Kuala Lumpur, primele zile, primele impresii

HK KL 451

Kuala Lumpur, capitala Malaeziei. Multe s-au auzit şi scris despre acest oraş. Că este periculos, că nu este frumos, că nu ai ce vedea aici. Că 2,3 zile sunt suficiente. Am stat 6 zile, venind aici după aproape 2 săptămâni de Hong Kong și 2 zile în Dubai, singură, cu totul aranjat din mers, doar după inspirație și forțe proprii.

Infrastructură şi transport în Kuala Lumpur

Aeroport nou, frumos, cu toate facilităţile, inclusiv Gloria Cafe, unde am băut o cafea excelentă. Există de la aeroport către oraş atât tren rapid cât şi autobuz expres. Trenul costă 35 MYR – malaysian ringgit, 30 de minute. Totul este extrem de bine semnalizat.

20140801_015546
In aeroportul Kuala Lumpur

Eu am luat autobuzul, costul este de 10 MYR, traseul durează cam o oră, nu prea am acordat atenţie că am dormit tot drumul, era un autocar curat cu aer condiţionat.

1 euro – 4,02 MYR, eu pur şi simplu gândesc în lei un pic ajustat.

De la Staţia Sentral am luat trenul de transfer, dar puteam lua şi metroul încă o staţie şi am ajuns la cazarea mea, din Central Market. Extrem de simplu, oamenii ştiu engleză şi sunt foarte săritori.
Preţ comuter pentru 1 călătorie, 1 MYR.
În oraş circulă atât un tren-metrou, comuter, cât şi un metrou uşor, LTR. Plus multe autobuze şi taxiuri.

Deci Malaezia are un sistem de transport foarte public eficient, foarte cuprinzător şi foarte ieftin. Sunt multe pasarele între staţii dar este simplu de găsit calea, mai ales că fiecare trecător întrebat este dispus să ajute cu indicații.

Atmosfera generală din Kuala Lumpur

Ca impresie generală: oamenii sunt foarte coloraţi: indieni, musulmani, hindu, alte naţii, toţi destul de închişi la culoare, iar atmosfera generală aş compara-o cu Marocul. Totul în afară de partea centrală, cu zgârie nori. Dar şi acolo, printre zgârie nori este un balamuc de tarabe cu oameni care vând de toate şi mâncare şi fructe şi cărnuri şi şaluri, cerşetori, totul amestecat cu multe restaurante Mc Donald, KfC, Starbucks şi multe altele.

HK KL 374
In fata la Mall Pavilion

HK KL 371HK KL 295

HK KL 296
La plimbare dupa Hard Rock Cafe, am scris mai jos 🙂

Sunt şi foarte mulţi chinezi, cartierul chinezesc este una dintre atracţiile oraşului dar sunt prezenţi şi în alte zone, de fapt cam peste tot, comunitatea este numeroasă.
Cât despre centru, aici este un Mall cu Breitling, Vertu, Tiffany, de fapt toate brandurile de lux, lângă oameni pe jos vând ceasuri şi orice altceva.

HK KL 235
Petaling Street, Cartierul Chinezesc

Balamucul este şi mai mare datorită sau din cauză că se fac ample lucrări pentru a îmbunătăţi sistemul de transport în comun, se lucrează la străzi, aşa că în multe locuri este un şantier plin de tarabe şi vânzători ambulanţi, printre lux şi zgârie nori.

Nasi Lemak Bumbung

În prima seară în Kuala Lumpur m-am întâlnit cu un prieten din Malaezia, chinez, pe care l-am cunoscut în Hong Kong, îşi uitase la pensiune ce cumpărase de pe acolo şi i le-am adus eu. Am mers într-un loc tradiţional din Kuala Lumpur, în Petaling Jaya, la periferie, unde mulţi vin pentru masa de seară. Am luat mâncarea tradiţională, Nasi Lemak Bumbung, orez gras, cum îi spun ei, este orez Male, nu japonez sau chinezesc, care se serveşte cu ou, carne şi sos. Locul în sine este un fel de fast food că lumea mănâncă repede şi pleacă în alt loc, unde se stă mai mult.

IMG-20140801-WA0004
Nasi Lemak Bumbung

HK KL 260

Şi nimic altceva, m-am culcat devreme şi trezit pe la 9:30. Dar m-am învârtit, am mai stat, pierdut timpul, plimbat prin cartierul chinezesc.

A doua zi plimbare

După m-am mobilizat să merg în centru. Am luat-o pe jos şi bine am făcut, că dacă luam mijloacele de transport în comun sau taxi nu reuşeam să descifrez oraşul, care este foarte simplu şi mic, cel puţin partea centrală, Golden Triangle şi împrejurimile.

Cum am povestit eram destul de obosită, am luat-o agale, ajuns la Menara Tower, doar m-am învârtit, dar nu aveam nicio forţă, am ajuns la Mall-ul Suria KLCC, cel din care este conectat cu Petronas Towers, mâncat ceva, plimbat un pic şi după am luat-o câtre Hard Rock Cafe, chiar doream să ajung într-un loc familiar.

HK KL 283
Menara Tower
20140802_155450
Turnurile Petronas
HK KL 268
Sunt si spatii verzi, parcuri, abia astept sa vad orasul terminat cum se spune acum se construieste mult
HK KL 287
La Mall, coltul traditional, tot modern

Hard Rock Cafe

La Hard Rock atmosfera binecunocută, muzică rock, happy hour, dar eu întâi am luat cafea după berea. Ce este interesant în Malaezia toate preţurile, în afară de cele de tarabă, mâncare de pe stradă, dar tot ce este fiscalizat aplică taxele la preţurile afişate. Adică preţul care este afişat la supermarketuri, baruri, etc nu conţin taxele guvernamentale.

Iar la baruri se mai aplică şi o taxă de 10% serviciul. Aşa că o cafea 14 MYR, bere 1+1 gratis 25 MYR total 39 am plătit 43 şi ceva parcă.

HK KL 291 Dar asta este peste tot, taxele din fericire nu sunt mari, dar este bine de ştiut că se aplică după. Nu ştiu cum este în Mall-uri dar cred că la fel. O să întreb.

După Hard Rock m-am mai plimbat un pic, adică destul de mult am ajuns în centru la mai multe Malluri din zona Bukit Bintang, unde este o concentraţie majoră de Malluri, după pe strada Alor unde am stat şi mâncat ceva foarte bun, de la o prăvălie chinezească, îţi alegi din ţepuşe tot ce vrei şi se prepară pe loc.

HK KL 436
Multe de ales
HK KL 434
Butelii pentru ca mesenii sa tina mancarea calda, pe recipientele cu aburi din mijlocul mesei

Am ajuns la hostel, vorbit cu alţi oaspeţi, scris ceva, dar nu prea mult şi la somn, deja se făcuse 12 noaptea.

Duminică de relaxare

A doua zi, duminică, chiar am dormit până la 12:30. De la hostel am plecat către Starbucks, în speranţa unui net performant. M-a prins o ploaie acolo…… dar a fost bine, am scris postul cu nevoia de o zi liberă acolo, a fost foarte frumos, m-am simţit bine, cafea bună, net IOC! Adică a mers până am pus textul, după nu mai mergea de pe notebook am postat de pe telefon continuarea, adică pozele după ce am încercat şi la Mc -ul de lângă, pauză. Aşa că de acolo m-am prins cum este cu wordpress-ul de pe telefon, are o grămadă de îngrădiri dar funcţionează, dar sunt fericită că am reuşit să sparg gheaţa cum se spune.

Vă daţi seama cât timp am pierdut cu toate astea, dar ce să îi faci, o să investesc în viitor într-un notebook nou, uşor, care să mă ajute.

wpid-20140803_121636.jpg

Gălăgie în faţă la Starbucks

Un ţipăt de femeie, o încăierare scurtă, doi tipi au încasat-o de la altul, nu prea tinerel dar numai vână. Le-a tras câteva! Am înţeles că de fapt tipul a intervenit şi i-a dat geanta doamnei, derbedeii o smulseseră și cavalerul a intervenit, îmi pare rău că nu am văzut dar eram concentrată la scris.

Ziua am petrecut-o pe străzi dar fără ţintă cu excepţia Mall-ului Times Square, la care am ajuns pentru Centrul Nikon.

20140803_165604
Partea traditionala una dintre ele din uriasul Mall Times Square

Se pare că am probleme cu orice în această călătorie, aşa că prin Repulse Bay HK am avut eroare la lentila 10-30 adică cea pe care o folosesc mereu. De atunci până acum am folosit telefonul şi lentila 30-110, dar vă daţi seama ce limitare aveam cu aceasta, doar cadre strânse :).
La centru mi-au spus că durează minim 2 săptămâni, că trebuie să mă întorc aici în KL, timp nu am atâta şi nici garanţia cu mine, nu că mi-ar fi folosit, adică decât să schimb biletele şi cazări etc mai bine m-am orientat către o altă lentilă.

Negociere la Mall

Am găsit la un magazin, un domn chinez mi-a dat lentilă fixă 10 roşie – ups, aparatul meu este alb, acum este dinamovist.
A dorit 499 MYR, eu chiar nu eram convinsă să cumpăr o altă lentilă în final am ajuns la 190. M-am mai plimbat dar m-am întors şi am luat-o. Ce să fac, să compromit pozele de vacanţă nu prea pot.

După am intrat în alt mall şi am văzut o grămadă de lentile mici fixe şi albe inclusiv. M-am supărat şi iniţial nici nu am dorit să ştiu cât costă să nu mă deprim dar curiozitatea mă rodea aşa că am întrebat: 580 MYR. Deci dacă de acolo se pornea…..
Negociere şi la Mall deci şi fără chitanţe, asta este în vacanţă mai trebuie să te adaptezi.

HK KL 339
Starnesc curiozitatea cand imi fac poze singura

Cu toată tevatura s-a făcut deja târziu, am mai mers în Mall-ul Pavilion, numai cu branduri, foarte frumos şi cu un Food Court uriaş. Nu am mai văzut aşa ceva. Imaginaţi-vă un etaj de la Mall Cotroceni plin de restaurante. De toate felurile, asiatice, vestice, italiene, chinezeşti, japoneze, de toate!

HK KL 382
La Mall Pavilion
HK KL 401
Food court urias

HK KL 419

De aici tot la prietenii mei cu frigăruile am ajuns că deşi doream să nu mai mănânc mi s-a făcut foame şi îmi place atmosfera de acolo, să mă uit la lume…. şi era şi în drum spre casă.

HK KL 321
Pe strada Alor

Se făcuse destul de târziu aşa că am lăsat Sky Bar pe a doua zi şi am terminat articolul de low-cost, am selectat pozele, salvat alte poze în notebook, etc. Am mai vorbit cu lumea, s-a făcut iar 1:30!

Deci ce pot spune despre Kuala Lumpur, este un oraş în schimbare, total diferit de orice oraş pe care l-am văzut, foarte aglomerat, oamenii sunt drăguţi dar la o primă vedere nu ai spune pentru că sunt atât de diferiţi, au trăsături pe care nu le-am mai văzut până acum, nu totţi că sunt şi mulţi chinezi, dar sunt mulţi indieni şi mulţi care arată ca o combinaţie de indieni cu peruani.
Toţi sunt diferiţi.

Mulţi turişti cu toate alertele

Din cauză că toată lumea m-a avertizat în legătură cu motocicliştii, că se întâmplă des să smulgă genţile şi altele din drum de fiecare dată când aud câte unul mă ţin de toate posesiunile şi iau poziţie la nevoie să dau un pumn sau un picior. Asta este cam enervant pentru că sunt atât de mulţi cu scutere. Este ciudat dar chiar mă uit cu suspiciune la fiecare ceea ce nu ar trebui, dar de fapt acesta nu este numai un mit local, sunt destul de multe cazuri de jaf.
Dar sunt mulţi turişti, unii cu copii mici, am văzut şi femei însărcinate dar arătau de parcă urma să nască şi se vedea clar că sunt turiste.

HK KL 461
O imagine comuna pe strazile din cartierul chinezesc dar nu numai

Dar de mâine mă pun pe obiective turistice, altele decât magazine şi viaţa străzii.

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

Lasă un răspuns