Scandalosul templu Sukuh, Cascada Parang Ijo și o drumeție pe dealurile de lângă muntele Lawu

Solo in Solo III

solo+joja 081
Pe drumul dintre Candi Sukuh si Parang Ijo

Primele zile din Indonezia au fost amețitoare, încercam să mă adaptez, iar în Surakarta (Solo) foarte rar găseam pe cineva care să vorbească limba engleză. Măcar câteva cuvinte.

Așa că m-am întors la comunicarea prin semne și cu 2,3 cuvinte, unde doream să ajung, preț pus pe calculator, arătat cu mâna ce vreau, etc.

A fost o experiență interesantă, iar în cea de-a treia zi plină din Solo am luat-o iar spre terminalul Tirtonadi pentru a lua autobuzul spre Tawangmangu, dar traseul era un pic schimbat.

solo+joja 003
oamenii sunt gata sa comunice in orice loc chiar daca doar prin semne

Între timp mă hotărâsem să văd templul Sukuh și poate Cetho și cascada Parang Ijo și dacă este timp să ajung și la cascada Tawangmangu, cum deja pierdusem o zi din cauza carnavalului. Dar nu a fost nicio supărare, dimpotrivă!

Uneori drumul este mai important decât destinația, pot subscrie 100% la acest lucru!

Am luat iar un autobuz local din Solo și am ajuns în deja cunoscutul nod rutier și oraș Karangpandan, de unde trebuia să iau un alt mini autobuz până la o intersecție de unde urcam spre templul Sukuh.

solo+joja 015
case frumoase si ieftine in Indonezia
solo+joja 024
Intersectia de unde trebuie luata o motocicleta sau mers pe jos pana la Candi Sukuh. Se poate si cu autoturism bineinteles

Spre Candi Sukuh, când negocierea eșuează

Citisem pe net că autobuzul este 2000 rupii de la Karangpandan până la intersecția respectivă și am protestat destul de mult că nu le dau 5000 cum spunea că trebuie să negociez. M-au dat jos din autobuz, iar am urcat împotriva dorinței lor și după proteste îndelungi (citisem că așa trebuie să faci și am vrut să testez) am dat cât mi-au ceurt.

Foarte proastă ideea negocierii, oricum era vorba de puțini bani, acum știu cam cum sunt prețurile, ele cresc foarte repede în Asia, mai ales dacă turiștii devin interesați de o anume rută. Și ca regulă generală: dacă este un singur mod de a ajunge undeva, toți țin la preț și nu reușești să plătești mai puțin. Doar să îți strici ziua. Poate era altfel mai demult.

Ajung la intersecție, stătea să plouă așa că deși doream să urc dealul pe jos (vreo 1,5 km) am cedat ofertei de a fi condusă la templu cu 3000 de rupii cu motocicleta. Cineva pur și simplu mergea pe lângă mine și nu mi-a dat deloc pace, parcă parcă începea să plouă…. Nu mi-a plăcut că erau peisaje frumoase și nu am putut deloc să mă bucur de ele.

Aș fi putut să merg în continuare cu el la celelalte puncte de interes pentru 50 000 rupii sau mai puțin: Cascada Parang Ijo, Templul Cetho și poate Tawangmangu, dar doream să mă bucur și de peisaj. Până la urmă multe puncte turistice sunt pomi lăudați dacă nu sunteți într-adevăr pasionați de anumite vestigii și le cunoașteți în amănunt povestea, sau nu aveți un ghid avizat.

Aici imi doream sa ma plimb, sa interactionez cu oamenii mai mult decat orice altceva 

Candi Sukuh, templul erotic

Este un templu hindus din sec 15, un templu destul de controversat, numit templul erotic sau al fertilității, mai ales din cauza multor falusuri sculptate peste tot, plus că atât statuile cât și reliefurile care înfățișează bărbați sunt cu organele la vedere.

Trei terase, care simbolizează nivelurile de atingere a perfecțiunii în viață. Nivelurile sunt simbolizate și de reliefurile care explică existența a trei lumi – nivelurile vieții. Lumea de dedesubt este reprezentată de zeul Bima, lumea de mijloc este reprezentată de Ramayana, Garudeya și Sudhamala iar lumea de deasupra este reprezentată de Swargarohanaparwa. Terasele și figurile reprezintă călătoria umană spre imortalitate și perfecțiune.

10 000 intrarea pentru străini.

M-am plimbat un pic pe acolo, în atmosferă era foarte multă umiditate, nori, nu am zăbovit foarte mult.

solo+joja 037

solo+joja 040

solo+joja 043

solo+joja 052

solo+joja 061

GPS-ul m-a sud pe cărări de Munte până la Parang Ijo.

M-am plimbat un pic prin împrejurimi și după am luat-o spre Parang Ijo. Dar să vedeți: GPS-ul îmi arăta să o iau pe o cărare mai degrabă, șerpuită, printre lanurile de orez. Am întrebat un lucrător dacă este bine pe unde am luat-o, adică am arătat direcția și am întrebat folosind intonația Parang Ijo? Da, da, bine.

La un moment dat și destul de repede a ieșit soarele și totul a fost mult mai frumos. Cred că am mers vreo oră și jumătate până la cascadă și această parte a fost ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din această zi.

solo+joja 027

solo+joja 091
Doamnele m-au chemat calduros, vorbeau cu mine (in indoneziana) eu in engleza, as fi putut vorbi si in romana ca tot la fel era, radeau, vorbeau, imi faceau semne sa mai stau… de ce nu inteleg 🙂
solo+joja 093
Incotro? Bine ca mergea GPS-ul si google maps
solo+joja 098
Mi-a placut mult in ziua aceasta ca am trecut prin sate de munte, am vazut de aproape cum muncesc, cum traiesc oamenii

La cascadă erau numai indonezieni, am făcut poze cu toată lumea și mi-au făcut poze non stop cât am stat acolo, așa că nu am stat prea mult. Cascada în sine mi-a plăcut dar nu m-a dat pe spate.

solo+joja 116

solo+joja 121

solo+joja 122

Am mers pe jos pe un alt drum decât cel de la venire, normal, drept în jos. M-am și oprit la o cafea și am luat și două felii de chec ambalate de la un mic warung, am rămas interzisă când doamna mi-a cerut doar 3000 de rupii! De fapt eu am luat și am arătat ce vreu și am scos bani și dânsa a luat 3000. Îmi era atât de foame că nu mă interesa cât va costa. Deci ăsta este prețul real?

A fost o zi superbă, soare, natură, zâmbete, aș fi vrut să am un bagaj mai mic și mai adecvat și să mă plimb prin țară, să stau la oameni, cred că mă primeau

solo+joja 138

solo+joja 144

solo+joja 151

solo+joja 153

Spre fericirea mea chiar am ajuns la aceeași intersecție de unde plecasem spre templu destul de repede și m-am pus pe așteptat rata unde trebuia și cu părere de rău am văzut că nu au vrut să oprească să mă ia (vă amintiți cu negocierea? Vorba se duce).

Stăteam eu acolo sperând să îl prind pe următorul când o doamnă m-a abordat, mi-a spus că pentru mine este mai bine să iau o motocicletă că autobuzul o să îl aștept mult și bine și a negociat pentru mine un preț bun, ca pentru localnici, insistând să dau tot atât când șoferul a văzut pentru cine se tocmise. A fost neîndurătoare. Am făcut poze, desigur, am vorbit un pic, era o tânără profesoară de limba engleză din Solo.

solo+joja 160

Acum mă uit la ea: îmbrăcată tradițional, acoperită, eu cu fustă scurtă, maieu și părul în vânt. Ce a făcut-o să se poarte atât de frumos și blând cu mine? Umanitatea, desigur. Și înțelegerea și acceptarea faptului că avem o altă cultură. Desigur, îmi tot venea să trag de fustă în jos, aș fi preferat să am ceva mai lung, mai lejer pe aceste meleaguri, dar nu mai aveam aproape nimic altceva curat, sarungurile încă nu le cumpărasem și oricum nimic rău nu mi s-a întâmplat nici măcar o vorbă sau o privire mai ciudată.

Doar curiozitate și zâmbete deschise. În afară de partea cu negociatul aiurea la autobuzul mic partea aceea a fost neplăcută că erau toți supărați pe mine și la ei este inflație, se pare că în scurt timp nu o să se mai subvenționeze carburantul, deci prețurile toate pot crește chiar mai mult. Dar atât se bate monedă pe negociat și ce trebuie să plătești că am crezut că eu nu reușesc, că nu insist, că nu mă pricep. Am insistat. Degeaba.

Drumul cu motocicleta a fost plăcut, la un moment dat chiar m-am gândit ce frumos ar fi fost să am un scuter închiriat și să mă plimb pe acolo toată ziua, chiar trebuie să îmi iau carnetul (scuterele lor au peste 100 capacitate în general).

Înapoi în Solo m-am plimbat mult pe străzi, prin piețe, prin centru, mi-am luat la revedere de la oraș, deoarece a doua zi de dimineață plecam spre Yogyakarta. Iuhuuu.

Solo, Surakarta: un oras superb, real, cu o identitate proprie, neatins decat pe alocuri de ”civilizatie” cred ca o sa se modernizeze si el, este mersul lucrurilor, au aparut destule cladiri noi, ma bucur ca l-am vazut acum

solo+joja 163

solo+joja 173
O poza miscata, alergam sa fac poza in mijlocul intersectiei, aparatul pe un stalp – nu l-a smuls nimeni, am riscat dar se pare ca majoritatea indonezienilor sunt oameni buni
solo+joja 174
Perseverenta da mereu roade: poza mult dorita 🙂

 

solo+joja 177 solo+joja 183 solo+joja 203 solo+joja 211 solo+joja 224 solo+joja 218

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

Un comentariu la „Scandalosul templu Sukuh, Cascada Parang Ijo și o drumeție pe dealurile de lângă muntele Lawu”

  1. Pingback: Solo în Solo II către cascada Tawangmangu: am pierdut autobuzul din cauza unui carnaval | ExTraViTa

Lasă un răspuns