Aroganța de miercuri: prânz de 3 ore cu prelungire

O zi mohorâtă de ianuarie, nici cald nici frig. O zi de muncă, sau…… vă dați seama câtă satisfacție este să îți iei o zi de concediu în mijlocul săptămânii, să te trezești târziu, să iei micul dejun croissant și cappuccino în centrul vechi, să te plimbi pe la librării sau oriunde îți place, fără țintă neapărat și după să mergi la un prânz cu câțiva prieteni buni, sau chiar cu tine, cel mai bun prieten? Un prânz lung, sau doar o pizza, dar să nu fie pe graba?
La asta m-am gândit când Costi de la e-restaurant.ro ne-a invitat să ne alăturăm lui, să ne arate ce și cum muncește. Cel mai frumos lucru de când scriu pe blog este că întâlnesc oameni deosebiți, cu idei, cu aspirații, mulți vor să schimbe lumea, măcar un pic, alții aduc ceva mai bun, sau altceva, iar ultimii intrați în cercul meu de prieteni sunt din Infotripul din Predeal organizat de Cristina Pătrașcu. Nu știu cum ne-a adunat, dar a avut mână bună.

Costi ne-a invitat pe să ne arate cam ce face el, cum este cu preparatele, etc. A fost un prânz…. luuuuuung,. Cum spuneam la momentul respectiv (fix acum 1 săptămână) pe pagina de Facebook. Nu aveam aparatul foto la mine, decât telefonul așa că am luat pozele de la Costi, îmi lipsește aparatul meu, azi mă duc să îl iau de la reparat că l-am cam stresat în excursia din Asia :).

Am hotărât să scriu despre asta deoarece mi-a venit o idee, gândindu-mă la prânzurile stas și frugare de la serviciu: cea de prânz arogant, cred că oricine trebuie să îl facă măcar o dată, satisfacția este pe măsură. Chiar este, unele lucruri nu trebuie amânate.

Când am postat pe FB despre prânz, mulți prieteni s-au plâns că ce ar face și ei asta dar nu se poate. De fapt se poate și este sigur că un astfel de răsfăț este resimțit pe termen lung. Viața trebuie trăită, în fiecare moment, iar dacă simțim să facem ceva, just do it nimic nu este atât de grav:). Nu știu dacă ați citit articolul cu poemul scris de Jorge Luis Borges când avea 85 de ani, ”Dacă aș putea să îmi trăiesc viața din nou”, l-am postat aici.

Cât despre noi…. am râs mult, m-am bucurat tainic și pe Instagram de faptul că pot să beau vin la prânz și mai ales la o masă atât de îndelungată – 4 ore, aici a fost prelungirea! și nu din cauza chef-ului – vreo întârziere în prepararea delicateselor – senzaționale de altfel ci numai din plăcerea de a sta în compania avută.

Costi și soția lui Cristina – mi-a făcut foarte mare plăcere să discut mai pe îndelete cu ea și cu Simona de la SimplifyTravel, care este în poză alături de noi.

Cât despre prânz, ne-am întâlnit la Cucina Borghese, de pe Jean Luis Calderon, București, decorul de aici îmi place și preparatele sunt la înălțime. În general îmi place tartarul, dar a fost prima oară când l-am servit în această formă și mai ales textură – de obicei carnea de vită este foarte fin măcinată, aici era deja din bucățele foarte mici, nu tocată.

În încheiere am luat deserturi de toate, să le încercăm, dar chiar doar le-am încercart, nu am dat iama, pentru că…. încerc să ocolesc zahărul pe cât se poate. Dar era bun bun.

Așadar, ce părere aveți despre un prânz cu prelungire într-o zi de lucru? Ce ați mai face cu o zi liberă chiar în orașul vostru, dar o zi în care să nu alergați la supermarket, ci o zi de răsfăț, fără nimic care TREBUIE făcut.