calatorie flixbus budapesta 2

Am calatorit cu Flixbus – cum a fost experiența de a fi aproape singurul turist

Sfaturi de călătorie

Când vrei să pleci în Budapesta aproape de pe azi pe mâine, nu ai prea multe opțiuni. Zborurile sunt foarte scumpe, sau cel puțin pentru perioada aleasă de mine: toate tarifele porneau de la 270 de euro în sus, pentru o călătorie București-Budapesta și retur. Și văd o reclamă la Flixbus… călătorii de la 9,99 euro pe sens, București-Budapesta.

Așa că am cumpărat biletul, a costat 40 de euro dus întors, cu bagaj inclus. Având în vedere că am călătorit mult cu autocarul nu m-am speriat de cele 16 ore pe drum. Dar… nu mă așteptam ca experiența cu rata să fie atât de diferită de cea pe care o ai când ești în circuitul turistic.

Știind Flixbusul din Europa, am zis de ce nu… dar ce nu am luat în calcul este că Flixbus prin Europa nu are nimic de-a face cu drumul de aproape 13 ore prin România, oprind în autogări vechi cu toalete infecte și multe altele.

Îmi pare foarte bine că am făcut această călătorie, deoarece am cunoscut oamenii pe care i-am cunoscut, aproape toți plecând la muncă sau întorcându-se acasă pentru un scurt concediu sau urgențe. Chiar pe cei ”șugubăți”. Era un domn care facea numai glume cu băgatul sabiei și tăiatul șoferilor (că s-a stricat autocarul lor de exemplu) sau al unui călător care protestase că altcineva asculta manele fără căști. Călăorul respectiv avea un fel mucalit de a fi, dar nu mi se părea că glumea. Cu mine toată lumea s-a purtat foarte frumos, nu am avut probleme.

Poate fi Flixbus o alternativă la călătoriile cu avionul? Da, desigur, însă pe lângă oboseala călătoriei, trebuie să țineți cont că nu vă veți simți ca în vacanță, pentru că pentru majoritatea călătorilor nu asta este.

Am calatorit cu Flixbus în Budapesta – cum a fost experiența din punct de vedere al organizării 

Rezervarea biletului Flixbus

Biletul pentru călătoriile cu Flixbus se rezervă exact ca un bilet de avion, platforma pusă la dispoziția călătorilor fiind foarte prietenoasă. Mai mult, nu trebuie să faci nicio procedură de check-in, primești biletul de îmbarcare și toate informațiile pe mail, imediat ce ai plătit biletul. Inclusiv harta cu autogara de unde trebuie să iei autocarul și numărul cursei. Totodată, înainte de a efectua călătoria propriu-zisă, mai primești un mail cu toate informațiile. Din acest punct de vedere, experiența este minunată.

Îmbarcarea în cursele Flixbus

Pentru îmbarcare, șoferii verifică fiecare bilet, actul de identitate, scanează biletul și numai ulterior poți să predai bagajul și să te sui în autocar. Cu mențiunea că sunt anumite locuri rezervate, sau așa numitele cu plată… deși evident toate biletele sunt plătite. Cred că este vorba despre o plată suplimentară, pentru care poți să alegi un loc preferențial. Hmmm, sună a politică a companiilor aviatice low-cost.

Însă cei care au rezervat probabil la preț promoțional au locurile în zona din spate a autocarului. Nu-i bai. Autocarele sunt noi, moderne, chiar plăcute.

Am avut noroc aici, pentru că am stat practic pe două locuri și la dus și la întors, cu o mică excepție la întors, când pentru două ore am avut o vecină de banchetă. M-am bucurat că am cunoscut-o.

M-am prezentat nu cu 15 minute ci cu o oră înainte la fiecare plecare, prefer așa decât să ajung în ultimul moment. La Budapesta autocarul a ajuns un pic mai repede, l-am găsit foarte foarte ușor după numărul cursei, pe care îl știam deja.

Călătoria din București spre Budapesta și înapoi

Drumul a fost destul de obositor, mai ales la întoarcere, ceea ce nu m-a mirat prea tare, dar timpul a trecut destul de repede. S-a mers bine de fiecare dată. Șoferii sunt politicoși, eficienți, au condus excelent. Au fost multe opriri, iar partea aceasta a fost neplăcută, nu că am oprit, asta a fost bine, ci unde am oprit. Nu are nimeni nicio vină aici, opririle au fost în autogările din România, pentru că Flixbus fiind autocare de tip rată, are de preluat pasageri din diferite stații.

Autogările din România sunt dezastru, nu există nicio comparație cu terminalele noi și strălucitoare din majoritatea țărilor pe unde am fost

Autogările de la noi sunt deprimante, nu am mai văzut așa ceva nicăieri în Europa. Toaletele sunt infecte în mare majoritate și unde mai pui că se și plătește peste tot 1 leu sau doi lei (cel mai scump în Sibiu). De cumpărat nu ai prea multe de unde să alegi la opriri, chioșcurile din autogări fiind aprovizionate ca cele de acum mulți ani, cred. Cel mai mult am găsit fornetti, sau pizza și sandwichuri destul de neapetisante.

Nici vorbă de un sandwich delicios. M-am mulțumit să iau Bake Rolls sau altele de acest tip, deși la dus am avut și la mine câteva alternative mai sănătoase. La un moment dat am oprit aproape de un Mac Donalds. Am fost în al nouălea cer și nu mănânc des junk-food, dar cafeaua este bună, cheescake-ul la fel, mâncarea evident igienică, ceea ce nu pot spune despre ce am văzut prin autogări în afară de produsele împachetate.

Atât la dus cât și la întoarcere ne-am oprit la Orăștie la un restaurant unde am putut mânca câteva preparate calde, ciorbe, felul doi etc. Nu este deosebit de bun, dar comestibil și parcă ciorba de burtă a fost cu mult mai bună decât cea de văcuță, carnea părea cam veche. Personalul foarte amabil și servirea ultra rapidă, astfel încât toată lume a aputut să mănânce și să meargă la toaletă, în timul opririlor de aproximativ 35 de minute.

Altele: toaleta este dechisă în autocar, dar pentru urgențe. Din păcate, la întors cineva a folosit fiind stricat/ă la stomac, mirosea înfiorător. Când a deschis cineva ușa, a venit un miros oribil în toată partea din spate a autocarului. De aceea vă sfătuiesc călduros să nu alegeți locurile de lângă toaletă. Am avut la dus, dar la dus nu au fost probleme. La întoarcere m-am suit în spate, dar departe de ieșire, nu am fost afectată.

O parte a României, o parte din Diasporă

La dus am mers cu autocarul de Londra, mergând tot drumul de pe teritoriul țării în paralel cu alte două autocare Flixbus. Unul mergea spre Amsterdam și  altul spre Berlin. În afară de un alt călător care mergea ”acasă” în sudul Germaniei (autocarul de Londra trece și prin sudul Germaniei), eu eram singurul turist.

Dacă la dus autocarul a pornit cu un grad de ocupare de 30%, ajungând la graniță la 85% (în Arad s-au mai urcat câțiva backpackeri nemți) nu la fel a fost situația la întoarcere. Vă dați seama uimirea mea când când m-am îmbarcat în Budapesta și am văzut că în autocar, cu mine cu tot eram 9 persoane! Doi turiști chinezi, veniți din Cehia, autocarul fiind o cursă din Barcelona. Ceilalți erau români veniți acasă pentru sărbători, sau pentru  participa la o înmormântare, sau pentru că tatăl era bolnav.

Nu vreau să vă spun ce șoc am avut când am realizat că am plecat practic cu trei autocare pline (s-au umplut în stații: Ploiești, Brașov, Sibiu, Deva, Arad….). Și că la întoarcere eram 9 oameni! Dintre care 4 turiști și doar 5 români care muncesc în străinătate și sunt veniți pentru câteva zile sau săptămâni.

La întoarcere, un autocar s-a stricat și ne-am înmulțit

La Orăștie, unde am făcut pauza mare, de masa de prânz, am preluat încă 23 de pasageri, veniți din Germnaia. Autocarul lor se stricase, așa că au fost preluați de al nostru. TOȚi erau români veniți pentru câteva zile ori cu probleme ori cu treburi, sau sărbători, dar veniți să plece la loc. Lângă mine a venit o tânără frumoasă, de etnie rromă, modestă, liniștită, care a coborât la Sibiu să se urce în alt autobuz, spre Pitești.

Aspectul cel mai dureros pentru o asemenea călătorie acesta este. Dacă în Europa întâlnești mulți turiști, în autocarele care vin sau pleacă din România spre Londra, Amsterdam, Berlin, Barcelona merg aproape 100% numai români care se duc să muncească în străinătate.

Sunt oameni harnici, care efectiv nu au altă soluție. Am discutat cu mulți și am avut sufletul greu. Oameni cu copii acasă, cu părinți bolnavi, care doresc efectiv să aibă o viață mai bună. Sau măcar să supraviețuiască. Să își susțină cheltuielile, obligațiile.

Unii ascultau manele fără căști, alții beau ceva, erau mai veseli, vorbeau mai tare. Toți oamenii au fost foarte politicoși și foarte foarte sufletiști. Își împărtășeau experiențele, își dădeau sfaturi, am aflat ce mai merge ce nu, cum se poartă patronii prin diferite locuri.

Am aflat că:

Unii șoferi de taxi din București sunt foarte uniți și se ajută, fac jocuri, dau fiecare câte 500 de lei de exemplu și fiecăruia îi vine rândul să ia câte o sumă mai mare de bani. Cum hotărăsc ordinea? Trag la sorți și sunt numai oameni de încredere, care respectă înțelegerea.

Anglia nu mai este o afacere: chirii mult prea scumpe, nu prea mai faci bani frumoși, sunt mulți care au început să dea țepe echipelor care lucrează (casa de exemplu: zugrăvit, faianță gresie etc). În Germania este mai bine, sau Norvegia de exemplu.

Și mult mai multe lucruri de acest fel. Oamenii chiar se străduiesc mult. Mulți au avut experiențe neplăcute în țară, lucrând pentru patroni care nu i-au plătit.

Și am văzut multă omenie

La întoarcere, era un bebeluș minunat de cinci luni, care a plâns destul de mult. Ei bine, nimeni nu s-a supărat din cauza asta. Dimpotrivă: la un moment dat oamenii au solicitat să se facă o oprire să fie scos micuțul un pic la aer, să poată să adoarmă.

Am văzut compasiune, dragoste, nicidecum enervări și ochi dați peste spate, cum vezi uneori în avion. Era un bebeluș la nevoie, părinți la nevoie. Și oameni săritori, care nu mai știau ce sfaturi să dea părinților și bunicilor să îi fie mai bine micuțului. El era doar foarte obosit și cum autocarul la un moment dat se umpluse, evident nu prea mai era oxigen și îl afecta.

Aș mai călători cu Flixbus?

Aș mai merge cu autocarul oriunde din țară spre Europa? Nu. Nu spun niciodată, pentru că pot fi circumspanțe extraordinare, dar voi merge numai cu avionul sau voi renunța la călătorie. Nu are nimic de-a face călătoria cu un autocar turistic cu cele de tip rată.

Este obositor, se merge mult în România, unde toate opririle sunt în locuri urâte și cu toalete murdare. Mai mult, este foarte foarte dureros să vezi exodul românilor, pentru că marea majoritate a călătorilor plecă la muncă sau vin acasă pentru înmormântări, părinți bolnavi sau doar pentru sărbători, te doare sufletul să simți durerea lor, tristețea și să știi cât sunt de muncitori și cât de mult doresc doar normalitate.

Iar dacă o altă parte a Diasporei călătorește cu avionul, cu autocarul vin în general cei cu venituri mai mici. Aceia care muncesc mult și greu, pentru că din câte știu românii sunt printre cei mai muncitori dacă nu cei mai muncitori dintre toți cei care au venit în vestul Europei. Lăsând la o parte cazurile pe care le cunoaștem, românii muncesc și sunt foarte serioși, am stat și eu ceva timp prin afară, suficient cât să știu că din punctul acesta de vedere avem un renume bun și că mulți patroni din afară vor să aibă angajați români.

Îmi pare foarte bine că am făcut această călătorie, că am cunoscut oamenii pe care i-am cunoscut, chiar pe cei ”șugubăți”. Era un domn care facea numai glume cu băgatul sabiei și tăiatul șoferilor (că s-a stricat autocarul lor de exemplu) sau al unui călător care protestase că altcineva asculta manele fără căști făcea. Avea un fel mucalit de a fi, dar nu mi se părea că glumea. Cu mine toată lumea s-a purtat foarte frumos. M-am simțit bine, atmosfera a fost caldă, dar tristă.

Poate fi Flixbus o alternativă la călătoriile cu avionul?

Da, desigur, însă pe lângă oboseala călătoriei, trebuie să țineți cont că nu vă veți simți ca în vacanță, pentru că pentru majoritatea călătorilor nu asta este. Dar cu toate acestea și chiar tocmai pentru lucrul acesta, trebuie să facem măcar o dată această călătorie, pentru a nu ne feri să privim realitatea în față, chiar dacă avem o viață frumoasă, nu ne lipsește nimic, avem un loc de muncă bine plătit, ne permitem vacanțe etc.

Nu este nevoie să mergem în India pentru a ne simți norocoși că ne-am născut în România. Și în India sunt mulți oameni foarte bogați și India are o altă față decât cea pe care o vedem promovată, cea săracă. Avem durere și suferință și aici. Și bunăstare și aici. Asta a însemnat această călătorie pentru mine.

În rest, din punct de vedere organizatoric, al siguranței călătoriei, al prețului, al curățeniei în autocar (în afară de toaletă care nu este vina personalului) și al seriozității șoferilor, jos pălăria! 

 

calatorie flixbus budapesta 3 calatorie flixbus budapesta 1 calatorie flixbus budapesta 2 calatorie flixbus budapesta

2 thoughts on “Am calatorit cu Flixbus – cum a fost experiența de a fi aproape singurul turist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *