Ce să fac în una din zilele în care am stat prin Wiesbaden? Centrul îl explorasem și mă tenta să iau puțin aer. De ce să nu merg până la Rin m-am gândit. Ziua se anunța cam ploioasă, dar aveam așa o dorință să merg pe jos. Să merg mult. M-am codit un pic și până la urmă, din aproape în aproape am ajuns deși pe hartă inițial părea o nebunie.
Pe hartă avem impresia că aș ajunge din București până la Ploiești, dar nu este chiar așa. Nici foarte puțin nu este, sunt destui kilometri, cred că sigur am mers 10 cel puțin cu tot cu plimbarea pe malul râului, deși se poate să fie mult mai mult, dar drumul în cea mai mare parte este plăcut, mi-a dat șansa să văd cum sunt casele, aleile, am văzut un pic mai mult din mersul treburilor în acest oraș. Plus că mă încarc cu atâta energie pozitivă mergând, îmi vin zeci de idei.
Din centru am luat-o pe Adolf Strasse, după pe Adolfs Alle am ajuns la gară – unde am intrat un pic într-un Mall că m-a prins ploaia și după pe Briebicher Alle, o arteră foarte lungă. La un moment dat m-a prins iar ploaia și m-am adăpostit la o scară de bloc, unde au mai venit în goană încă 3 persoane. Nu a durat mult, dar a fost o răpăială foarte puternică, ziceai că se rup norii. Și vânt foarte puternic. În 10 minute se terminase, așa că am luat-o mai departe. Wiesbaden-ul este foarte frumos!
Am trecut de Fabrica Sektkellerei Henkell & Co, unde am aflat că se închisese programul de vizitare, sâmbăta era scurt și mai departe. Republik strasse, iar m-a prins ploaia și mi-am luat o umbrelă. Alarmă falsă, erau doar câteva picături. Logic că nu am mai folosit deloc umbrela, deși am ajuns cu ea acasă și chiar și aici am cărat-o de câteva ori total inutil – dar sunt sigură că dacă nu o aveam o pățeam. Așa mi se întâmplă mereu.
Am mai intrat într-o biserică, am mai admirat câteva clădiri frumoase, magazine, am ajuns pe Rathausstrasse care m-a dus după până la Rin. Vânt mare de tot, mă lua pe sus aproape. Am făcut câteva poze.
La frumosul Palat Biebrich este și un restaurant dar nu mi-a plăcut în mod deosebit interiorul lui, iar afară era imposibil să stau. Iar palatul nu era deschis spre vizitare. În frumosul parc Biebrich am văzut o fericită pereche de miri care erau în toiul realizării fotografiilor de nuntă.
Am ajuns la Rin foarte bine dar mă tenta să ajung și la Portul Schiersteiner, să îl văd, că tare frumos era descris. Mă tenta și să stau la o terasă, dar am ales să văd portul. Este simplu de ajuns, pe malul fluviului.
Între timp a ieșit de câteva ori și soarele, uneori mă lua aproape pe sus câte o rafală de vânt. Dar nu m-am lăsat, deși m-am gândit de câteva ori tristă cât de bine ar fi fost să mă încalț cu pantofii sport. Ghinion.
Am văzut și un club de vacanță, ulterior un camping pentru rulote, un mare parc frumos și la un moment dat drumul s-a închis, că urma podul Schierssteiner. Am luat-o prin niște bălării, îmi era un pic teamă dar nu era nimeni în jur și nici înapoi nu doream să mă întorc când mai aveam atât de puțin de mers. Altă dată nu mai fac, chiar nu mi-a plăcut, dar am stat cu mâna pe umbrelă și am ajuns de fapt imediat la strada principală de pe malul râului. Chiar imediat. Nu am scos aparat, telefon, că eram în gardă, pregătită să o tai la fugă.
Ce se vede pe malul de vis-avis de mine este o insulă de pe fluviul Rin: insula Rettberg
În final am ajuns și la mult lăudata Marină, nu era la fel de impresionantă pe cât mă așteptam, dar frumoasă. Poate pe seară era mult mai animată zona.
Am făcut puține poze și am luat drumul înapoi, de data aceasta pe strada Uferstrasse, care merge în paralel cu drumul pietonal de pe malul Rinului.
Aș fi luat un autobuz, dar nu scria nicăieri cât este de așteptat, nu se vedea nimic și tot uitându-mă în urmă am ajuns iar de unde am plecat, unde este punctul de îmbarcare pe vasele de croazieră pe râu.
De acolo am luat autobuzul, iar cât l-am așteptat am luat și un pahar de roze, aș fi stat mai mult dar trebuia să mă întorc în oraș să mă întâlnesc cu prietena mea și am ieșit după aceea împreună. Cu autobuzul am făcut cam 20 de minute până în centru așa că am mers ceva!
Din curiozitate, puteți urmări traseul aici, am pus ca punct Restaurantul de la Palatul Schloss, se poate vedea până în centrul Wiesbaden-ului cât este de mers. Și după eu am mers și până la Port și iar până la restaurant.
Sunt sigură că puțini dintre cei care stau în Wiesbaden au făcut vreodată acest traseu pe jos, așa se întâmplă de multe ori cu orașul în care locuim, deși este atât de plăcut! Și sănătos! Pentru inimă, pentru relaxare, pentru a alunga stresul, pentru noi. De ceva timp mi-am propus să mă plimb mai mult și în orașul meu, cel puțin cât timpul permite. Și de multe ori chiar o și fac!
Despre Wiesbaden am mai scris articolul: Wiesbaden, un oraș cultural magnific de pe malul fluviului Rin
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Orange a lansat o nouă ofertă roaming, de data aceasta utilă pentru călătoriile exotice, în…
Bulgaria este de mulți ani pe lista mea turistică. În fiecare an mă apropii cu…
Bulgaria este o țară pe care noi românii o frecventăm în vacanțele noastre mai ales…
M-a fascinat întotdeauna Anatolia, atât de misterioasă, încărcată de istorie, spiritualitate și peisaje superbe. Doream…
Vreme de multe secole, parizienii au făcut baie în râul Sena. Mai mult, atunci când…
Am zburat de curând cu Air Serbia pentru prima oară, un zbor scurt, București-Belgrad și…