Obsesia de a fi alb

Asia Utile Asia

Știam că mulți asiatici au grijă să își protejeze cât mai bine pielea de soare, că doresc o piele cât mai albă dar nu am fost pregătită pentru efectele preocupării duse la extrem. Suntem diferiți, la fel și obsesiile în materie de îmbunătățiri.
Obsesiile întâlnite în cazul oamenilor albi sunt: piele cât mai bronzată, eventual sâni și buze cât mai mari, talie cât mai mică.

20140819_183224

Obsesia de a fi alb

La polul opus, obsesia asiaticilor, a multora dintre ei este să fie albi, cât mai albi. Se feresc cât pot de soare, iar doamnele folosesc o grămadă de creme pentru albire, gomaje, totul pentru a obține un ten cât mai alb.

În supermarketuri am văzut bineînțeles și cum este alimentată această obsesie, dar și în revistele din avioane: toate sunt pline cu porduse sau reclame la produce pentru a get the whiter skin of you, white sking, bright white, etc.

Am observat acest fenomen cel mai pronunțat la filipineze și malaeziene.
În drumul spre Penang din Cameron Highlands am stat lângă o filipineză care utiliza la greu creme de albire a pielii. Era evident. Dar de ce? Este hidos.

Adică avea părul prins în coadă şi se vedea clar diferenţa de culoare dintre pielea de pe gât sau din spatele urechii şi cea de pe faţă. Şi nici nu m-am uitat înadins, pur şi simplu la un moment dat am observat ceva în neregulă şi am privit mai cu atenţie.
După am studiat pielea feţei, de la prima impresie se vede că nu este natural, nu este decolorată uniform şi are un aspect foarte bolnăvicios. Foarte. Slavă domnului diferenţa nu este atât de mare precum am văzut la alte fete, care chiar m-au speriat. Ziceai că sunt cadavre ambulante, zombie, pielea nu arată sănătoasă ci albită, fără sânge în ea. Este grotesc. De ce îşi fac oamenii chestia asta cu mâna lor şi mai şi plătesc bani?

Cât despre vecina de autocar îmi venea să îi spun să se oprească, bine că a dormit mai tot drumul că altfel cine ştie ce îmi auzeau urechile după ce îmi expuneam argumentele.
Am reflactat iar la cât de important este să ne acceptăm aşa cum suntem.

Am văzut multe alte doamne și domnișoare cu acest aspect nesănătos: arată de parcă ai fi dat cu pudră de talc pe piele acesta este efectul, plus că multe fete au imperfecţiuni, coşuri şi efectul este şi mai dezastruos.

Și noi nu știm cum să fim mai bronzați!

Ca o paranteză, la un moment dat le-am aratat unor prieteni indonezieni poze din Azore, le aveam în notebook și și-au exprimat dorința să le vadă, la un schimb-transfer de poze între noi. Cum am vizitat insulele Azore la început de sezon, eram cu mult mai albă decât după două luni de stat prin Asia. Erau distruși, nu înțelegeau cum de sunt atât de albă și de ce mi-am făcut asta să mă închid atât la culoare, de ce nu am folosit creme de protecție solară. Una dintre fete, de care m-am legat destul de mult, este fantastică, mai că avea lacrimi în ochi. Prietenii mei nu făceau ceva special să fie mai albi, să ne înțelegem, dar tot nu înțelegeau de ce vreau să mă bronzez. Diferențe culturale, cu rădăcini adânci.

Altă obsesie prin Asia, operaţia de mărăre a ochilor. În majoritatea cazurilor urâţeşte. Tare.

Am văzut pe viu câteva exemple şi nu mi-a plăcut. Am văzut şi două, trei foarte reuşite, dar asta în Hong Kong într-un mall de lux la câteva fete care erau îmbrăcate numai cu haine ale unor branduri de lux din ultimele colecţii, adică cu pantofi Balmain şi rochie Lanvin, poşetă Miu Miu şi câteva sacoşi de cumpărături. Una chiar mi-a plăcut în mod deosebit, parcă era din porțelan. Foarte conştientă de ea, dar din profil avea un pic trăsăturile ciudate, cred că avea operaţii şi la bărbie că era foarte ascuţită în genul păpuşilor şi nasul foarte mic şi îngust, dar din faţă era perfectă. Cum vezi în reviste. Machiată bine şi frumos, nu ştiu cum arată fără tot ce avea pe faţă.

La un moment dat am găsit pe net un articol unde concurentele de la un concurs de Miss sunt operate la ochi, se vede, se vede urât, le adaugă ani şi le iau frumusețea lor deosebită. Am crezut că poate nu percep eu bine, dar citind comentariile am văzut că toată lumea gândește la fel. Și atunci de ce?

Asiaticele au o frumusețe specială, evidențiată de forma specială a ochilor. Mă uit la Lucy Liu, printre alte frumuseți, cum ar fi cu ochii rotunzi?

Şi am văzut ,ulte filipineze şi alte asiatice superbe, fără operaţii şi culoarea naturală, au o frumuseţe aparte, un farmec și delicatețe deosebită, de ce unele strică asta pentru ceva care aduce a zombie? Așa este culoarea care se obține prin cremele de albire, ceva străverziu nu un alb sănătos. Cel puţin în majoritatea cazurilor. Complexe, presiunea imaginii perfecte şi publicitatea agresivă a elixirurilor frumuseţii…. relative?

Aceasta este părerea mea, desigur poate mă înşel şi unii găsesc toate acestea atrăgătoare.
Nu înţeleg. Dar un lucru știu sigur! Când o să ajung iar la culoarea naturală, altfel o să privesc acest lucru decât cu un an în urmă!

20140719_215001

20140819_183211

20140819_183230

2 thoughts on “Obsesia de a fi alb

  1. Da, asta este unul din lucrurile care te uimeste imediat ce ajungi in Asia. Si cat efort se depune la noi ca sa fii bronzat :). Pentru ca am piele foarte alba am fost subiectul multor fotografii. Cine stie pe ce blog or fi publicate 😉

    1. Sigur apari pe undeva si pe facebook, Instagram, etc.
      Sunt foarte preocupati de acest aspect, pielea cat mai deschisa, bright cum spun ei, folosesc mereu cutare este brither than me si intre ei…. obsesia lor este mai sanatoasa daca nu sunt folosite si alte creme pentru asta, decat feritul de soare.
      Cate bordeie atatea obicee 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *