Fado soarta Portugaliei într-un cânt

Fado trebuie simțit, ascultat live, pentru a-l înțelege, nu numai cântecul ci întreaga emoție transmisă de artist, emoție care plutește în aer și te învăluie, te înalță, te bucură și te încarcă pozitiv. Te face un pic dependent, te cheamă înapoi, în Lisabona, în Portugalia.

Tasca do Chico

Barul micuț din cartierul Bairro Alto Lisabona, foarte popular, unde lunea și miercurea se cânta Fado și unde am ajuns împreună cu mai mulți prieteni (noi): toată lumea cade sub vraja acestui cânt, toți stau înghesuiți, indiferent de vârstă, rasă sau categorie socială, un loc total pe gustul meu. Ritualul obișnuit este că toata lumea stă unde apucă, undeva târziu încep artiștii să cânte, cu pauze de 20 de minute între ei. Lume vine, lume pleacă, noi am plecat la sfârșit de tot și m-am tot întrebat cum de Fado este atât de magic, atât de aproape și nu știam mai nimic de el?

Tasca do Chico, un local micut, intim, unde atmosfera este simplă și nimic nu contează în afară de performanța artistului

Simplu Fado!

Cand asculți Fado nu înțelegi cuvintele, dar simți tot, ți se transmite toată emoția, prin forța, inflexiunea vocii și trăirile soliștilor, sau așa am simțit eu. Live este o experiență de neuitat, dar există artiști care au forța să transmită Fado și astfel să te bucuri de el și înregistrat, mă fascinează acum Amalia Rodrigues, o Maria Tănase portugheză, seamănă și fizic, acesta a fost primul gând: două privighetori! 

Dar ce este Fado?

Fado, care înseamnă soartă, vorbește despre suferință, despre trecut, soartă, durere, dragoste, gelozie. Fado nu este un gen muzical, este esența de a fi portughez.
A apărut în Lisabona, în mahalale, se spune inspirat din ritmurile dansurilor sclavilor africani, fiind inițial perceput ca obscur, asociat cu prostituția, la marginea societății. Dar când asculți Barco Negro, te întrebi cum a fost posibil așa ceva!
Artiștii se desfăsoară direct în mijlocul spectatorilor, fără microfon, fiind acompaniați în general de două chitare acustice: una portugheză, cu 12 coarde și una spaniolă.

Unde să asculți Fado?

În principiu oriunde ai ocazia, dar dacă te nimerești în Lisabona, o noapte într-o casă de Fado este de neratat. Sunt multe în Bairro Alto, majoritatea destul de turistice, mai bune, mai autentice în Alfama, iată câteva idei: Club de Fado, Parreirinha de Alfama, Casa de Linhares și Mesa de Frades – într-un decor de vis, o capelă din sec 18 mulți spun că aici asculți cel mai pur Fado, sper să ajung să îl vizitez!.

3 Fadiste absolute

Sunt multe fadiste extraordinare, de altfel și cantereți, dar mă voi opri la cele trei care au marcat puternic istoria Fado și o fac încă:

Maria Severa: a ridicat Fado la rang de artă, scoțându-l din suburbii

A fost cea care a deschis Fado către pătura de sus a societății și după către toată țara, grație aventurii sale (scandaloase în epocă) cu Armando, conte de Vimioso. Până să îl cunoască pe Armando a cântat în taverne și s-a prostituat, nevoită fiind pentru a a sigura supraviețuirea familiei sale, mamă, tată, frați. Foarte frumoasă și talentată, a murit de tuberculoză la 26 de ani, iar viața ei a fost ilustrată în proză și câteva ecranizări.

Amalia Rodrigues: simbol național, a răspândit cultura Fado în lume

Regina absolută a Fado-ului, a fost iubită și idolatrizată în asemenea măsura încât la moartea sa, în 1999, guvernul a declarat 3 zile de doliu național și a avut parte de funeralii de stat. Era de o frumusețe extraordinară și avea o voce cu inflexiuni sublime. A ajuns pe culmile gloriei plecând de jos, mai precis din docurile din Alcantara, unde în adolescență vindea fructe. 

Mariza, noua ”regină a Fado-ului”

Provine dintr-o familie înstărită, părinții ei deținând o casă de Fado. Noua emblemă a genului, conduce noul val al fadiștilor, cu performanțe prin toată lumea. Incredibil de talentată, îmi pare rău că am ratat concertul ei din București, dar acum știu și o să o aștept, sper să ne mai onoreze cu prezența!