Am descoperit de curând, online, o poveste frumoasă, despre tenurile din Kerala, India. Călătoriile sunt descrise de fotografa Sara Hylton într-un mod încântător. Ea a spus povestea văzută de călători, de oamenii care doresc să descopere, să cunoască, să înțeleagă un loc. De om care caută frumosul, emoția.
Cred că este modul în care trebuie să abordăm fiecare călătorie: să ne bucurăm de ce primim și să nu luăm în considerare micile inconveniente, mai ales dacă alegem varianta economică. Peste tot în lume există variante și variante, important este să alegem asumat și să vedem ce putem învăța din fiecare călătorie.
Îmi place și luxul și experiența economică
Știm cu toții și este clar: luxul îți oferă ceva dar îți ia altceva și invers. Dorința de confort mă poartă spre destinații de răsfăț, dar totodată simt și nevoia de a înțelege cu adevărat un loc. De a colinda, de a căuta să îmi găsesc drumul dintr-un loc în altul. Mi-a luat ceva timp să realizez că am nevoie de ambele fațete ale unei călătorii și că îmi plac la fel de mult, dar din alte motive.
Pentru a înțelege o țară trebuie să îi folosești transportul în comun
Erol Ozan spunea că ”Nu poți înțelege un oraș până când nu îi folosești sistemul de transport public”, desigur, nici o țară.
Când te înghesui cu mulți alții într-un transport local undeva într-o zonă îndepărtată, unde nu înțelegi limba și nici oamenii, în general, ești sigur că zâmbetele și grija pe care le primești sunt reale. Cumva, așa vezi măsura unui popor. Am simțit acest lucru mai mult în Indonezia, pentru că am folosit mai mult transportul local.
Deși am stat aproape o lună în Kerala am mers doar de două ori cu trenul și de câteva ori cu autobuzele, distanțe măricele, totuși, între diferite orașe, fiind necesar să schimb autobuzele.
În rest am avut parte de o călătorie cu mult mai luxoasă decât mă așteptam, cu resorturi de vis, autocar dotat cu orice îți poți imagina, privat, am mers și cu avionul între orașe, sau în croaziere. Mi-a plăcut, desigur. Însă nu puteam să părăsesc țara fără să încerc să călătoresc cu un tren local, sau cu autobuze locale. Am făcut acest lucru în ultima săptămână și deși nu a fost întru totul comod, uitându-mă în urmă nici nu pot să concep să fi pierdut această latură a Indiei.
Trenul în India nu are nimic de-a face cu comoditatea
Nu știu dacă există trenuri scumpe, în afară de cele care oferă călătorii ultra luxoase, adevărate hoteluri pe roți: The Maharajas Express sau Royal Rajastan on Wheels.
Când te gândești la trenurile indiene te gândești la o aglomerație incredibilă, la trenuri vechi cu zăbrele, la multă culoare, la familii întregi, la boccele de tot felul, la mulți copii, la învățați, la un amalgam de tot felul. Așa și este.
Prima călătorie: la cușetă, clasa I nu este clasa I la care ne-am putea gândi
Prima călătorie a fost un șoc, pentru că îmi luasem bilet clasa I și nu era deloc ieftin, la cușetă, cu aer condiționat. Nu mi-a venit să cred unde am ajuns. Efectiv nu mi-a venit să cred. Nici că eu insistasem că nu vreau transport privat de la Palatul Bolgatty unde fusesem cazată ultimele trei zile spre Guruvayur, la Kunnathur. Am spus hotărâtă că prefer să îmi plătesc singură trenul (aveam asigurat transportul de plecare din Kerala Blog Express spre destinația următoare, la aerorpotul de plecare sau variante).
Cei de la Oficiul Turistic, care se ocupaseră de noi pe parcursul călătoriei din Kerala Blog Express erau cam stresați că alesesem trenul și încercaseră destul de mult să mă convingă să merg cu un transport privat, dar când îmi intră ceva în cap slabe șanse să fiu convinsă să fac altfel. Așa am simțit. Au fost ceva emoții, dar a fost de bine.
Cochin – Guruvayur
Am luat trenul din Kochi la ora 2:45 noaptea. Imaginați-vă cum arată acest ten, noaptea, fără nicio lumină și vă confirm că așa a fost. Locul parcă era o zonă crepusculară, nu a venit nimeni să îmi ceară biletul, nu se auzea nimic, toți oamenii dormeau, nu deslușeam cu cine împart vagonul, că era un vagon întreg de dormit, dar fără compartimente. Bine că au fost doar trei ore, sau chiar mai puțin, a trecut. Însă nu am avut niciun incident neplăcut, nu am vorbit cu nimeni, am avut impresia că sunt într-un vagon plin de fantome. Am coborât la Guruvayur și am fost acolo așteptată de cei de la resortul unde trebuia să ajung.
Guruvayur – Cochin
La întoarcere am luat un tren de zi, am cumpărat biletul din gară, nu online, a fost de vreo 20 de ori mai ieftin și a fost mult mai bine, mai ales că am vorbit cu oamenii, am stat pe banchetă, m-am uitat la peisaje. Vă dați seama că nu îmi mai trebuia cușetă. La urcare eram doar eu în compartiment, iar la fiecare oprire (și au fost destule) se urcau alți și alți oameni. Ajunseseră să stea și sus, la locul pentru bagaje, înghesuiți.
Oamenii sunt foarte simpatici
Curioși, timizi, zâmbitori. Mulți fac această rută dus – întors zi de zi. La muncă, la serviciu, la școală. Mi-ar plăcea să cunosc mai multe, la un moment dat. Și să pot să le spun tuturor că 40 de minute cu metroul în București este un vis frumos. Am cules mai mult zâmbete în Kerala. Multe priviri deschise, cu tot sufletul în ele. Am realizat chiar și un scurt film, postat pe FaceBook, aici. Adolescenții pe care îi vedeți vizavi de mine în clip mergeau la muncă nu la școală, majoritatea. Doar doi care se suiseră spre sfârșit mergeau la școală.
În India sunt și foarte mulți oameni bogați. Foarte bogați. Au mașini luxoase, elicoptere, șalupe, orice vreți. Nu circulă cu trenul, desigur.
M-am bucurat de călătoria cu trenul deoarece am ales să ignor ceea ce nu mi-a plăcut prea tare (sau deloc), dar am descoperit că pot să cumpăr un bilet de la gară, că oamenii sunt drăguți, că mă ajută dacă am nevoie și tot așa. Călătorind, ne îmbunătățim cunoștințele, avem o singură viață și nu este atât de grav că am acumulat oboseală, sau că ne-am înghesuit un pic. Uitându-mă înapoi, nu simt decât bunătatea, zâmbetele, bucuria, lipsa de confort o văd ca pe hârtie, fără să o simt, nu mi-a lăsat nicio urmă în suflet, a trecut.
Foto-documentar Sara Hylton
Sara Hylton a petrecut câteva luni de zile călătorind cu trenurile indiene, pentru a realiza un foto-documentar. ”Ceea ce se remarcă la trenurile indiene este intensitatea lor. Numărul de oameni care se înghesuie în unele dintre aceste trenuri, unele mirosuri, distanțele mari pe care merg aceste trenuri… Scopul și cultura lor este cu mult mai intensă decât am experimentat în alte trenuri. Totul este multiplicat”. Ea povestește că a învățat să lase lcururile să curgă, să nu o intereseze faptul că nimic nu merge conform planului. Este vorba despre renumitul Indian Streatchable Time și de cum trece timpul în India. ‘Este foarte multă răbdare în cultura indiană”.
23 de milioane de pasageri călătoresc zilnic cu tenul în India
Am fost uimită să remarc cât de lungi sunt trenurile indiene, nu se mai sfârșesc. Pozele de mai jos sunt realizate pe o pasarelă din Trivandrum, deci în ambele părți sunt aceleași tenuri care nu se mai termină.
Călătorii frumoase, oriunde vă îndeamnă inima
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Buna seara. Vreau si eu sa merg in India anul viitor in aprilie, la New Delhi. Si voi merge singura. Crezi ca as putea avea probleme din cauza asta? Stiu ca indienii sunt buni, calzi si vorbesc engleza.
Buna, nu cred ca vei avea probleme. Desigur, trebuie sa nu te aventurezi, noaptea, singura, pe strazi sau cartiere marginase, ceea ce nu ai face nici la noi. Am doua prietene care au calatorit singure in India, pe langa mine: Patricia, doi ani prin toate zonele posibile si imposibile si Keterina, in New Delhi. Indienii sunt simpatici, insa este recomandat sa nu porti lucruri prea decoltate, de exemplu. Uite aici un articol foarte bun: https://www.gapyear.com/articles/257080/a-guide-to-solo-female-travel-in-india.
Eu am stat singura in kerala si am calatorit de asemenea in multe tari asitice si am fost bine, la fel ca mii de alte calatoare, nu se intampla mai multe lucruri calatorilor singuri decat altor calatori. Insa masurile de siguranta sunt aceleasi si mai ales, peste tot in Asia, grija la bagaje, nu trebuie sa iei pachete de la altii, lucruri de acest fel. Iar daca vrei sa ai cu cine sa iesi pe acolo, incearca grupul Girls Love Travel de pe facebook, este foarte dinamic si mereu primesti raspuns la fiecare intrebare legata de calatorii si mai ales despre o anumita parte a globului. Mult succes 🙂
PS: Si eu vertu sa ma intorc in India pentru o perioada mai lunga, insa nu am un plan legat de acest aspect.
Iar despre limba engleza: da, vorbesc, dar au un accent, un dialect, uneori dificil de inteles, dar nu imposibil 🙂
Multumesc frumos pentru raspuns. Da, stiam ca trebuie sa evit imbracamintea decoltata. Voi incerca sa fiu cat mai acoperita :))) Dar sper ca pot sa ma imbrac in blugi sau pantaloni de orice fel.
Si mai voiam sa te intreb ceva. Viza se obtine cu mai mult timp inainte sau doar cu o luna inainte? Am incercat sa aplic online pentru e-Tourist Visa si am vazut ca data sosirii trebuie sa fie cu cel mult 34 de zile mai tarziu fata de astazi. Am trimis un email sa ma lamureasca si acum astept.
Merci mult pentru precizarile tale :).
Buna, eu am obtinut cu sub o luna inainte, dar daca scrie pe site ca 34, 34 atunci. Am obtinut viza in 3 zile, daca tin minte bine. Poti imbraca ce vrei, noi nu am respectat mereu legea cu sa fii cat mai acoperit, blugii sunt ok, numai sa nu fie prea cald, mai bine ceva mai lejer, un pantalon din bumbac subtire, fuste la fel, se gasesc si acolo suficiente haine tentante. Eu am purtat si rochite mai scurte, in principiu nu ai probleme dar se pot holba oamenii mai mult la tine. O sa vezi la fata locului.
Cu multa placere!
Ok, am inteles. Voiam sa-mi cumpar inca de pe acum biletul de avion si as fi vrut sa iau si viza. Dar banuiesc/sper ca nu voi avea probleme in a o obtine asa incat sa pierd banii pe bilet :))) Oricum vreau mult sa merg, abia astept de fapt :).
Buna, nu cred ca ai de ce sa ai pribleme, mai ales ca s-au simplificat foarte tare procedurile si tu vrei o viza turistica, dar garantii totale nu poate da nimeni, dar nu am auzit ca cineva sa nu ia viza. 🙂
A si uite un articol cu experienta mea din Kerala. Kerala este un stat mai special, dar unele lucruri sunt universale in India, ca de exemplu Indian Stretchable Time https://extravita.ro/2016/04/04/ce-am-invatat-intr-o-luna-de-zile-despre-kerala-india/.
Si despre clatinatul din cap. Sunt multe fete care traiesc foarte modern si la ei, cred ca o sa ai o calatorie foarte frumoasa, numai atentie la genti, ca peste tot, este o tara saraca.
Da, am citit articolul tau, e interesant. De fapt eu acum ma tot documentez. Apropo de IST, sper ca cei de la hotel sa nu ma lase sa astept in aeroport doua ore (am ales un hotel cu preluare de la aeroport). :))) Eu sunt sigura ca va fi o calatorie frumoasa, sper fara chestii neplacute dar sunt atenta in general.
Da, exact aceasta tre3buie sa fie atitudinea: trebuie sa fii constienta de ce gasesti, de pericole, dar sa ai o gandire si atitudine pozitiva, sa nu le atragi. Am calatorit in zeci de tari singura si am cunoscute fete care au calatorit singure inclusiv in Africa, sau America de Sud, cu lunile, unde este chiar periculos si nu au patit nimic. Calatorie frumoasa!
Multumesc, Mirela :* Chiar mi-au fost de folos sfaturile si experientele tale. O zi frumoasa :).
Cu multa placere, ma bucur si la fel!