pe dealurile dimprejur: la stejar, la stână, cu caiacul pe Olt
Am mers unii cu mașinile (eu printre ei), alții cu un car tras de cai până sus ”la stejar” un loc care oferă o vedere de ansamblu asupra satului Rucăr, râului Olt, dar și a munților Făgăraș, atunci când nu sunt nori. Noi am prins o zi înnorată, dar oricum peisajul este minunat. Gps aici, masă panorama.
După ce am zăbovit un pic aici am mers cu mașinile spre stâna turistică, unde se poate lua masa (organizat în prealabil). Sau puteți să vă opriți pentru un picnic. Pe drum am întâlnit o cireadă mare de bivoli și una de văcuțe. Tot peisajul este de poveste. Puteam să mergem pe drumuri de munte spre un sat pitoresc unde nu mai locuiesc decât câțiva oameni, dar nu am avut timp. În schimb am făcut o plimbare mai lungă pe dealuri, a fost absolut de poveste.
În schimb ne-am întors la Casa Transilvăneană, unde am îmbrăcat port popular din Rucăr și am făcut fotografii. Am aflat că fiecare sat din cele peste 100 din Țara Făgărașului are portul propriu. Ceilalți din grup au mers să se dea cu caiacul, însă cum Oltul era învolburat, s-au plimbat un pic pe o un ochi de apă. De aceea am și renunțat la idee, vreau să merg cu caiacul, dar să fie pe râu!
După tot acest tăvălug ne-am întors spre pensiunea Piemont din Vistișoara, cu diferite opriri, pentru că peste tot era ceva frumos de admirat. ba am văzut și un curcubeu dublu! Superb. Am stat la povești la foc de tabără și am admirat un răsărit de lună minunat. Lună (aproape) plină.
Aaa și în această zi am trecut și la dus și la întoarcere prin frumosul oraș Victoria. Este curat de tot, foarte verde, calm, liniștit, aș fi zăbovit un pic pe acolo, dar nu a fost timp.
Ziua a treia:
drumeție, cetatea Făgărașului, satul Mândra
Cetatea de la Breaza, sau cetatea lui Negru Vodă
După un mic dejun sățios am purces la drum. Am început ziua cu o drumeție către cetatea lui Negru Vodă, construită la sfârșitul secolului 13. Tot aici sunt și ruinele unei cetăți dacice din secolul 1 ÎC. Drumul este frumos, spectaculos chiar și noi l-am parcurs în ce mai mult de jumătate de oră, dar asta pentru că ne-am tot oprit. Ba să admirăm un mușuroi de furnici uriaș, ba să mâncăm frăguțe, ba să facem poze.
Am făcut drumul în picioarele goale, la recomandarea ghidului Montan George Moldovan, care gestionează ‘‘Făgăraș rocks”. Se ocupă de organizare a diferite drumeții, dar și evenimente, chiar acum, alături de voluntari, refac traseele din Țara Făgărașului. Ăn luna august anul acesta (2020) se va desfășura un maraton montan, dacă desigur condițiile vor permite (prin prisma COVID). Detalii pe pagina menționată anterior, Făgăraș rocks.
A fost o drumeție frumoasă, am admirat ruinele cetății, acoperite de vegetație, ne-am bucurat de frumusețea și de prospețimea peisajului. Se dorește să se efectueze săpături aici, să fie scoasă la vedere cetatea, dar este un proiect complex, deoarece trebuie efectuat totul cu participarea unor arheologi, de obicei se fac parteneriate cu unele instituții pentru o astfel de provocare.
Cetatea Făgărașului
Desigur că nu puteam să plecăm din Țara Făgărașului fără să vedem cea mai faimoasă cetate, inima regiunii. Am mers la castel, unde am admirat garda de onoare, am vizitat Muzeul și am am luat masa de prânz. Cateringul a fost asigurat de către Casa Terra, o firma renumită de catering din regiune, la care apelează și multe pensiuni pentru a asigura mesele oaspeților. Tot ceea ce fac ei este minunat. Totul cu ingrediente naturale. Numai delicii. Ei produc și sirouri, dulcețuri, tot felul de produse tradiționale. Iar pentru băuturi… Andrei, un tânăr călător aventuros, care a umblat ani de zile prin lume, pentru a-și perfecționa arta de ”barista”. Cocktailuri cu mango, tarhon, mentă, atât alcoolice cât și mocktailuri sau limonade. Toate excelente.
Satul Mândra și Muzeul de pânze și povești
Ultima oprire înainte de a pleca spre București a fost la Muzeul de pânze și povești din satul Mândra. Satul Mândra este locul unde s-a născut Horia Sima, iar multe case sunt construite cu ”bani din Amercia”, de către sătenii care plecau la muncă grea peste ocean, întorcându-se ulterior acasă, cu rodul trudei lor.
Ghidul nostru aici. la Muzeul de pânze și povești a fost Alina Zara, care a pus la punct proiectul ”Mândra Chic – Zestre contemporană”. Este un atelier de creație, unde puteți găsi multe obiecte: tricouri, hanorace, alte suveniruri, ba chiar și mărțișoare, toate realizate manual, de către doamne din sat. Multe dintre dânsele trecute de 60 de ani, cu venituri minime. Alina lucrează și ea, alături de mama ei, pentru a realiza aceste produse frumoase, cu suflet și cu mesaje fel de fel. Orice poate fi personalizat cu mesajul pe care îl dorește cumpărătorul. Eu oscilam între ”Mama zmeilor” și ”Așa-mi vine câteodată să cutreier lumea toată”. M-am oprit la acesta din urmă și îl voi purta cu mare drag peste tot.
Într-o lume în care predomină tot felul de copii realizate prin diferite țări îndepărtate, la kilogram, o să descoperim că ne aduc cu mult mai multă bucurie obiectele artizanale realizate de meșteri locali. Sunt făcute cu suflet, sunt deosebite, le vom purta sau folosi cu drag ani în șir. De mult timp am renunțat să mai cumpăr suveniruri la kilogram, lucruri contrafăcute etc și să aleg mai puțin, mai sustenabil, mai de calitate, mai cu suflet.
În afară de magazinul de suveniruri, aici mai este un muzeu, de unde puteți afla multe povești, inclusiv povestea suveicii călătoare. Vă las un pic în suspans aici, că trebuie să mai descoperiți un pic și la fața locului.
Tabăra de Treabă de Acasă: înainte de pandemia COVID, aici veneau, de 12 ani, 70 de copii din țară și din străinătate, care aveau bunici în Mândra. Era o tabără de vară. Copii stăteau fiecare la bunicii lor, iar zi de zi veneau la Muzeu unde făceau zeci de activități. Dar se și jucau pe pajiști, sau făceau tot felul de drumeții. Un alt fel de after school. Programul a avut un succes uriaș, iar copii au fost foarte dezamăgiți că nu au putut veni și anul acesta. Au fost solicitări, dar cei care gestionează muzeul nu au dorit să își asume riscuri. Speră să reia programul vara viitoare.
Vedeți și: Piramidele de la Șona, un sat care aparține de comuna Mândra.
De la Mândra am plecat la drum spre București, un pic după ora 17 și cu o oprire la o benzinărie și un mic blocaj, am ajuns la ora 21:00 în București.
Cum să ne organizăm o excursie în Țara Făgărașului, destinația anului 2020 în România:
Țara Făgărașului este locul ideal să vii pentru o săptămână, o adevărată vacanță de familie, pentru că sunt atât de multe locuri de văzut, multe fascinante pentru cei mici. Totodată, sunt multe posibilități de agrement, în funcție de sezon. Puteți împleti o vacanță culturală, cu una de aventură. Și nu vă veți plictisi, garantat.
În schimb, dacă dorim să stăm numai câteva zile, trebuie să ne facem cu atenție traseul. Putem include câteva activități în aer liber și alte atracții, le enumăr mai jos pe cele nemenționate deja. Putem face mai multe excursii de weekend prelungit, să ne cazăm mereu în altă zonă și să explorăm împrejur.
Cazare putem căuta pe websiteul Asociației Țara Făgărașului, aici.
Alte atracții Țara Făgărașului:
Transfăgărășan.
Vârful Moldoveanu, 2544 m, cel mai înalt vârf muntos din România.
Vârful Negoiu, 2535 m, al doilea cel mai înalt vârf muntos din România.
Lacul glaciar Bâlea, cascada Bâlea, vârful Vânătoarea lui Buteanu – 2507 m, al optulea vârf din România ca înălțime, puteți face traseul de la lacul Bâlea (2034 m altitudine) până la vârf în aproximativ două ore, prin ”șaua Caprei”, pentru a admira un peisaj de vis și desigur, pentru drum în sine, care este spectaculos! Deci o zi minunată: lac, drumeție și cascadă! Puteți merge și pe vârful Negoiu, aflat în apropiere de Bâlea lac, dacă stați în zonă și vă doriți o vacanță cu adevărat aventuroasă.
Biserica Franciscană din Făgăraș (sau Biserica Paterilor), care datează de la 1737.
Biserica Evanghelică fortificată din Hălmeag – secol 12.
Herghelia de la Sâmbăta de Jos: peste 300 de cai de rasă Lipițan. Pentru a admira caii, sau pentru turism ecvestru.
Voi ce ați mai adăuga?
Am fost in Tara Fagarasului in cadrul unui program de prezentare a frumusetilor acestei regiuni la invitatia Asociatiei de Dezvoltare Comunitara, Centrul Regional pentru Dezvoltare Durabila si Promovarea Turismului “Tara Fagarasului”
Proiectul a fost realizat cu sprijinul Samsung România, iar toate pozele au fost realizate cu un aparat Samsung Galaxy S20, cu care abia începeam să mă familiarizez.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
