Insula Samos – locul în care timpul nu zboară

Ai avut vreodată senzația că timpul zboară? Ți-ai dorit, dacă nu să lungești cumva ziua, măcar să ții clipele în loc? Te-ai întors vreodată din vacanță cu sentimentul că ai fi putut face mai mult sau ai fi văzut mai multe, dacă nu trecea timpul atât de repede? Ai simțit nevoia, când te-ai întors acasă, de câteva zile în plus ca să te odihnești după concediu?

De data aceasta un articol guest post, scris de Almona, care s-a îndrăgostit de mult timp de Grecia, iar de curând a vizitat insula Samos:

Insula Samos – locul în care timpul nu zboară

Deci, Ai avut vreodată senzația că timpul zboară? Te înțeleg (prea) bine și îti mărturisesc că am simțit exact la fel. Peste tot au rămas locuri nevăzute, lucruri neîncercate, chiar dacă m-am întors acolo de multe ori.

Ce ai crede dacă ți-aș spune că am descoperit un loc în Grecia mea dragă, unde timpul nu zboară? Un loc în care zilele și clipele au, nu altă valoare, ci altă dimensiune?

M-am bucurat nespus că mi-a surâs norocul și am petrecut o săptămână de vis în insula Samos din arhipelagul insulelor est-egeene. Dar cel mai mult m-a bucurat că am petrecut în tihnă, pe îndelete. Pentru prima oară, ceasul a fost cel mai bun prieten al meu. Îl priveam cu disperarea celui aflat în permanență în criză de timp,  iar el îmi arăta că mai am încă multă vreme să fac tot ce vreau.

Și pentru că nu îmi imaginez că mă crezi pe cuvânt, am să-ți spun cum am reușit să fac o mulțime de lucruri în doar 6 zile pline în insula Samos.

Am ales cea mai ieftină cazare cu mic dejun, să scap de stresul cumpărăturilor și al pregătirilor. Hotelul Labito nu excelează, poate, la multe capitole, dar are un mic dejun bogat, gata dis-de-dimineață, la ora 7.00. Și se află în localitatea Pythagorio, cea mai bogată în atracții turistice. 

Dacă ar fi să descriu insula Samos în trei cuvinte, acestea ar fi arheologie, Pythagora, ceramică.

 Insula Samos este cea mai bogată în sit-uri arheologice. Oficial, sunt 11, dar eu cred că în fiecare curte e câte unul, dar n-a fost încă descoperit.

Prima zi în insula Samos

În prima zi, am mers să vizitez Castelul Lykourgos Logothetis și biserica din incintă. Sunt atât de aproape de hotel, că auzeam clopotul cum dă ora exactă. Pe strada pietruită, n-am mers mai mult de un minut și am ajuns la treptele ce duc în curtea bisericii.

Nu sunt nici multe, nici abrupte, așa că n-ai de ce să te temi. Priveliștea de sus este încântătoare. A trebuit să aștept mult (de fapt așa mi s-a părut mie, ți-am spus că aici timpul nu zboară) să pot face câteva fotografii.

Micuța localitate Pythagorio, construită în amfiteatru și o deschidere la mare sub formă de potcoavă, se vede în toată splendoarea ei. Satul nu s-a numit așa din totdeauna, deși, se spune că aici s-a născut și s-a dezvoltat filozoful și matematicianul grec, Pythagora. Până în 1967, satul s-a numit Tigani (tigaie) din cauza formei ce se vede de sus. Regimul Coloneilor, instaurat în 1967, a considerat numele umilitor și l-a schimbat cu Pythagorio. Cu toate acestea, dacă vei întreba un localnic despre autobuzul spre Pythagorio, acesta s-ar putea să-ți răspundă că aștepți bine acolo autobuzul spre Tigani.

Până mi-a venit rândul la poze, am făcut cunoștință cu stăpânul castelului, Lykourgos Logothetis, liderul, din insula Samos, al Revoluției de la 1821, al cărui bust domină intrarea. Castelul este de fapt o construcție din secolul al XIX-lea, pe locul unei așezări antice și cu piatra provenită de la aceasta. Ca de altfel, multe dintre construcțiile din insulă. A primit numele lui Logothetis pentru că a fost sediul revoluției împotriva dominației otomane. 

În 1824, pentru a marca victoria împotriva turcilor, a fost ridicată biserica ce poartă hramul Schimbarea la Față. 

Lângă cimitir, găsim ruinele unei biserici din perioada creștinismului timpuriu și ale așezării antice despre care vă vorbeam. Din curtea castelului se deschide o panoramă superbă și asupra golfului Potokaki, până la aeroport. Și aici am stat la rând la poze, dar parcă mă părăsise nerăbdarea. Intrasem în ritmul molcom al vieții din Samos.

Vizita la muzeul de arheologie

Mă pregăteam să-mi iau la revedere și nu știam ce să fac. Să cobor scările până la plajă sau să văd Muzeul de Arheologie? Nu plecasem echipată de plajă, așa că am ales muzeul. 

Am părăsit complexul, am ieșit în șoseaua principală și, in vreo 300 de metri la stânga, am descoperit unul dintre cele mai frumoase muzee de arheologie. Nu, nu se compară cu cel din Atena sau din orice alt oraș. Însă este mult mai mare și mai bogat decât cel din Limenas, capitala insulei Thassos. Pe care o iubesc la nebunie, no offence.

Pentru doar 6 euro, m-am bucurat de ceea ce îmi place mie cel mai mult. Îți spun un secret. Dacă vrei să scapi de mine, lasă-mă într-un muzeu de arheologie! Pot să stau acolo la nesfârșit. La parter, sunt exponate din perioada elenistică, de la vase și monezi până la unelte. Poate n-ai să crezi, dar am văzut și instrumente pentru stomatologie. Le-am recunoscut pentru că seamănă izbitor cu cele de astăzi. Parcă înclin să îi dau dreptate doamnei Melina Merkouri (actriță, cântăreață și ministru al Culturii) când spunea că Europa datorează totul Greciei. Inclusiv numele.

Etajul este dominat de împărații romani. Cea mai impunătoare statuie (zic eu peste mărimea naturală) este cea a împăratului Traian. 

Cireașa de pe tort este curtea exterioară a muzeului unde am văzut cele mai frumoase și mai bine conservate capiteluri de coloane. Dorice, ionice și corintice.

Când am plecat, era ora prânzului, așa că m-am întors în Pythagorio să mănânc la una din tavernele de pe străduțele înguste.

Până la ora 15.00 când închid toate muzeele din insulă, am avut timp să vizitez pe îndelete două obiective importante și să și mănânc. Mai pe românește, eram și plimbată și mâncată. Așa că, după-amiaza am petrecut-o pe plajă.

Ziua a doua – Turul insulei

Cel mai mare păcat al meu este că nu-mi place să șofez. Rareori se întâmplă să închiriez o mașină, dacă asta este singura opțiune viabilă. Așa că, m-am bucurat că la prețul unei mașini de închiriat pe zi (plus combustibil), adică 40 de euro, am avut un tur de insulă cu autocar și ghid. 

Nu sunt mare fan al excursiilor în grup. De multe ori punctele de interes general sunt parcurse pe repede înainte, iar pauzele luuuungi sunt acolo unde se pot cheltui o groază de bani. Ei, bine, de data asta a fost altfel.

Mănăstirea Timios Stavros

Din momentul în care grupul a fost complet, ne-a luat în primire ghidul și nu ne-a slăbit cu poveștile până la prima oprire si primul obiectiv turistic – Mănastirea Timios Stavros (Înălțarea Sf. Cruci). După ampla prezentare făcută de ghidul român, a venit rândul celui de limbă engleză (de profesie arheolog) să ne descrie cu lux de amănunte interiorul bisericii, de la iconostasul din lemn de cireș și tronul episcopal până la semnificația poziționării icoanelor la intratea în altar.

Nu este de prisos să vă spun că, după prelegere, a urmat o sesiune de întrebări la care doamna a răspus cu o răbdare și un profesionalism ieșite din comun. Apoi am primit liber la poze. 

Satul Koumaradei – de neratat

La următoarea oprire, în satul Koumaradei, am văzut meșterii olari cum transformă lutul în obiecte decorative ce par a fi din sticlă. Am făcut cunoștință cu „Pocalul lui Pythagora” și ne-a fost dezvăluit live secretul acestuia. Apărător al echității și cumpătării, Pythagora a conceput o cupă cu ajutorul căreia fiecare cetățean să primească aceeași cantitate de vin. Orice picătură în plus duce la scurgerea completă a lichidului.

Apoi am dat o fugă la o mică făbricuță de uleiuri esențiale. Toate plantele aromate din insulă, rozmarin, dafin, mentă, oregano, anason, thymari și multe altele sunt transformate în uleiuri de uz terapeutic.

Pauza de prânz am făcut-o la Potami, satul cu cea mai spectaculoasă plajă pe care am văzut-o. Dacă vă gândiți că am fost amăgiți, că nu se poate și masă la tavernă (a la carte, nu meniu fix) și plajă, vă reamintesc că pe insula Samos este timp pentru toate. Dacă nu de o plajă pe săturate, măcar de o bălăceală pe cinste.

Mă credeți că am avut vreme și de o siestă mică, să nu avem probleme in autocar cu stomacul plin?

Și ce merge mai bine după o masă copioasă, decât o degustare de vinuri? La crama Vakakis, aflată pe una dintre cele mai mari podgorii, ne-am desfătat cu 5 vinuri de Samos – seci, demiseci și dulci; albe, rose și roșu; simplu sau coupage din două soiuri de struguri. Într-o veche casă tradițională, acum salon pentru degustări și magazin de prezentare și desfacere, ne-a fost ghid fiul de maximum 15 ani al proprietarului. Cu profesionalismul unui ghid veritabil ne-a purtat într-o călătorie în lumea vinului și a tutunului.

Am străbătut apoi toată coasta de nord a insulei pe lângă portul Karlovasi până la Vathy, capitala și principalul port. Am popsit puțin în satul Kokkari.

Ziua a treia – obiective turistice și plajă

Pentru că obiectivele turistice se închid la ora 15.00, am lăsat plaja pe după-amiază și am plecat să explorez alte minunății. Biserica Panagia Spiliani (Fecioara din Peșteră), amenajată într-o peșteră unde se spune că ar fi funcționat școala lui Pythagora. Alții spun că de fapt peșterile care au legătură cu filozoful ar fi în vestul insulei, la Marathokampos. Într-una a trăit și în cealaltă a predat.

Cred că am stat vreo jumătate de oră și am plecat spre ceea ce ar fi putut fi o altă minune a lumii, alături de cele 7 cunoscute. De ce nu s-a calificat pentru acest titlu, nu știu. Este vorba de Tunelul Eupalinos, cel mai mare apeduct construit pentru alimentarea cu apă a cetății.

Nu neapărat lungimea acestuia de 1036 m și faptul că a fost săpat manual îi dau grandoare. Ci faptul că aproximativ 8-10 ani (alții spun 15) două echipe de sclavi au săpat din ambele capete și s-au întâlnit la mijloc cu o deviere de numai 5 metri.

Biletul de intrare costă 8 euro. Călătoria subterană cred că merită dacă o faci complet dintr-un capăt în celălalt, nu doar pe sfert sau pe jumătate. Dacă nu vă plac subteranele ori suferiți de claustrofobie, mai bine nu. Oricum, exclus tocuri sau șlapi.

Ziua a patra – Croazieră picnic

La jumătatea sejurului, simțeam nevoia de o zi pentru zăcut pe șezlong și o baie prelungită. Trebuie să vă spun că insula Samos este deficitară rău de tot la capitolul plaje cu nisip. Este mare lucru să găsești una cu nisip grunjos și fără bolovani. N-aveam mașină, așa că am ales alt mijloc de transport: kayki. O corabie de lemn care m-a purtat într-o plimbare pe apă de dimineață până spre seară.

Având în vedere că stăteam la o aruncătură de băț (de chibrit) de portul din Pythagorio, am avut timp suficient să studiez oferta de croaziere. Sunt trei astfel de excursii:

• Psili Amos – nu este o croazieră propriu-zisă, ci doar un transfer cu o barcă pescărească la o plajă cu nisip. Costă doar 16 euro, iar masa de prânz se poate lua la oricare tavernă din zonă.
• Samiopoula – o croazieră spre vestul insulei, cu acostare și prânz inclus pe mica insulă Samiopoula. Costă 50 de euro.
• Croaziera picnic – mi s-a părut cea mai interesantă și convenabilă ca preț – 35 de euro. Am navigat spre est, pe lângă coasta Turciei, prin strâmtoarea Mykale. Am avut ocazia să văd unde s-a purtat bătălia care a pus capăt războaielor dintre greci și Imperiul Persan.

După o pauză de baie în golful Posidonio, am acostat la Megali Laka, o plajă la care se ajunge doar pe apă și cu nisip adevărat. M-a surprins să văd că este amenajată cu șezlonguri și umbrele pe care le-am folosit gratuit.

Plaja Megali Laka din Samos

În timp ce noi zăceam la soare, echipajul a pregătit prânzul : cotlet de porc sau file de cod (la alegere), garnitură de cartofi cu mărar, tzatziki și salată grecească. O sirenă scurtă și am poftiți în „sala de mese”. Băuturile nu au fost incluse, dar nici scumpe nu mi s-au părut: 2,50 o bere mică, la doză și 0,50 euro o sticluță de apă. 

Am avut ceva emoții că după masă plecăm repede și s-ar putea să nu-mi priască drumul la întoarcere. Din nou, uitasem unde mă aflu. Liber la plajă și baie aproape încă o oră. Mă veți crede că nu a fost deloc obositor și toată plimbarea a durat de la 9.30 la 17.30?

Ziua a cincea – plajă și muzică live

Aflasem de la proprietarul unei taverne că pe plaja de la Potokaki sunt pietre doar puțin, numai la intrarea în apă. Trebuie doar să merg un pic mai mult, până trec de barul Paros. Nu știu când a fost el ultima oară la plajă, însă eu mai aveam un pic și ajungeam la aeroport și n-am găsit barul cu pricina. Am găsit, în schimb, ruinele băilor romane, două lacuri care au funcționat ca exploatare de sare și indicatorul către Muzeul Folcloric. Din păcate, anul acesta este închis pentru renovare. 

M-am oprit în fața barului Dina care am presupus că gestionează șezlongurile din zona respectivă. Taxă: 5 euro/2 șezlonguri și umbrelă. 3 euro un frappe de care a trebuit să am mare grijă să nu mi-l zboare vântul de pe măsuță. La prânz am și mâncat la Dina. Are sendvișuri și salate. Prețurile sunt similare celor de la taverne, 6-8 euro o salată, dar porțiile mai micuțe. De fapt, o porție pe care o poți termina într-un timp rezonabil. În rest, și după 2 ore am lăsat jumătate în farfurie. Nu mai intra nici cu slujbe.

Seara am petrecut-o la Taverna Tarsanas, lângă hotel, pe malul mării. Pe toată insula, nu vei găsi o tavernă cu program clasic de seară grecească – muzică și dansatori. În schimb, numai în Pythagorio sunt 3 taverne cu muzică grecească live. Ce mi s-a părut ingenios, este că au program alternativ, toată săptămâna. Așa că dacă ești fan, poți să mergi zilnic să asculți altă formație.

Chiar dacă nu sunt dansatori profesioniști, asta nu înseamnă că atmosfera este mai puțin incendiară. Pentru că taverna devenise neîncăpătoare, cu mese puse și pe plajă, ringul de dans s-a mutat pe mese și pe scaune.

Ultima zi pe insula Samos

Ziua dinaintea plecării este, poate, cea mai neplăcută. Parcă totul se derulează pe repede înainte: cumpărături, bagaje, luat la revedere de la oamenii pe care i-am cunoscut… Și sentimentul că las în urmă alt loc minunat unde am petrecut prea puțin timp.

Dar dacă toată vacanța pe insula Samos a fost deosebită și diferită de toate celelalte, de ce să facă excepție ultima zi?

Mai aveam pe lista must do trei lucruri:

• Vizită la un atelier de bouzouki hand-made confecționate de cel mai cunoscut lutier, bouzoukist și profesor de pe insulă
• Un sat de munte 
• Capitala Vathy

Cum s-au legat toate absolut întâmplător, parcă nici acum nu-mi vine să cred.

Am început cu atelierul-magazin unde l-am găsit pe domnul Yannis, lutierul. Am stat puțin de vorbă, i-am spus ce aveam de gând pentru ziua respectivă și mi-a recomandat cu căldură satul Mytilinoi. Nu cu aceeași încântare mi-a vorbit însă despre Vathy. N-a fost singurul. Așa am ajuns la concluzia că localnicii merg în capitală numai când n-au încotro.

Și, iată-mă la ora 11.30 în autobuz spre Mytilinoi, cu gând să văd Muzeul de Științe Naturale și să mă pierd pe străduțe. În 5 minute am fost în sat, dar a trebuit să reconsider planurile: ori muzeul, ori plimbarea. Nu aveam autobuz de întors din sat, ci doar din capitală. În aproape 2 ore, am văzut clădirea școlii, fabrica de brânză, piața centrală și Monumentul Eroilor. Am urcat pe străduțele înguste și în pantă. Între două case tradiționale, mai răsărea o bucată din zidurile vechii cetăți.

Drumul spre Vathy este spectaculos. O șosea șerpuitoare ce îți dezvăluie marea și pe stânga și pe dreapta. Din păcate, Vathy m-a întâmpinat cu un miros groaznic de gaze de eșapament și canalizare, oameni triști, grăbiți și nepoliticoși. M-am plimbat un pic pe lângă port și pe niște străduțe, dar mirosul nu dispărea. N-am zăbovit prea mult, am sărit în primul taxi si m-am întors in Pythagorio. Pentru o cină ușoară și un cocktail pe faleză.

Dacă nu ți-ai făcut planuri de vacanță și ți-a plăcut experiența mea, gândește-te serios la insula Samos! N-ai nimic de pierdut. Nici măcar timpul.

Articol scris de Almona Țilea, care scrie și pe blogul personal: Almona Călătorește

Din pasiune pentru călătorii și scris, Almona Țilea a început să construiască blogul Almona călătorește. Scrie despre locurile prin care a fost, dar și despre cele pe care ar dori să le vadă. Despre experiențe plăcute, neplăcute, amuzante sau chiar enervante. Iubește Grecia și a experimentat dificultatea de a te descurca prin sate, cu oameni care nu vorbesc limba engleză. După ce a învățat limba greacă (suficient cât să se descurce în vacanță), a scris pe blog și un mini-curs de limba greacă pentru călătorii.