O zi perfectă în culorile Nisei: So nice, so french, so chic

Nu îmi place heirupismul excesiv în vacanță, ador ca oriunde ajung să iau o pauză, să stric programul și să îmi imaginez măcar un pic că nu sunt turist, să ignor goana după bifat obiective turistice și pur și simplu să mă relaxez, să hoinăresc fără țintă.
Nisa, în pofida avalanșei de turiști și de emigranți, și-a păstrat farmecul și joie de vivre pe care ne așteptăm să le regăsim în Franta, liniștea dintr-un film franțuzesc cu Brigitte Bardot din anii 70. Mi-ar place să stau aici măcar o lună, două, să explorez și să mă bucur de tot ceea ce oferă acest oraș. De preferință luna să fie vara.

Având în vedere cele de mai sus, iată rețeta mea de o zi perfectă la Nisa:

Se iau ingredientele: o ținută frumoasă de zi, comodă dar nu de turist, mă refer la balerini, nu adidași, de exemplu, o geantă încăpătoare și ușoară (un model Longchamp cu barete lungi este ideal pentru mine, am loc de prosop pentru plajă și de altele) dispoziție de milioane și să înceapă ziua.

Prima oprire: mic dejun

De preferat într-un loc cu vedere, fie că vorbim despre terasa propriului apartament sau pensiune sau una din nenumăratele terase de pe Cours Saleya dacă stai la hotel :).
Meniu: Carbohidrati, oricum în Franța este altă calitate a preparatelor de panificație și plimbarea te va scuti de toate caloriile ingerate și încă câteva peste. Deci zona liberă la croissante + baghetă cu unt și dulceață + clătite + suc de fructe+ cappucino, etc.

Nisa este un oraș viu, nu numai o stațiune sau un oraș muzeu, așa că nu este nicio grabă, savurez totul observând viața străzii, oamenii, turiștii în căutare de suveniruri, localnicii aflați la târguielile matinale, alții în costume, grăbiți, sau aflați deja la o discuție de afaceri, puțin încordați sub zâmbetele cordiale, băiatul care învârte pizza, vânzătorii din piețele ambulante. Este un întreg univers pe străzile din centrul vechi din Nisa și mai ales în Cours Saleya.

Am zis Cours Saleya?

Nu cred că mă pot sătura de o plimbare aici și în centrul vechi pe străduțe, hoinărit fără țintă, lenevind atunci când simt nevoia la câte o terasă sau pe treptele unei clădiri vechi.

Lasă-te pradă spiritului francez, farmecului locului și încearca să descoperi cât mai multe locuri minunate, cea mai bună lumină, cel mai frumos balcon și imortalizează momentul. Din păcate eu nu am avut un aparat foto atât de bun pe cât ar fi meritat acest loc!

Pont: procură-ți unul dintre coșurile de cumpărături purtate de franțuzoaice și târguiește pentru salată, brânză, alte aperitive, ceva flori, un roze de la unul dintre magazinele specializate (sau daca îți este mai la îndemână dintr-un supermarket).
Dacă mai poți după micul dejun, poți gusta o socca, clătita tradițională din Nisa, la foooarte mare căutare, Tereza, patroana unei mici afaceri cu socca este una dintre vedetele centrului vechi și când spune că s-a terminat s-a terminat, este foarte autoritară.

Prânz 🙂

Prânzul meu preferat? O salată uriașă, brânzeturi, roze, tabouleh. Pas la dulciuri, le rezerv numai dimineața, metabolism metabolism dar nu este cazul să forțez nota :). Dar posibilitățile în Nisa sunt nelimitate.

Este timpul pentru câteva raze de soare în golful îngerilor

Dupa atâta alergatură este timpul pentru o relaxare pe plajă. O carte, roze, brânză…. . Într-o după-amiază la un roze, am împrumutat un pahar frumos de la pensiune 🙂 și Saint Agur, brânza mea favorită de care nu cred să mă satur vreodată sprijinită de margine, bucurându-mă de tot, am auzit sus pe promenadă două tinere franțuzoaice vorbind despre reduceri, plajă, excursii, cam de toate. O să reproduc ceva, m-a încântat glasul uneia dintre ele, foarte franțuzesc, foarte viu și plăcut nu îl pot descrie dar transmitea bucurie de viață.
Oui, quand je vais au St Tropez demain, je me leve au 6 heure du matin, pour prendere le train au St Raphael au 6.30, je sais que c’est un autre au 8, mais e difficil je veux prendre le bateaux de 9 (cred) heure! C’est moins chere de prendre le bus, je sais, mais arriver au St Tropez avec le bateaxu o…. le bateaux arrive dans le port, oui, c’est fantastique, tres beau.
A mai povestit că prietenii au întrebat-o dacă vine la Amsterdam dar nu…. e frig, eu vreau să fiu aici, era atâta tinerețe în conversația lor, bucurie simplă, soare, fără griji, aș vrea să văd și adolescente de la noi la fel în viitor, foarte fin și modest îmbrăcate, echilibrate.
Ei dar m-am lăsat prinsă în conversația fetelor, așa a și fost cât au stat acolo sus nu m-am mișcat nici eu, ideea este că la plajă în Nisa mereu este ceva frumos de care îți amintești cu plăcere.

Pe drum spre casă… o cafea, o înghețată, în Nisa sunt extrem de bune, mai admiri puțin viața străzii.

După plajă…. acasă, relaxare, duș, cremă, cafea pe terasă, lene, vorbărie cu alți turiști (eu am avut noroc să cunosc două fete extraordinare una din Londra și una din Sidney, Australia și pe seară ne împărtășeam ce am făcut peste zi, am și ieșit împreună).
Deci duș, cafea, o ținută frumoasă de seară și heat the road.

Oprire: cină

Pentru mine numai scoici, le ador și nu am răbdare să le fac eu niciodată așa că profit pe unde ajung iar în Nisa sunt foooarte bune, cu sos alb și cartofi prăjiți nu am cerut dar așa se servesc scoicile și vin :).
Mi-ar place să am un apartament cu terasă mare în centrul vechi din Nisa, cu vedere și să am invitați câțiva prieteni la cină, mult mai plăcut decât la restaurant, ar fi preludiul perfect pentru o seară magică în oraș, viața de noapte din Nisa nu are nevoie de nicio reclamă, este ceva pentru oricine.

Distracție toată noaptea 🙂

Iar după cină…. dans! Dans și râsete până târziu în noapte, pentru că este vacanță, ce dacă pierd startul matinal, a doua zi nu TREBUIE să fiu nicăieri :).

Heurex-heureux…. când mă gândesc la Nisa îmi sună în urechi La vie en rose, atât de tare îmi place acest oraș!