Croazieră în insula Skiathos cu Elisabet Cruises și faimosul Kostas Dimitriou

De ce te-ai trezi la ora 5 dimineața după o saptamană foarte activă? Croaziera în insula Skiathos, cu Elisabet Cruises a fost motivul nostru, în ultima zi petrecută explorand Grecia. Croaziera cu unul dintre cele 3 vapoare ale căpitanului Kostas, personaj faimos și atât de iubit că mulți turiști merg în această croazieră ani la rândul. Și vor mereu pe vaporul pe care îl însoțește Căpitanul Kostas.

De ce este atât de dorită aceasta croazieră?

Pentru distracție. Excursia este concepută ca o petrecere în care participanții au ocazia să învete cateva dansuri grecesti ca zorba, sirtaki, să fie premiați cu metaxa, să petreacă, să se distreze.

Mai știam că petrecerile sunt gustate de oameni de toate vârstele, laolaltă, că este o croazieră gustată cu aceeasi placere si de tineri si de oameni de vârsta a treia.

Auzisem de la ghida noastră că a avut mari emoții cu un grup de turiști care au mers într-o croazieră în luna octombrie, grup care a dorit neapărat să facă această excursie, că era o zi întunecată, a și plouat și la un moment dat oamenii dansau în ploaie, veseli, entuziasmati. Și că de atunci nu mai au nicio rezervă în a recomanda această excursie, deoarece toți care optează pentru ea sunt mulțumiți.

Cum a fost croaziera noastră la Skiathos?

Elisabeth Cruises, Căpitanul Kostas

După 4 ore de somn și un mic dejun matinal, la ora 6:30 ne-am suit în autocar și am plecat spre Amaliapolis, unde am ajuns în aproximativ 2 ore și jumătate și de unde ne-am îmbarcat pe unul dintre cele 3 vapoare care aparțin companiei Elisabet Cruises pentru a ne bucura de o excursie de o zi la insula Skiatos.

Contrar așteptărilor – să fim printre puținii turiști, acolo mai erau încă alte 3 autocare, așa că am avut destul de multă companie pe vapor și atmosfera a fost animată.

Amaliapolis este un sătuc de coastă grecesc autentic

Multe bancnote românești și aici nu este decât o mică parte din cele de acolo

Excursia până la insula Skiatos a durat mai bine de 3 ore în care am dansat, am făcut multe multe poze, ne-am făcut poze cu Dl Căpitan Kostas, ne-am bucurat de briză, de atmosferă, pe scurt ne-am simțit bine împreună.

Și nu erau numai dansuri grecești: au fost și multe latino, o horă românească și a cumlinat cu Drumurile Noastre Toate. Am dansat mult, a fost multă veselie și au fost cum spunea Luiza oameni de toate vârstele, foarte mulți tineri greci, adolescenți, cu 2 autocare și un autocar cu turiști din Polonia.

Am dansat cu toții, muzică fiind din fiecare țară reprezentată pe vas. Totodată, personalul de pe vapor includea și un român, un polonez, un ungur din Budapesta pe lângă familia Dimitriou: Kostas, tatăl său – care își sărbătorea ziua de naștere, împlinea 80 de ani și băieții.

Skiathos Town

Am ajuns în orașul Skiathos, capitala insulei la 11 și un pic și am mers cu toții până la Mănăstirea Sfântul Nicolau, unde este o priveliște de excepție, urmând să ne întâlnim la prânz la ora 13:30 la El Greco, un restaurant pitoresc din port și cel mai important: avea un net bun! De asta însă ne-am convins mai târziu.

Eu m-am schimbat și am lăsat mai multe lucruri la El Greco, deoarece doream să am poze cu o anumită rochie în peisaj, visam de mult la decorul acesta, cu alb, albastru, sunetul mării, soare, străduțe înguste.

Și cum eram singură am avut un prilej minunat să interacționez cu localnicii, deoarece le-am solicitat ajutorul. Pe un domn l-am abordat chiar când băga cheia în ușă, exact lângă ușa casei care mă interesa pe mine.

Și pe vasul Argo III și Aeolus, unde era un cuplu foarte simpatic, proprietarii yahtului, cel de lângă aparținând fiului lor. M-au salutat, eu i-am întrebat dacă pot face o poză cu barca lor și m-au invitat înăuntru, m-au întrebat de unde sunt, am discutat și mi-au spus că fac croaziere la Skopelos și desigur au tot ce ține de o experiență memorabilă: cameră subacvatică, echipament de scufundare, TV, muzică, snorkeling, sporturi de apă. Ei fac și croaziere de o săptămână pentru grupuri și sunt foarte simpatici și plăcuți.

Și am mai interacționat și cu alți oameni calzi, tot orașul era în pregătire, oamenii vopseau, băteau cuie, zugrăveau, indiferent de vârstă.

Am întâlnit și un cățeluș incredibil de simpatic, un labrador, care era foarte amator de răsfăț iar fața pe care a făcut-o când am plecat – nu puteam să stau acum tot timpul numai cu el mi-a înmuiat inima… și m-am mai întors pentru puțină joacă. Când am ajuns pe faleză era campat la o terasă alături de stăpân, care mi-a spus că are 10 luni și deja știa să facă o grămadă de giumbușlucuri.

Îmi place mult de tot orașul, iar panorama de sus îmi aduce aminte de Angra do Heroismo, cel mai frumos oraș al insulelor Azore – mai puțin Monte do Brasil și alte detalii mai mici sau mai mari.

Prânz cu pisici la El Greco

La prânz am fost acompaniați de 4 pisici care parcă nu se mai săturau, erau atât de vorace de aș fi zis că sunt leșinate de foame dacă nu erau atât de corpolente. Eu am luat pește spadă, care a venit cu salată și cartofi prăjiți, variantele fiind calamari, sau lasagna. Toate alături de cartofi prăjiți.

Koukonaries – o plajă întinsă, cu apă foarte curată și mai ales Eco Friendly

De aici ne-am îmbarcat iar și am mers să vedem superba și foarte cunoscută plajă Koukonaries, cu un nisip foarte foarte fin, apă azurie și lebede în micul port. Aici am făcut și poza de grup, cu tricourile #GreekExplorer, numele Info-ului în care am fost.

Skiathos – Amaliapolis

Pe drum spre Amaliapolis am avut parte de o surpriză: ne-am oprit și în frumosul port Trikeri (trei chei) un loc foarte pitoresc, unde am putut vedea cum sunt pregătite de sezon ambarcațiunile, vopsite unele în culori foarte vii.

Dar peste tot este o armonie, o frumusețe care vine din lucruri simple. Chiar mă uitam la o verandă: erau niște scaune vechi, vopsite într-un turcuaz cuceritor și câteva ghivece cu flori, nimic complicat și totuși efectul este atât de atrăgător. Aș vopsi și eu niște scaune!

Aici am dorit să iau ceva local de la un magazin și cum nu doream miere era în cantități mari, iar ulei deja am luat de la localnici (10 litri) am cumpărat ceai, unul deosebit, specific insulei, etc.

Am observat ulterior că este ceai de mușețel, am luat și două pungi, dar este ceai din Trikeri, este un pic diferit și are un miros îmbietor – mie îmi place ceaiul de mușețel și îmi fac des așa că o să îmi aduc aminte de Grecia până se termină și olfactiv.

Pe drumul de întoarcere spre Amaliapolis nu am mai dansat, dar alții da, eu am stat mai mult la taclale, am făcut poze și m-am bucurat de soare, de peisaje, de aerul acesta sărat de mare, nu atât de puternic ca acasă la Eforie, dar plăcut. Am fost preluați de autocar și am ajuns la 10 seara la hotel.

O zi care nu știu cum a trecut și de care o să îmi amintesc cu drag!

Acest articol a fost scris cu ocazia infotripului “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA si Art & Craft.

Fotografiile care însoțesc acest articol au fost realizate cu Fujifilm X-E2 + XF 18-55 de la F64.