Auzisem ca in Berlin este un tur pietonal foarte apreciat, unul dintre cele mai bune din Europa. Mai mult, acest tur este dintre cele gratuite. Bine, nu de tot, am explicat mai demult in articolul cat de gratuite sunt tururile de oras gratuite si cum este cel din Lisabona. Imi plac tururile gratuite pentru ca sunt foarte bune, intalnesti uneori oameni super super faini si mai mult, ai o perspectiva unica asupra unui oras. O perspectiva foarte boema de obicei, deoarece ghizii sunt in marea lor majoritate din alte parti si doar stabiliti in cate un oras, din dragoste pentru el. Asta pentru ca se cer vorbitori nativi ai limbii in care se va oferi serviciul de ghidarie, cel putin din partea companiilor mari, prcum este SANDERMANs, cei care ofera acest tur gratuit, precum si altele, platite.
In timp ce ne-am luat cate o cafea, cappuccino in cazul meu, am facut cunostinta cu Theo, un englez stabilit la Berlin, ghid si care lucreaza si cu SANDERMANs. Ne-a povestit despre traseu, tur, despre faptul ca este gratuit insa de aceea este atat de bun, ca fiecare sa aprecieze la final cat merita. Am fost aproape 30.
Aici, ne-a aratat faimosul balcon de la Hotelul Adlon. De ce faimos? Este locul unde Michael Jackson a provocat atata stupoare cand era sa il scape pe Blanket pe fereastra, fiul cel mic. Moment imortalizat pentru posteritate. Hotelul Adlon Kempinski este de altfel unul dintre cele mai luxoase din Berlin, elegant, clasic, fabulos.
Proiectat de arhitectul american Peter Eisenman, in urma castigatii unui concurs si realizat cu mare cheltuiala, acesta are 2711 placi de ciment. Va intrebati de ce aceasta cifra? Au fost diferite speculatii, niciuna confirmata si se crede ca efectiv este un numar aleatoriu.
Nu va ganditi sa va faceti fotografiile vesele de vacanta aici: este un loc trist. Mai mult, un artist, Shahak Shapira, a transformat fotografiile celor care au intinat memoria celor morti, intr-un mod care a facut inconjurul lumii. Chiar au fost facuti de rusine si tin minte ca un site german a postat inclusiv conturile celor care au facut fotografiile in cauza. Deci nu sariti pe blocurile de beton, nu poze yoga, nu alte minuni. Mare atentie cu ce incarcati in Social Media, ce fotografii de aici, ca va puteti trezi asa, aici toate pozele. Nu pun si eu imaginile aici, sunt prea socante si intr-adevar deranjante, nu cred ca faptul in sine, ca te-ai fotografiat aici deranjeaza, ci modul de realizare, total nepotrivit.
Aici, in aceasta parcare, de fapt dedesubt, este buncarul lui Hitler. Este o parcare deoarece exact deasupra nu s-a putut construi nimic si in viitor se doreste sa se construiasca aici un muzeu. Am aflat cum au fost respectate ultimele dorinte ale Führer-ului, despre casatoria cu Eva Braun, despre cum au fost ultimele sale zile si ultimele decizii ale Armatelor, despre copii soldati. Despre cum era atunci Berlinul, am fost cu totii fascinati.
Detlev Rohwedder Haus, cladire construita intre anii 1935-1936 a supravietuit miraculos bombardamentului. A fost la vremea sa cea mai mare cladire de birouri din Europa si prima sa intrebuintare a fost ca sediu al Aviatiei, Reichsluftfahrtministerium. In timpul Republicii Democrate germane, cladirea a fost Casa Ministerelor. Din 1999, cladirea este sediul Ministerului Finantelor.
Aici, in aceasta piata, a fost un moment deosebit de sangeros din istoria comunista: pe 17 iunie 1953 peste 70 de oameni au fost omorati, fiind folosite tancurile. Erau doar protestatari, civili, neanarmati. Ulterior multi altii au fost condamnati la moarte, 1600 deportati in Siberia si asa mai departe. Pe larg despre acest episod puteti citi aici.
Da, am aflat multe despre zid, cum a fost construit, cat de mare era, ce capcane erau intre cei doi pereti si asa mai departe. Mai mult, am aflat cum au reusit unii sa scape: printre altii, un functionar care a facut efectiv o tiroliana si a reusit sa fuga cu familia. Un altul a furat un tanc si a reusit sa scape, desi ramasese blocat in zid. Va dati seama cat riscau oamenii si cat de disperati erau sa fuga din comunism.
Am aflat multe informatii si intrebarea: de ce ne este frica de fascism, dar nu de comunism? Sau de ce tindem sa acceptam comunismul, fascismul nu? Comunismul a omorat de cateva zeci de ori mai multi oameni decat fascismul si tot in moduri extrem de crude uneori. Si atunci de ce? Si de ce toti cand ne gandim la razboi ne pozitionam in rolul salvatorului american, desi, in conditiile date, 60% dintre noi am pune mana pe arme pentru a indeplini ordine, a omora nevinovatii si tot asa? Cum credem ca am reactiona, de fapt, daca am fi in Germania lui Hitler? Discutia a fost lunga, dar nu o sa dezvalui tot, tot, oricum, a fost foarte foarte interesant.
Ne-am oprit la o cafenea excelenta, Typisch Berlin, adica tipic Berlinului, in apropiere, care este si un fel de sediu al companiei. Adica de aici se pot cumpara tot felul de alte tururi, inclusiv cele de tip „pub crawl”. Preturile foarte bune, totul este imaculat. Am luat o bere Paulaner, deoarce Theo ne-a spus ca putem sa bem in siguranta pe strada, intrucat in Berlin este legal. Ce mai trai pe vatrai! Chiar simteam nevoia de o pauza, cu totii.
Checkpoint Charlie locul unde au stat fata in fata soldatii americani si cei rusi. Confruntarea tancurilor, din octombrie 1961 a fost momentul de maxima tensiune, aceasta putand a fi taiata cu cutitul. Toti soldatii erau incordati la maxim si a fost momentul in care ar fi putut izbucni un nou razboi. Multi au ideea de a-si stampila pasaportul aici. Nu o faceti, puteti avea ulterior probleme. Daca doriti o poza cu „soldatii” aceasta costa 3 euro.
O piata foarte frumoasa din Berlin, unde este o sala de concerte si doua biserici, una franceza si una germana. In cea germana exista un muzeu care se poate vizita gratuit, iar in ea franeza o terasa cu o vedere panoramica, unde se urca contra unei taxe modice, 2 sau 3 euro.
O piata importanta si frumoasa din mijlocul cartierului Mitte. Aici este cladirea Operei, Universitatea Humboldt si Catedrala Hedwig, prima biserica catolica construita in Prusia dupa Reforma.
Aici am vazut memorialul cartilor, a cartilor arse chiar de catre studenti, in timpul celui de-al treilea Reich. Studentii insusi au ars cartile, deoarece fusesera declarate impure. Carti vechi, pretioase. Am aflat mutle alte lucruri interesante si a fost totodata punctul in care ne-am despartit.
Insa inainte sa ne despartim, am primit cu totii multe informatii despre ce putem face in ziua respectiva (era duminica) sau in alte zile, recomandari de cluburi, baruri, in functie de ce am solicitat. Si desigur, ne-am luat la revedere, nu inainte de a lasa cat am considerat. De obieci eu las cam jumatate, luand ca reper un tur pietonal platit, care ofera si factura, ceea ce am facut si acum, evitand sa dau monede. Mi-ar fi placut sa ramanem mai mult cu totii la un restaurant, sau berarie, dar nu s-a intamplat.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Orange a lansat o nouă ofertă roaming, de data aceasta utilă pentru călătoriile exotice, în…
Bulgaria este de mulți ani pe lista mea turistică. În fiecare an mă apropii cu…
Bulgaria este o țară pe care noi românii o frecventăm în vacanțele noastre mai ales…
M-a fascinat întotdeauna Anatolia, atât de misterioasă, încărcată de istorie, spiritualitate și peisaje superbe. Doream…
Vreme de multe secole, parizienii au făcut baie în râul Sena. Mai mult, atunci când…
Am zburat de curând cu Air Serbia pentru prima oară, un zbor scurt, București-Belgrad și…