Kochi, partea I: ultima oprire din KBE la Palatul Bolgatty zilele 16-18

Momentul acela, în care trebuie să spui la revedere: emoții, tristețe, bucurie. Toate în Kochi, Cochin, ambele denumiri sunt corecte, pentru a descrie orașul denumit și Regina Mării Arabiei. Cochin este cel mai mare oraș din Kerala, pe coasta de sud-vest a Indiei. Un mare port la Marea Arabiei și un oraș minunat, care pe lângă altele are și un aeroport care funcționează 100% cu energie solară. Ernakulam este partea continentală a orașului, care face parte a de la districtul cu același nume. Pe lângă partea continentală mai sunt câteva insule superbe și Fort Kochi.

În poză, cu Els de la My Feet Are Meant to Roam, cu Farah de la ThatSoFarah și cu Jojo de la The Happy Trip , Belgia/Irlanda, Malaezia și Filipine.

În Kochi am stat de 3 ori: prima oară la Holiday Inn, în ziua în care am ajuns din Western Ghats și am zburat cu Air India spre Calicut, a doua oară la sfârșitul programului Kerala Blog Express și a treia oară când m-am întors din Guruvayur, la Xandari Harbour. În articolul de azi vă povestesc despre cum ne-am petrecut ultimele zile în Kerala Blog Express și despre Palatul Bolgatty, iar în următorul despre oraș în sine, cu atracțiile sale turistice, un mini ghid.

Palatul Bolgatty, moștenire olandeză din 1744

Cum vă spuneam, în Kochi am petrecut ultimele zile din Kerala Blog Express. Am stat 3 nopți la Palatul Bolgatty, transformat în hotel. Este situat pe insula Bolgatty, unul dintre cele mai vechi palate olandeze din afara Olandei care s-au păstrat până azi.

Palatul a servit ca și reședință pentru guvernatorii olandezi, iar ulterior, începând cu 1909, a guvernatorilor britanici. După 1947, când India a obținut Independența, Palatul Bolgatty a intrat în posesia statului și a fost transformat în hotel.

Are o piscină frumoasă, restaurant, un teren de golf cu 9 găuri, centru ayurvedic. Există și un templu dedicat lui Shiva, primul de acest fel din Kerala. Pe lângă camerele din corpul principal, sunt diferite vile și viluțe pe suprafața proprietății, unele cu vedere la mare.

Ca mai toate proprietățile administrate de către KTDC, hotelul nu este pus în valoare la adevărata capacitate, nici nu dă pe dinafară la aspectul curățenie sau calitate a mâncării. Mai mult, este situat pe o insulă ceea ce nu îl califica  ca o alegere ideală pentru a explora orașul: pe uscat faci cam 45 de minute până la o oră cu mașina până în centru, alternativa fiind să schimbi 2 feriboaturi, iar cel mai repede: combinație de feriboat cu taxi sau tuk-tuk.

Aventajul de a sta la Bolgatty Palace este că ai foarte multă liniște și că este destul de avantajos financiar, am văzut că prețul este de 34 euro pe noapte pentru o cameră dublă.

Ultima zi în autocarul Kerala Blog Express

Prima seară nu am făcut nimic, eram obosiți, după un drum foarte lung, din Calicut până aici, iar a  doua zi după ce am ajuns ne-am îmbarcat pentru ultima oară în autocarul KBE și am vizitat orașul: Fortul Kochi, cu strada mirodeniilor, cumpărături, Palatul Olandez, Sinagoga.

Eu am alergat să găsesc un loc unde să îmi fac bluză pentru saree-ul meu, pe loc, pentru că de cumpărat de-a gata este imposibil. M-a ajutat Sooraj din echipa organizatoare și a costat 550 rupii – au realizat-o în două ore. După ce mi-au luat măsurile am mers cu toată lumea prin oraș, iar când a trecut timpul m-am dus cu un tuk-tuk la magazin, iar de acolo am pornit pe jos spre centru, doream să văd un pic orașul. Nu eram îngrijorată că pierd autocarul, că puteam lua un tuk-tuk să merg direct la hotel.

Însă cum nu mai știam la un moment dat pe unde să o iau, am întrebat un domn cu un scuter, care s-a oferit să mă ducă el, dar înainte a făcut un ocol să îi văd pensiunea. Acolo mi-a prezentat localtarii, mulți tineri francezi și două fete din Olanda, mi-a spus câte ceva despre mine, studiindu-mi palma și aura, nu prea eram atentă că mă grăbeam să mă întorc. Știa multe lucruri, îmi pare rău că nu am apucat să mă întorc să vorbesc mai multe, dar așa este când ești pe fugă. Am ajuns însă la timp la locul unde trebuia să mă întâlnesc cu ceilalți, în ultimul moment.

Ultima cină oficială

A fost la Xandari Harbor. Aici am discutat cu managerul Deepu Nair și așa mi s-au oferit două zile, una în Xandari Harbour și una în Xandari Pearl, despre care v-am vorbit în articolele separate. Am fost cu toții impresionați de calitatea preparatelor și le-am decretat unanim ca cele mai bune din tot ce încercasem în Kerala. Am scris de ce și cum în articolele dedicate, unul despre Xandari Harbour, hotelul unde am avut camera cu cea mai frumoasă priveliște din Kerala și Xandari Pearl, la malul mării, hotelul care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate cele peste 17 în care am stat și peste 30 văzute.

Înainte de petrecere însă, ne-am oprit la un magazin de lichior, știți că vă povesteam despre aceste magazine și despre prohibiția la alcool din Kerala. Multă lume a luat bere, vin, whisky etc.

Seara s-a terminat destul de repede și am plecat cu toții la hotel, unde am mai stat la palavre, iar unii au stat la piscină, a fost o mare petrecere până pe la 5 dimineața. Eu am sărit peste, deoarece cu Farah, Els și Jojo aveam planuri să mergem de dimineață în Fort Kochi.

Spre Fort Kochi cu feriboaturile

Cum auzisem noi că sunt vaporașe publice, foarte ieftine, spre oraș, care ne scuteau și o grămadă de timp față de varianta mult mai scumpă a taxiului, am luat-o pe coclauri prin grădina Palatului, conform unor indicații vagi. Culmea este că am găsit stația de ferry destul de repede și am luat o bărcuță – care trece din 15 în 15 minute, dar stația arăta destul de părăsită. Feriboatul Bolgatty – Vypin.

Ulterior, am luat alt feriboat, Vypin-Fort Kochi, un vas mult mai mare. Am întâlnit și o doamnă foarte simpatică, care călătorea singură cu două trollere vesele. Singură într-un ferry prin Kochi.

În Fort Kochi am umblat în lung și în lat pe strada mirodeniilor, am mers la un bar local cu Els, am ales cu toții pește proaspăt și alte specialități și am mers la un restaurant local unde prânzul ne-a fost gătit pe loc, conform preferințelor. Am admirat plaja și cam atât. Ne-am întors, de data aceasta întâi cu un feriboat și după cu un tuk-tuk, Jojo se grăbea să plece și el. De altfel mulți deja plecaseră, Hary chiar înainte de petrecere, alții în timpul zilei.  Eu am plecat chiar în seara respectivă.

Câțiva – inclusiv cei din echipa foto-video au mers să mănânce fructe de mare într-un loc renumit din Fort Kochi, mă tenta teribil să merg și eu, dar realist vorbind știam că nu ar fi o idee bună. Eram deja într-un stadiu avansat de oboseală, la 3 noaptea aveam tren, care mă ducea în Guruvayur, unde mă aștepta o zi întreagă de umblat. Nu puteam să merg nedormită. Așa că m-am retrs în cameră, mi-am făcut bagajele, mi-am pregătit lucrurile care îmi trebuiau de dimineață, am pus ceasurile să sune și am adormit rapid, undeva pe la ora 23:30.

Asta este cel mai greu în călătorii, să spui la revedere, neștiind când sau dacă vreodată o să te mai vezi cu unii oameni.

Aceasta a fost aventura Kerala Blog Express, eu le mulțumesc încă o dată tuturor celor care m-au ajutat cu voturi să ajung în această aventură, despre care puteți citi pe pagina dedicată, aici. Sunt practic incluse titlurile tuturor articolelor scrise pe acest subiect, cu link direct căte ele. Am postat și multe videori, poze, gânduri la vremea respectivă, dar și ulterior pe pagina de FaceBook ExTraViTa și pe profilul personal. 

M-a cuprins tristețea abordând acest articol, poate acesta este și motivul pentru care l-am tot amânat, cumva am retrăit anumite emoții, la o scară mai mică, dar cu mai mult dor. O să mai scriu, desigur, despre India, inclusiv mini ghidul Kochi, dar am terminat jurnalul KBE.

Călătorii frumoase,

Cu drag,

Mire