În vizită la Dl. Tănase Burnar din Săcel, am admirat și cumpărat obiecte din ceramică dacică, direct din cuptor

Ne-am oprit în Săcel în drumul spre București, din frumoasa călătorie ca #turistinMaramures. Nu se putea să nu vedem încă un lucru unic aici, în Valea Izei, respectiv să învățăm despre realizarea după metode dace a obiectelor din ceramică.

De unde ne-a lăsat autocarul am mers cam 15 minute pe jos până la casa D-lui Tănase Burnar și a fost un bun prilej să admirăm satul, oamenii care se grăbeau gătiți la biserică, doar era zi de sărbătoare, ulițele, porțile maramureșene, o lume parcă suspendată în timp.

Cunoșteam vesela din ceramică dacică, am admirat produsele la Pensiunea La Domița din Poienile Izei, unde am servit ciorba de fasole în mod tradițional, în aceste vase de lut. La fel, apa ne-a fost servită din pahare din ceramică dacică.

Am fost întâmpinați de Mărioara Burnar, nora Domnului Tănase și care reprezintă a unsprezecea generaţie de olari din acest loc. Este foarte mândră și atașată de tot ceea ce reprezintă moștenirea familiei. Ne-a povestit despre procesul de fabricație, despre materiale, despre tradiție.

Înainte în Săcel erau peste 20 de olari, acum singurul care mai păstrează tradiția este Dl Tănase Burnar, în casa căruia am admirat pentru prima oară un cuptor de acest fel, acesta fiind vechi de aproape 500 de ani, fiind ultimul din Maramureș. Este realizat din piatră cioplită de râu și îmbrăcat într-un melaj de pământ și bălegar.

Aici se produc vase după metoda veche dacică și cum se spune mai puțin este mai mult, vasele sunt frumoase prin simplitatea și prin firescul lor. Se ard vasele doar o dată pe an, pentru a menține tradiția, procesul fiind foarte anevoios și nu și bănos.

Lutul folosit este anevoios de procurat, fiind extras de la o adâncime de 10 m, din locul numit Drovădeanu. Pentru vase se folosește o combinație de lut gras și lut roșu.

Fiecare vas este unic și se realizează pe roata olarului, desigur, iar ulterior suprafața este frecată cu „bghicașul” – piatră albă de râu.

Ulterior sunt pictate cu motive formate din linii orizontale („în șir”) și vălurite („în zimți”), uneori linie frântă până la unghi ascuțit. Decorațiile reprezintă simboluri dacice și se vopsesc cu un amestec format dintr-un pământ colorat natural, care se pisează cu o lespede de piatră și se înmoaie în apă, fiind aplicat cu o pensulă pe vas, după modelare. Amestecul rămâne pe vas mereu, nu se duce, dispărând doar o dată cu spargerea vasului.

După toate aceste pregătiri produsele se așează în cuptor toate o dată și puse la ars. Gura cuptorului se acoperă iar arderea durează între 24-48 de ore. Culoarea flăcării anunță când ceramica a fost ”dospită” suficient.

Sunt multe pierderi și un vas care a fost spart nu se mai poate recupera.

Vasele sunt folosite intens atât în gospodării private cât și la pensiuni, fiind de uz curent. Noi toți ne-am făcut provizii serioase, sper să îmi impresionez prietenii invitându-i la o cafea servită în pahare ”dace”, un bun prilej de a-mi etala și noile cunoștințe în materie de produse tradiționale.