Gabrovo – Inima Verde a Bulgariei

Bulgaria este de mulți ani pe lista mea turistică. În fiecare an mă apropii cu mult drag de locuri noi și frumoase. Recent am descoperit Gabrovo – inima verde a Bulgariei. O oază de verdeață la aproximativ 220 km de București și 50 km de Veliko Târnovo.

Situată chiar în centrul geografic al Bulgariei, Gabrovo este o regiune bogată care și-a conservat bine tradițiile și istoria. În orașul Gabrovo am vizitat muzee inedite, am găsit restaurante cu mâncare delicioasă și am descoperit o activitate culturală intensă.

Există un calendar de evenimente pe tot parcursul anului. Indiferent de perioada în care decizi să vizitezi Gabrovo. Dacă vrei să petreci mai mult timp în natură poți merge la Muzeul Etar. Iar la Uzana, la 15 km de oraș găsești locuri de schi iarna, festivaluri în natură, vara.

Dacă auzi pentru prima dată numele Gabrovo, gândul te duce la strada Gabroveni din centrul Bucureștiului. Nu întâmplător pentru că denumirea a fost dată de prezența locuitorilor acestui oraș. Negustori pricepuți și făuritori de cuțite aceștia veneau cu marfă din Bulgaria creând o mică comunitate în zona bucureșteană.

Despre gabroveni se spune că au simțul umorului și că sunt zgârciți. Însă mi-a plăcut că ei sunt primii care fac glume pe seama lor

Legenda orașului spune că a fost întemeiat de un fierar pe nume Racho Kovacha, căruia locuitorii i-au înălțat o statuie chiar în mijlocul râului. Și nu e glumă. De ce acolo? Unii spun că din zgârcenie, locuitorii nu au vrut să îi dea nici o bucată de pământ statuii. Alții că nu au vrut să fie nevoiți să cheltuie bani pe ofrande și flori. Orice variantă este acceptată dacă evidențiază zgârcenia.

Așezarea geografică a făcut ca orașul Gabrovo să fie un nod de legătură între diferitele zone ale țării

Se spune că drumul care trecea pe aici, făcea parte din principalul drum comercial al Imperiul roman Via Pontica. În perioada Imperiul Otoman, fiind la răscruce de drumuri sultanul îi lăsa să fie înarmați pentru a apăra trecătorile din munți. Acest fapt a creat o stare de siguranța, reducând prezența turcilor în zonă. Astfel s-au creat premisele dezvoltării meșteșugurilor, iar construcțiile s-au dezvoltat foarte mult. A existat chiar un ordin al constructorilor din Gabrovo și Treavna numit Meșterul Meșterilor. O contribuție importantă asupra dezvoltării culturale și arhitecturale a zonei a avut-o familia Aprilov.

Mai multe lucruri despre istoria acestui oraș poți afla mergând la muzee. Nu pleca cu ideea preconcepută că te plictisesc. Vei fi surprins cât de interactive, moderne chiar distractive pot fi muzeele în Gabrovo. Iar prețul este unul foarte accesibil – în jur de 5-6 euro.

Povești amuzante aflați dacă mergeți la Casa Umorului și Satirei. Locul acesta ar trebui să fie pe lista oricărui turist care este în trecere sau cu intenție prin oraș. Merită fiecare kilometru străbătut. De la Veliko Tarnovo faci până aici în jur de o oră. Dar fiecare minut petrecut la muzeu este terapie curată, terapie prin râs desigur. Grupul nostru a intrat zâmbind și a ieșit cu gura până la urechi.

Cum intri în Casa Umorului și Satirei dai nas în nas cu pisicile fără coadă. Despre care am aflat că sunt un fel de simbol al orașului. E ușor de presupus de ce fără coadă, mai ales dacă ai citit nuvela Hagi Tudose, a lui Delavrancea. Ca să nu iasă caldura din casă o dată cu coada lungă a pisicii.

”Este bine că există glume, astfel putem spune adevarul!”

Muzeul face o incursiune în istoricul umoristic al orașului. Așa cum Roma nu s-a construit într-o zi, nici renumele umoristic al zonei. A fost nevoie de timp, fiind în strânsă legătură cu evoluția economică și istorică a orașului Gabrovo. Piețele și târgurile erau locurile perfecte pentru legende, snoave și povești. Gabrovenii mari producători și negustori erau prezenți în multe dintre acestea. După eliberarea otomană, extinzând comerțul și în alte țări, gabrovenii aduc cu ei noi obiceiuri culturale și vestimentare.

În jurul anului 1930 balurile mascate încep să devină populare printre localnici. Un moment prielnic de bună dispoziție unde erau chemate trupe de umoriști cu piese de teatru, muzică, dans, momente vesele.

Câțiva ani mai târziu, în 1964 un grup de amatori organizează primul carnaval de stradă. Cu acesta ocazie grupurile de comici au readus în prim plan glumele și snoavele din zonă. Umorul politic în perioada socialistă era limitat, dar nu și gabrovenii. Ei au continuat să glumească făcând glume mici, fără conotații politice – ”small jokes, not big jokes”. După revoluția din 1989 carnavalul a avut o prioadă de stagnare reînviind din propria cenușă în 1998 și continuând până astăzi.

Carnavalul are loc de obicei în luna Mai. ”Faceți glume, nu război!” este sloganul sub care s-a desfășurat anul aceste carnavalul.

În Casa Umorului și Satirei poți petrece câteva ore bune. Aici găsești proiecții video despre cum a ajuns Gabrovo ”capitala umorului”, glume și povești din zonă, încăperi interactive pentru copii, expoziții temporare sau permanente.

Lângă magazinul de souveniruri nu rata cabinele disco-glaw-rainbow, camera video care te transpune parcă în filmul Muppets sau labirintul oglinzilor. Să nu te simți prost dacă dai cu capul de oglinzi în labirint. Este normal după atâta râs, să nu mai știi drumul spre ieșire.

Oraș de munte, Gabrovo nu a putut face agricultură. De aceea s-au dezvoltat activitățile meșteșugărești de produse textile, pielărie, fier, ceramică, apicultură. Am rămas impresionată de spiritul antreprenorial al gabrovenilor în perioada revoluției industriale.

Gabrovo a fost considerat Manchesterul Bulgariei

Prima fabrică de textile a fost înființată în 1882, ajungând în următorii 60 de ani la 240 de fabrici. Numărul membrilor din parlament astăzi, spun cu umor gabrovenii. 

Muzeul Interactiv al Industriei povestește despre trei epoci importante de evoluție economică a zonei. La primul etaj, revoluția industrială – după 1878, o dată cu eliberarea de sub dominația otomană. La etajul al doilea – perioada socialistă. Iar la ultimul etaj – de la revoluția din 1989 pînă în prezent. Interesant este că vizitatorii se pot descurca fără ghid în acest muzeu. Tot istoricul apare scris pe un ecran mare care poate fi acționat senzorial doar prin mișcarea mâinii. La fiecare etaj un ghid virtual, care folosește vocea unei cunoscute actrițe bulgare, descrie cronologic fiecare perioadă.

Planetarium – situat pe culmile orașului, oferă o priveliște frumoasă și te duce mai aproape de soare. Printr-o lunetă m-am uitat pentru prima dată la soare, fără ochelari. Soarele apare cu o întârziere de 8 minute, dar când vezi globul uriaș de lumină îi ierți tot. Punctele negre din soare nu sunt praf pe lunetă cum am crezut eu, ci zonele cu temperatură mai mică.

Mai multe despre stilul de viață urbană al gabrovenilor de la sfârșitul secolului XVIII-lea am aflat la casa Dechkov – fosta școală de baieți. Aceasta aparține de Muzeul de Istorie care acum este în renovare, dar promite un spațiu modern, la fel de interactiv ca și celelalte muzee.

Gabrovo este o zonă verde înconjurată de dealuri și păduri. Cel mai frumos loc în care te poți bucura de natură este Muzeul Etnografic în Aer Liber – ETAR. Situat într-un cartier al orașului aici sunt expuse doar case vechi din regiunea Gabrovo. Acestea au fost transportate piatră cu piatră, lemn cu lemn, din diverse zone ale regiunii. Scopul a fost de a reconstitui modul de viață rurală și îndeletnicirile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

În afara orașului găsești multe zone verzi. La 1400 m altitudine, Uzana este o zonă de schi cu trei pârtii pentru trei nivele diferite (verde, albastră și roșie).

Iarna cam 65% poate fi acoperită de zăpadă artificială, având doi monitori de ski vorbitori de limba engleză. Iar pe perioada verii aici are loc un festival Uzana Polyana Fest (19-21 iulie 2024), care reunește concerte, târguri de producători locali, ateliere pentru copii, zone de retreat, trasee pentru drumeții montane.

Nu poți trece prin Gabrovo fără să savurezi mâncarea bulgarească. Cu obiceiurile culinare ale bulgarilor m-am obișnuit deja, așa că savurez acum cu plăcere salată și răchia înaintea mesei. Cea mai bună salată bulgărească pe care am mâncat-o a fost la Restaurant Gourmet.

În cele două nopți la Gabrovo am fost cazați la Guest House Marrakech, situat în centrul orașului. Un raport bun calitate preț, cu mic dejun inclus.

Gabrovo este un oraș care își caută strălucirea și renaște din propria cenușă ca pasărea Phoenix. Un exemplu în acest sens este și galeria de artă modernă Christo & Jeanne-Claude Center. Un fost liceu transformat în spațiu expozițional pentru artiști sau în ateliere de creație. Acolo am întalnit-o pe artista Nevena Ekimova care ne-a ghidat și povestit despre operele ei dar și despre concept.

Să ajungi la Gabrovo în inima Bulgariei nu este greu, mai ales că este aproape. Faci mai puțin decât pe Valea Prahovei sau Valea Oltului. Dar când și inima Bulgariei ajunge în inima ta înseamnă că ți-a plăcut locul cu adevărat.