Nicăieri nu este ca casă, de asta m-am convins de nenumărate ori, dar mai ales în acele momente în care mă întorceam din vacanță, indiferent cât de frumoasă a fost. Mereu am avut un sentiment de entuziasm, de bucurie că vin acasă. Dar după călătoria din Asia cu atât mai mult, eram de-a dreptul fericită, am zâmbit non stop, de când m-am văzut în avion. Doream acasă.
Este atât de frumos să călătorești dar sunt acele lucruri pe care nicio călătorie nu ți le dă. Așa că ce mi-a lipsit mie cel mai mult – sau îmi lipsește în general? În afară de familie și prieteni și timpul petrecut cu aceștia. Dar chiar și facă cei dragi sunt cu tine, tot te trage ața acasă.
Cele de mai jos mi-au lipsit cel mai tare și mai peste tot, ordinea este aleatorie:
Șifonierul:
Deși peste tot mi-ar fi plăcut să am posibilitatea de a alege în orice moment, în Asia chiar mă săturasem să trăiesc cum se spune într-o valiză. Și valiza. Din această cauză de mai multe ori am dus efectiv tot la spălat dar tot nu aveam sentimentul acela de curat. Acum aș merge cu mai puține și aș cumpăra mereu alte lucruri de exemplu, în Asia cel puțin că este totul incredibil de ieftin. Și aș trimite acasă pachet suvenirurile.
Tot în același registru fierul de călcat și mașina de spălat.
Diminețile lungi și leneșe – în camera mea
Mi-a lipsit camera mea și cărțile și zilele acelea în care nu mă grăbesc să fac nimic: citesc presa cu primul suc al zilei (de obicei sfeclă-măr-morcov) și cafea, încă o cafea, după micul dejun propriu-zis, uneori iau și laptopul și lucrez o oră două cocoțată în mijlocul patului. Și mă simt bine. Rutina aceasta mi-a lipsit mult.
Baia pe tip spa cu spumă, cărți, arome, tot felul de combinații home made
Fitness-ul
În Asia fiind plecată atâta timp m-am dat peste cap cu sportul și de atunci tot nu reușesc să intru în ritm. Chiar și în plecările surte rupeam ritmul și trebuia să mă chinui un pic iar cu febră musculară și să trag de mine, dar Asia mi-a pus capac. Adică tot rup ritmul, dar când o să îl regăsesc o să fac în așa fel încât să nu mai fac pauze. Acesta este secretul în sport, fără pauze. La fel alimentar: deviez cu mult mai des decât înainte. Asta pentru că obișnuința ia timp.
Mâncarea de acasă
Și nu mă refer la ciorbițe sau la mâncare gătită, ci la preferate. Storcătorul de fructe, blenderul. În unele locuri din Asia nu mi-a lipsit, aveau cum ieșeam atâtea sucuri naturale, preparau în fața ta smoothiuri din ce doreai: am făcut zeci de combinații de mango cu papaya, guave, avicado, etc. Dar asta nu este valabil peste tot. De multe ori mi-au lipsit preferatele mele:
Sucul de morcov/sfelă/măr
Smoothie-ul verde
Plus anumite combinații preferate – ador grișul cu lapte de exemplu la care adaug diverse. Sau terci de ovăz cu diverse. Sau clătite fitness cu smântână și fructe de pădure. Și miere. Pe scurt mi-au lipsit lucrurile acelea de care mă bucur în general.
Lactatele:
În Asia mi-au lipsit lactatele, abia așteptam un mic dejun cu lapte, chefir din belșug și o salată cu telemea. Se găsea lapte dar nu peste tot, puțin, nu la fel de bun ca la noi iar brânză numai specialități și scandalos de scumpă. Tofu nu imi place nici bătută dar dacă sunteți fani în Asia aveți de unde alege, patria tofu! În Franța nu îmi lipsește brânza, dimpotrivă, aș mânca numai brânzeturi cu salate, scoici și vin roze. Plus cappuccino și limonade.
Internetul!
Nicăieri nu am găsit internet mai bun ca la noi. Nu am fost în Seul, pe locul 1 la viteză dar pe unde am fost am suferit din cauza internetului mult mai slab sau inexistent peste tot sau lent, etc. Mereu spuneam: la noi în România, internetul e așa și pe dincolo.
Atmosfera de acasă, specificul local
Glumele uneori proaste pe care le auzim în jur, circul de la tv – la care nu mă uit dar ajung cumva la mine doar dacă deschid netul și toată nebunia mioritică modernă mă invadează, colorată, dar a noastră, semințele, gălăgia de pe stradă, haosul, la noi totul este mai viu, mai real decât de exemplu în unele țări europene. Perfecțiune perfecțiune, dar uneori poate fi plictisitor. Nesărat.
Am observat că nouă ne cade fisa repede. În cam orice împrejurare. Asta nu se aplică în multe locuri. Și oamenii sunt mai rigizi. O știu pe a lor și pace. Noi suntem mult mai flexibili, ne adaptăm din mers, găsim soluții, înțelegem imediat o poantă.
La noi fetele se îngrijesc de manichiură/pedichiură, ținută, etc. Și asta îmi place. Dar nu la fel este peste tot. Am ținut să fiu mereu la punct cât de cât și în vacanță dar eram uneori singura cu mane/pedi făcută și alte fete se mirau, adică m-am simțit de câteva ori ciudățică pe această temă. Mi-a lipsit pe scurt să fiu aici, cu bune și rele, cu lucruri serioase sau mai superficiale.
Munca
Și cel mai ciudat lucru care mi-a lipsit vreodată a fost …… să mă întorc la muncă. Am descoperit cu stupoare asta când lucram la birou în corporație și mi s-a tot confirmat la fieare plecare, deși clar nu îmi doream să fiu la birou, încă visam la vacanță și jeleam: de ce a trebuit să mă întorc, când mi-am regăsit dosarele, laptopul, telefonul, etc, biroul am avut un sentiment foarte plăcut, de apartenență. Iar obișnuința. Oare cât rol joacă în viața noastră?
Vouă ce vă lipsește cel mai mult atunci când călătoriți?
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
