Viața mea în Corfu Episodul 1: 5 obiceiuri grecești pe care deja le-am asimilat

Viata mea in Corfu obiceiuri2 2

Ușor, ușor, Grecia își pune amprenta asupra mea. Anul trecut mă luptam cu Grecia, cu lucrurile și obiceiurile, cu felul de a fi, de a interacționa al grecilor, cu tot. Era o relație de tipul ”love-hate”. Orice în lumea aceasta vine cu ceva la pachet. Nu poți să ai doar o fațetă a unei monede.

Adoptam ce îmi plăcea, mă luptam cu restul. De exemplu mă enerva că grecii sunt atât de băgăcioși. Acum am acceptat că așa sunt și văd partea pozitivă: sunt și în siguranță, că oricum, orice aș face se știe, se comentează, există un telefon fără fir care circulă neîncetat aici. Să nu credeți că dacă un sat pare părăsit la orele amiezii nu sunt zeci de ochi invizibili care îți urmăresc fiecare mișcare. Asta este Grecia. Indiscretă, curioasă, leneșă, relaxată, mucalită pe alocuri.

Cred că a fost dat să stau din nou aici pe termen lung  pentru a înțelege, a mă adapta și mula pe felul de fi și de a trăi în Hellas. Cu bune, cu rele, îmi place aici. Dar zic eu că sunt mai multe bune. Și ușor, ușor, devin un pic ”Greek” Sau cel puțin corfiot.

Viața mea în Corfu Episodul 1: 5 obiceiuri grecești pe care deja le-am asimilat

Percepi altfel Grecia când o vizitezi pentru câteva zile și altfel când trăiești aici. Mi-ar părea rău ca Grecia să se globalizeze, să se schimbe, să își piardă identitatea, sufletul. Grecii sunt minunați deși uneori par mai nepăsători, chiar dacă își respectă siesta până în pânzele albe, chiar dacă nu dau mereu în brânci cu ordinea și curățenia, chiar dacă sunt cam șmecheri uneori.

Au bunătate, toleranță față de slăbiciunile celorlalți, sunt generoși, săritori. Nu fac temelene și în general îl accceptă pe fiecare așa cum este. Se bârfesc mult unii pe ceilalți, se înfoiesc uneori, încearcă să se tragă în piept, dar nu se fură.

Și sunt ospitalieri, dar mai ales în locurile foarte turistice lucrul acesta se pierde, sau cel puțin în plin sezon. Când lucrurile se domolesc, au din nou timp, dispoziție să stea de vorbă, să împărtășească, să piardă timpul plăcut. Să trrăiască bine, zi de zi. Modest, dar bine. Adevărata ospitalitate grecească o găsim în tavernele și în afacerile de famile, în sate, sau în orașe, în afacerile locale. Aceasta este Grecia pe care o iubim. Și pe care am adoptat-o acum, dacă nu cu totul, cu tot ceea ce știu acum.

Viața mea în Corfu Episodul 1: 5 obiceiuri grecești pe care deja le-am asimilat

1. Am renunțat să mai beau cafeaua acasă

Viata mea in Grecia obiceiuri 1

Serios, cafeaua are o altă savoare în oraș. Este mult mai bună, în primul rând. Și o ocazie minunată să fii la zi cu bârfele din comunitate. Ei, eu beau aproape mereu cafeaua altundeva, nu în același loc, dar v-ați prins de idee: în Grecia cafeaua se bea în oraș.

Chiar și oamenii care lucrează la birou, comandă cafele de la câte o cafenea care are livrare în zonă. Deși au toate ustensilele să prepare la birou. Efectiv aceleași ingrediente și același aparat pentru ”frecatul” ness-ului pentru a ieși acea spumă renumită.

Inițial nu înțelegeam de ce ai plăti pentru un frappe simplu, când cu banii aceia îți faci câte frappe-uri vrei la birou, mai ales când tot în birou îl bei, dar asta este Grecia. Așa sunt obișnuiți.

M-a amuzat un prieten care mi-a spus: știi, eu beau cafeaua în oraș că mie îmi place espresso și nu am acasă espressor. Nu-i bai că ar putea să își cumpere unul, îl amortizează într-o lună dar care mai este farmecul?

Cafeaua se bea în oraș. Este mai frumos, mai de răsfăț, prosperă și vecinul care are cafeneaua, banii circulă și se păstrează legăturile dintre oameni. Grecilor le place interacțiunea.

De ce ai face din casă o fortăreață cu de toate, în care să te izolezi, de ce să tot acumulezi diverse, când de fapt este mai frumos să ieși în lume?

viata mea in Grecia
Nu o sa uit privirea bosumflata a satenilor cand am plecat de la cafeneaua din mijlocul satului: in 12 minute de cand am venit s-a umplut baruletul, desi cand venisem nu era nimeni. Dupa poza aceasta s-au umplut cinci mese. Erau foarte curiosi in legatura cu mine, dar cautau mijlocul de a ma aborda, ca dupa sa ma bombardeze cu intrebarile, dar nu au mai apucat: stiti fata unui copil cand ii iei jucaria? Asa s-au uitat ei cand mi-am luat rapid catrafusele si am luat-o din loc, dar revin in Liapades

2. Cumpăr fructele de la magazinele de fructe, nu mai iau de la supermarket

Grecii cumpără fructele, carnea, peștele, brânza de la micile magazine specializate, nu de la supermarket. Efectiv toate produsele sunt mai bune la micile magazine. Și mai scumpe. De exemplu: caisele proaspete la supermarket costă 1,50 euro kilogramul. Și 3,95 euro la micile prăvălii de fructe și legume. Dar aici sunt portocalii și foarte gustoase, iar la supermarket au o culoare gălbuie. Nu este aceeași calitate. Nici gust.

Cumpărând de la micile magazine sprijini micile afaceri locale. Am acum chioșcul meu de la care cumpăr aproape mereu. Și mereu când trec pe acolo iau și un fresh de portocale stoarse pe loc, ”take away”. Delicios, 400 ml 2 euro. Merită!

Și mereu primesc ceva peste. Felii de pepene, fructe confiate, sau caramelizate. Mereu ți se dă ceva peste.

Viata mea in Grecia obiceiuri 3

Grecii cumpără și smochinele proaspete, nu le culeg, deși sunt aparent la discreția trecătorilor. Nu este așa. Fiecare copac aparține cuiva, cuiva care le vinde. Uneori câte o familie de greci în vârstă care din asta trăiește.

Grecia nu este un Eden de unde culegem din copaci, senini, rodele pământului. Nu în epoca banilor, mai ales dacă îi avem să ne procurăm cele trebuincioase. Cei care nu au să ia, dar dacă avem, de ce să smulgem de unde nu ne aparține?

În Grecia nu există zicala că dacă nu furi un răsad nu prinde. Prinde tot și se dăruiește sau se cumpără. Grecii nu iau ceva dacă nu este al lor. Lași bani, orice în satele grecești pe masă, sau acolo unde sunt numai greci și nu ia nimeni nimic. Dacă ceva nu le aparține nu iau nimic. Din punctul acesta de vedere grecii sunt excepționali.

Grecii împart orice. Ați văzut că sunt pachete cu multe înghețate? Asta pentru că nu cumperi numai pentru tine, ci pentru toată lumea: de acasă, de la birou, pentru prieteni.

Viata mea in Grecia obiceiuri 4

3. Dorm la prânz!

Plaja Porto Timoni Afionas Corfu6 14

Ei, nu mereu, dar cu mult mai des decât o fac acasă, unde nu fac asta niciodată. Grecilor le place să iasă afară seara, dar se și menajează în rest. Știm cu toții despre siesta din Grecia. Grecii la prânz merg acasă, mănâncă și dorm, fac un duș și se întorc la muncă.

Eu nu fac așa, am alt ritm, dar mai dorm la prânz, chit că prânzul este la înserat. Ca să pot ieși cu bună dispoziție în oraș. Odihnit, altfel ai chef de viață. În Grecia am redevenit copil: dorm la prânz. Și mereu când o fac, am bună dispoziție. Răbdare. Mă simt generoasă cu timpul meu, cu cunoștințele mele, cu tot. Am pofta de a dărui.

4. Nu mă stresez cam pentru nimic

Viata mea in Corfu obiceiuri2 3

Am învățat să las stresul deoparte cu totul în Grecia. Nu responsabilitatea faptelor mele, ci modul de a trăi sub presiune, sub stres, care de fapt nu aduce nimic bun, nici productiv. Este doar o iliuzie, dar de fapt contraproductivitate și contra tot, pentru că lucrurile se întâmplă, trec, fie că îți ieși din minți sau nu. De fapt, când ești calm, rezolvi totul mai frumos, mai simplu.

Iau lucrurile așa cum vin și am răbdare. Efectiv nimic nu este atât de grav. Și nimic nu merită să nu ai răbdare când discuți cu cineva. Ce dacă cineva a făcut o manevră ciudată în trafic. Îl lași, îi faci loc să se încadreze și fără stres, fără să îi trimiți în gând o urare. Ce este atât de grav că stai un pic în trafic? Asta este viața.

Ce dacă un copil țipă? Mai ales degeaba, faza aceea când își descoperă vocea și efectiv îi place să se audă. Aici nimeni nu este stresat de lucrurile acesta. Ba toată lumea se amuză. Te binedispune să auzi un micuț manifestându-se. Ce este atît de grav? Nu este. Însă nervii grecilor nu sunt întinși la maxim, pentru că există în general bunătate. Și răbdare și lumea este mai odihnită (vedeți siesta de mai sus și dormitul la prânz). Grecii numai par uneori stresați, exasperați. Nu sunt. Dar sunt teatrali uneori.

Aici nu se sare cu acuzele. Înainte de a te pune cineva la zid te întreabă cum stau lucrurile, cum este situația. În general lucrurile merg pe hai data viitoare să nu mai greșești. Dacă nu faci ceva urât care îi afectează pe ceilalți, ceva egoist pur.

5. Știu că cea mai bună mâncare este acasă, sau la micile taverne

Cea mai bună mâncare în Grecia este în sate, la micile taverne unde gătește mama, bunica, unchiul, cineva din familie. Totul este delicios. Am mâncat în multe hoteluri, dar prefer mâncarea de casă, sau cea din tavernele unde se gătește ca acasă.

Grecii mănăncă și ei în oraș la anumite taverne, care se umplu la orele prânzului, dar mai ales la cină. Vin din toate părțile și consumă ceea ce s-a gătit în ziua respectivă. Delicios. Bun. Gustos, din cele mai bune ingrediente.

Ce nu fac (încă):

Viata mea in Corfu obiceiuri2 2

Nu mă plâng de guvernare. Nici nu cred că o voi face în curând. Oricum, grecii cu cât o duc mai bine (afacerile prosperă) cu atât se plâng mai mult de guvernare. Evident, aici nu mă voi plia prea curând. Și nici nu voi spune că o duc maxim ”binișor”. Mă simt bine aici. O spun tare.

Nu am devenit curioasă despre ce fac vecinii mei. Unde se duc, cu cine, cu ce s-au îmbrăcat, dacă nu s-au îmbrăcat frumos seara, dacă au un nou, iubit, sau flirt. Cred că trebuie să mai treacă puțin timp, să mă mai ”grecizez”. Sau după cum mă cunosc, muult timp.

Nu vorbesc tare. Nu îmi place lucrul acesta la anumiți greci, faptul că sunt atât de gălăgioși.

Nu vorbesc mult pentru a spune maxim două lulele – reminescență din trecutul corporatist dintr-o companie germană, sau din felul meu de a fi, îmi place eficiența. Detest să pierd timpul. Nu îmi place să vorbesc degeaba, deși îmi pace mult să vorbesc. Dar nu să fac filozofia paiului sau cât costă un bilet de autobuz jumătate de oră. Ceva ce se poate spune în câteva secunde. Și tare. Și mult. Și gălăgios.

Grecilor le pasă mult de aproapele lor și acționează

Cât despre tragedia recentă, le pasă tuturor enorm! Această nenorocire i-a unit, toți sunt cu ochii ațintiți spre Attica, spre victime, verifică mereu situația. Donează bani la biserică, sau la diferite organizații. Donează sânge. Și sunt în continuare buni unii cu alții.

Dar tragedia nu le afectează modul de a trăi. În continuare, la suprafață, nu este nimic. Nu vedem ca vizitatori, cel puțin nu în insule, că ar fi ceva în altă parte. Se râde, se stă la taverne, dar durerea există. Sunt mai mulți oameni la slujbe, în schimb și între ei discută des despre cele care se petrec.

Dar turiștii nu sunt afectați, totul merge înainte la fel. Așa fac ei lucrurile, acționează, au durerea cu ei, durere cu care s-au obișnuit de veacuri să trăiască, dar nu se opresc din a fi ei, așa cum sunt. Iar tragediile le trăiesc cu demnitate, fără să facă știrea despre ei, ci acționează.

Și se ajută unii pe alții, zi de zi, în mii de feluri. Să nu mai vorbesc că indiferent ce belele face cineva la muncă, nu este dat afară, este tolerat. Grecii nu concediază oamenii, decât dacă îi fură și asta poate repetat. În rest spun: ei, are familie, are nevoie de bani etc. Chiar dacă greșelile sunt pe spinarea turiștilor, de exemplu și le afectează și afacerea lor.

Asta este Grecia. Grecia pe care o iubim atât de mult. Mai dau ei rateuri, dar nu lasă pe nimeni de izbeliște. Să nu uităm că și refugiații sunt primiți în continuare cu brațele deschise aici, deși nu sunt lucrurile roz. Grecia este un amalgam de contradicții, dar dacă stai să cântărești bine lucrurile, este într-adevăr o țară binecuvântată.

Grecia m-a domolit 

Iar lecția pe care am învățat să o aplic aici este aceea de a mă pune în locul cuiva, a încerca să îl înțeleg și totodată să las de la mine, să gândesc că poate are o problemă de acționează într-un fel. Asta înainte de a sări să judeca, că de acuzat și pus la zid am renunțat de mult, odată cu o parte mare din ambițiile deșarte, atunci când am renunțat la multinațională și la confortul adus de material.

Și culmea, exact când am renunțat de tot la material, acesta vine la mine. Simplu, fără sforțări, lăsând mereu de la mine. Aceasta este adevărata putere, aceea de a fi bun cu ceilalți. Pentru că uneori este greu, ai lupte de dus cu tine înainte de a deveni mai blând.

Aceasta este lecția cea mai valoroasă pe care am învățat-o de la oamenii din Grecia, asimilată abia anul acesta, după ce, așa cum spuneam la început, anul trecut mă luptam încă cu ea. Ceva din mine, duritatea pe care o am, mă ”îmboldea” dar contează ce devenim, contează faptele noastre, nu potențialul. Putem alege cine dorim să fim. Eu doream să cultiv partea bună din mine, pentru că altminteri nu eram fericită, iar Grecia mă învață cum să o fac.

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

Liked it? Take a second to support Mirela Leoni on Patreon!

Lasă un răspuns