Cu caiacul prin delta Keralei, la palavre cu localnicii și multe zâmbete #KalypsoAdventures

Am făcut-o și pe asta, am mers cu caiacul. O amintire foarte dragă, deoarece la plimbare am simțit cu totul bucuria de a trăi clipa. Am avut multe astfel de momente în excursia din Kerala, dar această experiență a fost deosebită, un pic ireală dar atât de simplă. Se ia un caiac, un aparat foto – subacvatic, am avut mirrorlessul Nikon 1 AW 1, o sticlă de apă, soluție împotriva țânțarilor și pe cai, ups, pe ape.

Una dintre activitățile propuse în backwaters, la care ne-am înscris aproape toți bloggerii din KBE a fost cea de a merge cu caiacul pe canalele înguste care traversează satele minunate din această regiune unică.

Așa că am fost duși cu o barcă către pontonul de unde am plecat spre Akkarakalam Memories, frumoasa pensiune care ne-a găzduit în după-amiaza din ziua a 5-a petrecută în Kerala. Înainte de plecare am primit fructe, dulciuri și apă de la echipacul Kalypso Adventures. Am primit și genți speciale pentru a ne pune lucrurile personale pe care nu le lăsasem la pensiune, rezistente la apă.

Erau disponibile caiacuri de 2 persoane sau de 1. Am tăcut mâlc și nu am spus că nu am mers niciodată cu caiacul, doar că aș prefera de 1 persoană. Oricum bătaia era pe cele de 2 locuri așa că nu am întâmpinat probleme, au fost doar ușurați că unii am cerut solo. Și am pornit, ultima. Nu înainte să cer și câteva fotografii pe care nu știu când le voi primi, de la echipa de fotografi profesioniști, doream să le postez odată cu articolul, dar cum poate dura mult, o să mai updatez când va fi cazul.

Deși sunt o fire competitivă și mai ales când este vorba de vreo întrecere sportivă țin musai să fiu printre primii dacă nu se poate chiar cea mai cu moț, acum, plecând ultima din grupul nostru, după ce m-am zbătut vreo 10 minute să îi prind din urmă pe ceilalți dar și să fac poze, ba chiar un video – am încercat de mai multe ori că pierdeam echilibrul, asta până m-am prins ce și cum – cu un mare of am realizat că deja nu îi mai văd pe ceilalți și că ori fac poze și mă uit la împrejurimi ori mă pun pe vâslit. Am decis să o las baltă cu urmăritul și să mă bucur de peisaj.

M-au depășit și fotografii

Am avut noroc că nu eram ultima grup: am fost repartizați în 3 grupe, iar eu am fost în cea de-a doua. Mai mult, în grupa nr. 3 erau mai puțini, așa că nu aveau nevoie de toate caiacele și nu încurcam pe nimeni. Cu toate acestea în minte m-am relaxat, m-am bucurat 100% de plimbare.

Și ce plimbare: vegetație luxuriantă, calm, case colorate, oameni zâmbitori. Numai frumusețe

Oamenii din Kerala chiar sunt cei mai binevoitori

Auzisem numai lucruri frumoase despre localnici, dar îmi venea greu să cred că este chiar așa, că sunt cei mai binevoitori din lume, însă am avut prilejul din nou să fiu uimită de cât de calzi pot fi. Drumul, de fapt canalul trecea printr-un sat așa că am întâlnit mulți oameni și am interacționat cu toți cei întâlniți: cu unii am purtat adevărate discuții și am aflat că știu despre Dracula și chiar mi-au povestit despre Briam Stocker (trebuie să postez videoul cu discuția pe FB, bine că am întregistrat-o), despre Europa, sau că doar le place să se facă plăcuți, sau să ne facă nouă, turiștilor, o plăcere.
Toți zâmbeau, dacă nu înainte, sigur după ce își dădeau seama că doream să le fac o poză, sau îi întrebam dacă pot. Și nu se așteptau la nimic, doar erau curioși. Am simțit multă energie pozitivă și m-am bucurat tare când câteva rațe m-au condus o parte din drum.

Cum era bucuria mea mai mare a venit un membru al echipajului de la Kalypso să mă însoțească înapoi, își făceau griji, asta tocmai când eu mă simțeam mai bine.

În zona aceasta a fost mai greu de vâslit că trebuia să ne facem loc printre nuferi, dar fizic m-am simțit excelent, am nevoie de efort la constituția mea, când nu fac sport mă resimt, am un tonus mai scăzut și nu numai.

La un moment dat am ajuns la canalul principal, iar senzația de a vedea o căsuță plutitoare – un mastrodont de fapt, mai ales când ești într-un caiac – este de nedescris. Sublim. Au trecut pe lângă mine și mai multe bărci cu pescari, toți binevoitori, curioși, te salută.

Așa că mă tentează maxim o experiență mai îndelungată în zonă și tot cu caiacul, deoarece vezi de aproape toată frumusețea zonei.

Kalypso Adventures, compania care s-a ocupat de noi organizează excursii de câte 3 zile cu caiacul în backwaters. Așa că da, la un moment dat voi face asta, mai ales că m-am împrietenit cu câțiva din echipaj, oamenii sunt incredibil de binevoitori, am făcut și drumeții prin munți tot cu ei, urmează să vă povestesc. Și am o invitație deschisă, așa că moartă coaptă trebuie să ajung iar pe meleaguri keraleze (sper că este corect spus) și asta așa cum am promis, în mai puțin de 1 an.

Aici sunt informații despre excursiile de 3 zile de la Kalypso Adventures, puteți să îi urmăriți și pe Facebook, sunt extraordinari.

Am fost în #KeralaBlogExpress la invitația Biroului de Turism al Keralei, proiectul fiind sprijinit de Nikon România și de First Class Intl, o agenție boutique care realizează foarte multe programe frumoase, multe pentru SPA, vindecare, cunoaștere, pentru grupuri sau individual, în diferite destinații exotice și nu numai.

Și nu v-am spus cât de delicați și de timizi sunt mulți dintre keralezi