
Eram foarte nerăbdătoare să ajung la această plajă renumită, mai ales că în Bali nu prea sunt plaje cu nisip alb, chiar deloc. Și Pantai Putih, sau White Sand Beach cum apare pe hărți este mereu în top 5, 7, 4, 3 plaje din Bali. În orice top, așa că nu o puteam rata.
Într-o zi frumoasă în care am luat un localnic cu tot cu motocicletă să vedem mai multe obiective, împreună cu Julienne, o americancă, fiecare cu taxiul/motocicletă propriu, ultima oprire a fost la această plajă superbă.
Am ajuns pe la ora 14:00, tocmai bine să luăm prânzul în acest decor superb, să facem baie și să ne relaxăm pe frumoasa plajă amenajată.
Da, aici m-am simțit în raiul acela turistic, blamat de unii, salutat de alții, cât despre mine, îmi place, îl savurez, dar deocamdată îl prefer în porții mici. Nu că nu aș sta mai mult, dar vreau să văd și alte lucruri, deocamdată, cât pot.
Orice experiență are două fețe, câștigi undeva și pierzi în alta, așa că depinde de fiecare de ce are nevoie în fiecare moment.
Șoferii noștri ne-au dus și ne-au plantat la restaurantul unde cunoșteau ei, desigur, am plătit un preț uriaș pentru Indonezia dar mic în comparație cu Europa, cred că cea mai scumpă tratație din Indonezia dar nu mi-a părut rău deloc.
Puteam desigur să mergem să verificăm și la alte restaurante și prăvălii din zonă, sau să așteptăm până acasă, dar clar șoferii s-au bucurat să mergem unde ne-au dus ei și pentru o economie de 1 euro sau 2 chiar nu merita să îi supărăm și până la urmă uneori este frumos to ”just let it go” cum spun americanii, ce dacă ești un pic păcălit, ne permitem, trebuie să câștige și ei ceva. Poate le-am plătit masa din ziua aceea, să le fie de bine.
Citind un review din 2010, locul arăta altfel, cu warunguri ieftine, un loc mai sălbatic, descris ca nefiind turistic. Acum este total turistic, o plajă amenajată cu șezlonguri și restaurante, dar cu muzica ambientală a valurilor, nu de la terase, ceea ce este super, sper ca în câțiva ani să nu apară și un beach club, să rămână și locuri de relaxare totală.
Am stat în compania Juliannei, o fată foarte pozitivă, toată lumea zâmbea și era prietenoasă – asta se întâmplă când nu negociezi – și atmosfera de vis.
La plajă câteva ore, șoferii noștri ne-au așteptat la restaurant, care era al cuiva din familie. Au socializat. De fapt pe mine m-a așteptat mai mult șoferul meu că Julianna trebuia să ajungă în Sanur așa că a plecat mai devreme.
Plaja este ve vis nisipul foarte fin dar nu este alb, ci cenușiu, vulcanic dar foarte foarte fin și apa extraordinară.


Am făcut și un pic de snorkeling și am stat mult direct pe nisip. Șezlongul l-am lăsat pentru bagaje, nu de alta dar chiar îmi place să stau pe nisip și aici nici nu am mai pus un prosop. A fost senzațional. Numai străini și localnici doar cât să ofere masaje la plajă. Bagajele păzite de șoferi și desigur și de ochii noștri vigilenți.
Soarele nu ardea ci era blând, ca de primăvară, doar te îmbrățișa, nisipul cald, apa caldă dar nu fiartă, exact cum trebuie. Peisajul divin.
Relaxare totală totală totală. Aș fi stat așa o zi întreagă. Și încă una.

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.








cred ca mosu’ era agent sub acoperire 🙂
Mirela, cum sa nu se uite lumea dupa o fata atat de frumoasa ca tine ? Imi esti din ce in ce mai draga !
Multumesc mult de tot Cristina, te pup!
Cred ca ai dreptate cu agentul, dar domnul era cu o domnisoara superba 🙂 la inceput am crezut ca era fiica!
Ups ! n-am stiut 🙂
🙂