Un cuvânt: oraş, nebunie, multă lume. Am dedicat şi această zi insulei Hong Kong, mai specific Centrului ei. Am colindat pe străzi, în Malluri, ideea a fost că am vrut să învăţ oraşul, măcar centrul şi m-am pierdut şi regăsit până când am priceput cam cum stau lucrurile în zonă. Nu am ajuns la Vârful Victoria deşi am fost extrem de aproape de 2 ori, prima oară m-am sucit să urc pe scări vreo 2 ore şi jumătate, a doua oară nu am dorit să stau 1 oră şi jumătate la coadă la tramvai – veţi vedea mai jos despre ce vorbesc.
O să ajung şi la Vârful Victoria, este locul care oferă perspectivele acelea extraordinare cu linia de zgârie-nori, dar pe zi, când nu este atâta lume. Sau o să caut o rezervare ceva, dacă nu mă voi lipsi de a face acele poze cu linia de zgârie nori noaptea, dar oricum nu aş putea eu cu ce ştiu (mă refer la cum mânuiesc aparatul foto) acum să concurez cu imaginile acelea de vis, nici nu este obiectul meu, dar de ajuns o să ajung. Sau dacă e să stau o oră şi jumătate la coadă măcar să nu fiu singură! Aha, tocmai am aflat că este şi un autobuz care duce la vârf aşa că poate o să îl aleg pe acela.
Deci cum a fost ziua 2 în Hong Kong:
Am luat-o pe jos că am vrut să descopăr cum ajung la metrou: taxiurile sunt ieftine, în jur de 44 HKD în insulă: 22 pornirea şi restul cursa cât te învârţi – dar totuşi o călătorie cu metroul este 4,5 HKD, adică de 10 ori mai puţin, iar la vacanţa mea lungă contează! Adică mai bine mă duc la un restaurant cu sushi sau la un bar seara decât să aloc la transport. Sau să îmi cumpăr nişte Nike Air dacă reuşesc să mă încadrez în ce mi-am propus.
Zona Causeway Bay
Am ajuns în 10 minute pe jos la staţia Causeway Bay, pentru a sărbători momentul m-am oprit la un 7 eleven şi am luat o supă chinezească, muream de foame că am plecat la drum după ce am postat articolul cu primele impresii și nu mâncasem decât fructe.
7 HKD apa, 11 HKD supa, am dat să plec mulţumind lăsând caserola goală pe tejgea: greşit este un loc special de depozitat resturile, undeva ascuns dar dacă nu ştii: m-am scuzat, au zâmbit frumos, până la urmă intenţia contează îşi dau seama şi ei că suntem afoni, dar dacă încercăm, asta contează!
Dar am văzut Mc peste drum: cafea şi salată. Sunt pe sănătate cum se spune, sau pe slăbit sper.
Învârtit în Causeway Bay, în Mall-uri, pe străzi, vreo 2 ore. Am înţeles cum este treaba aici.
Multe magazine, toată lumea cumpără, reduceri…. bine că am limită la bagaj, numai asta mă opreşte, plus că depăşirea o perpetuez la….nu la infinit dar de mai multe ori aşa că sunt în siguranţă… deocamdată. Plus că rochiţele care mi-au plăcut cel mai tare erau prea mici, toracele ăsta….la sutiene nici nu mai vorbesc cred că îmi trebuiau două. Asta numai ca să mă cuprindă.
Central station – Staţia Centrală:
Aici m-a prins ploaia aşa că m-am oprit la un local să iau prânzul, mai ales că îmi era deja foame. Foarte bun şi numai 20 HKD – vă amintiţi regula lui 10: 2 Euro. Local drăguţ, stat la masă, prânz plus ceai. Foarte bun. Nu prea ştiu exact ce era dar carne şi orez plus topping de ghimbir şi ardei iute. Am mâncat cu beţişoarele TOT: o doamnă drăguţă m-a încurajat şi mi-a dat câteva indicaţii.
IFC, 2 IFC, Mall IFC
Centrul IFC (International Financial Center) din Exchange Square este SF: clădiri uriaşe sunt interconectate prin pasarele, inclusiv accesul către staţiile de metrou , Hotelul Four Seasons 55 de etaje, Two IFC, 88 de etaje, una dintre cele mai înalte clădiri din lume, One IFC 39 de etaje, Mall-ul cu branduri de lux şi cinematografe, restaurante de top.
The Square, restaurant cu o stea Michelin, are preturi foarte decente, ma gandesc la restaurantele noastre fara stele Michelin si preturi extravagante – HKD nu dolari americani
Am ajuns în cea mai frumoasă stradă-piaţă, între zgârie nori. Am făcut greşeala de a pipăi un papaya, 18 HKD unul destul de mare, proprietarul tarabei a protestat şi m-am oferit să îl cumpăr – nu ştiu dacă am făcut bine că m-am cărat cu el toată ziua o să îl mănânc de dimineaţă, dar asta este, nici să prejudiciez….
Am urcat până suns cu scările rulante, cele mai lungi din lume, dar întrerupte, până la mid-level, strada cu scările se numeşte Shelly Street.
De aici a început epopeea căutării vârfului Victoria
Ştiam că autobuzul 15C mă duce direct la tarmvai, dar…. unde mai era plăcerea descoperirii. Plus că toate străzile şi toate locurile prin care am trecut m-au încântat, sau mi-au atras atenţia cu ceva.
M-am învârtit un pic prin mid-level şi la un moment dat am cochetat cu ideea de a urca pe jos, dar după prima rundă am renunţat, mai că mi-am dat duhul, era şi după o zi de umblat.
Am coborât prin serpentine, scări, am ajuns şi pe la grădina zoologică şi grădina botanică şi după un ocol pe mai multe străzi am găsit calea spre tramvai – tramvaiul vechi care duce chiar în vârf.
Am ajuns la tramai, dar coadă mare aşa că am lăsat pe altă zi, acesta este avantajul că stau destul de mult aici: nu mă grăbesc!
Corporatiştii după terminarea programului
După ora 19:00 corporatiştii pun stăpânire pe străzi, pe baruri, pe restaurante şi pe mijloacele de transport. Multe feţe foarte obosite, sleite, unii mai vioi, dar mulţi se îndreaptă spre un bar pentru o băutură sau mai multe cu colegii. În Soho HK am văzut inclusiv baruri aproape pline de expaţi, de fapt în localurile de aici predomină expaţii.
Şi uşor uşor m-am îndreptat şi eu spre casă, am mai admirat una, alta, făcut poze, mers agale.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Am citit pe nerasuflate peripetiile pe strazile din HK. Auzi, da am o curiozitate, cu ce naiba esti incaltata? De-abea astept urmatorul articol. La noi e cald, te asteptam la plaja.
Atunci o sa continui cu povestirile mai lungi. Eu ghetele mele Osiris pentru care am facut o obsesie si le port cam la orice :))). Ok am inteles aluzia. ….. plaja abia astept si eu!