Articolul de călătorii din luna aprilie este primul articol de călătorii scris de mine pentru Revista Unica și este despre o destinație fabuloasă, Sri Lanka. Așa începea articolul acesta, pregătit. Chiar azi era programat, pentru că nu doream să treacă luna fără să vă spun despre apariția articolului despre care vă anunțam în luna martie că l-am scris și urmează să apară. Și iată că a venit această duminică tristă și a schimbat totul. Dar în loc să vă îndemn puternic să vă anulați toate planurile de a vizita Sri Lanka, voi continua să arăt frumusețea acestei țări. Și a oamenilor.
Nu vreau să vă îndemn: duceți-vă acolo. Sau duceți-vă acolo acum. Însă este o țară superbă, cu oameni minunați, care începuse să se dezvolte foarte foarte frumos, după un război civil care a măcinat efectiv națiunea. S-au redresat. Au avut ulterior marea tragedie ”tsunami”. S-au redresat. Au și alte tensiuni interne, ca orice altă națiune în zilele noastre. Sunt sigură că și după această nenorocire, vor avea puterea să se ridice din nou.
Nu am văzut niciun îndemn de a nu vizita Noua Zeelandă după tragedia lor, sau a altor țări lovite de acest flagel care este terorsmul. Sau de alte tragedii care au implicat decesul a mulor locuitori, sau al multor turiști. Țări dezvoltate, ”western”. De ce să îi facem acum acest lucru Sri Lankăi? Nu este o țară unde majoritatea locuitorilor împărtășesc violența, sau și-o doresc. Dimpotrivă, marea majoritate a locuitorilor sunt pașnici, toleranți. Au oroare de război, nu și-l doresc.
Acestea fiind spuse, da, acum este o situație gravă. Care nici măcar nu știm dacă s-a încheiat. Trebuie să stăm cu ochii pe știri să vedem cum vor gestiona situația. Cum vor rezolva problema. Însă am fost acolo. Turismul era în floare. Producția de de toate era în floare. De toate însemnând ceai, scorțișoară, textile și mutle altele. Își protejează resursele naturale (multe, multe zăcăminte de cristale și piete prețioase, pe care le exploatează neindustrial, fără tehnici moderne, pentru a rămâne și pentru generațiile viitoare). Își protejează palmierii, nu vor să taie niciunul. Își protejează animalele sălbatice, luptă împotriva braconajului. Se construiau orașe noi, chiar în mijlocul apelor, cu ajutorul investițiilor din China. Și iată acum această tragedie. De ce? Cu siguranță Sri Lanka nu merită asta. Desigur, nimeni nu merită asta. Niciun nevinovat. Toleranța față de religii și față de ceilalți pe care am simțit-o în Sri Lanka, căldura lor nu am întâlnit-o în multe alte locuri.
Am călătorit în multe destinații, însă în puține am simțit nevoia de a mă întoarce. Să ”o gust mai mult”. Sunt locuri în care doar îmi place să merg, să văd minunile și să trec mai departe. Dar aici, aici am vrut să stau mai mult.
M-am bucurat enorm atunci când am primit propunerea de a scrie un articol despre Sri Lanka într-unul dintre numerele revistei. S-a nimerit să fie aprilie. S-a nimerit să fie despre Sri Lanka. Aa că vă invit să îl citiți, dacă luați revista și să urmăriți mai departe poveștile despre această țară pe blog, pentru că rămăsesem la episodul 4. Articolele despre Sri Lanka precum știți au fost lungi, cu multă informație, cu multe poze. Mi-am luat timp să le scriu pe îndelete, pe fiecare. Am lucrat câte o zi, două, pentru fiecare. Nu sunt articole pe care le puteam scrie repede, mergând de colo-colo dintr-un loc în altul. Tocmai pentru că am iubit atât de mult acest loc.
Nu voi prelua știri despre numărul victimelor pentru că este atâta informație despre acest subiect peste tot în Social Media și în Mass-Media încât este imposibil să nu ajungă la voi toți. Cum nu am scris nici despre accidentele aviatice sau alte tragedii. M-am rezumat la a distribui pe Facebook știri scrise de alții, mai bine decât aș fi putut să o fac eu, dar numai acelea care aveau ceva nou, ceva ce nu văzusem în alte părți. Dar voi fi cu ochii pe știri, pe subiecte. Cum cred că vom fi cu toții. Am văzut deja că elevii din Iași aflați în schimb de experiență în Sri Lanka sunt transferați într-o bază militară, protejați și au parte de tot sprijinul pentru a fi aduși acasă, în siguranță.
Este posibil însă și ca lucrurile să evolueze în rău în Țara Scorțișoarei. Am fost norocoasă că am putut fi să o pot vizita în deplinătatea frumuseții și a veseliei ei. Dar știu că dacă nu acum, atunci cândva își va reveni, că va merge înainte adăugând aceste lacrimi celor vărsate pentru multele tragedii care au format istoria acestei națiuni frumoase. Așa că vă îndemn să vă duceți unde vă spune inima, când aveți posibilitatea și când simțiți să o faceți. Să nu amânați.
Să amânați schimbare frigiderului, a televizorului, dacă sunt în stare de funcționare, a mobilei, a altor lucruri neesențiale pe care nu le luăm cu noi nicăieri. Și să călătoriți mai mult. Pentru că nu, nu este mai sigur nici să stăm în casă. Majoritatea deceselor prin accident se întâmplă în casă, sunt accidente domestice. Sau pe șosele. Sau într-un club, restaurant. Sau… Nu evităm nimic dacă începe să ne fie frică. Frică de oameni. De orice. Ce viață ar fi aceea în care ne este frică să trăim?
În Franța acum câțiva ani a intrat un camion în mulțime și a omorât atâția oameni. Și au fost și alte tragedii care au dus la pierderea atâtor vieți. Și turismul este în continuare în floare. Egiptul nu este nici el sigur cu totul, din când în când se întâmplă câte un atac asupra turiștilor și nu spunem: nu te duce. De altfel, chiar și eu mă voi duce acolo, singură, în luna iunie, dar nu o să vă spun: este SIGUR! Pentru că nimic nu mai este sigur. Nicăieri. Peste tot se întâmplă câte ceva.
Dacă nu este terorism este câte un accident de autocar sau altele. Noi am avut Colectiv și am câștigat (iar) nedoritul loc I în Europa în privința numărului de accidente mortale pe șosele. Nu sunt de acord cu îndemnul ”stai acasă ca să nu ți se întâmple ceva nu știu unde”. Pentru că nu suntem nicăieri cu adevărat în siguranță. Nicăieri pe Pământ. Însă este important să ne ascultăm instinctele. Mereu am pățit lucruri neplăcute atunci când nu am acționat conform instinctului.
Dar mă doare mult tragedia din Sri Lanka. La fel ca toate alte tragedii în care suferă la sfârșit numai cei nevinovați. Și îmi doresc din tot sufletul să își revină cât mai repede, am încredere în ei că se vor mobiliza exemplar. Precum sper, pentru că o scădere drastică a turismului i-ar afecta îngrozitor. Contribuția mea? Voi continua, așa cum v-am spus, să scriu despre Sri Lanka. Pentru acum, sau pentru atunci când vor trece peste acest episod trist, unul dintre multele scrise cu sânge în istoria zbuciumată de milenii întregi.
Un articol interesant, scris de Independent.co.uk (engleză): După atacurile teroriste, care sunt opțiunile călătorilor care sunt în Sri Lanka acum și a celor care au rezervate zboruri acolo?
Revista Unica numărul din aprilie 2019
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Mare dreptate ai și sunt de acord cu tine întru’ totul! Se întâmplă din păcate peste tot în lume, nicăieri nu suntem în deplină siguranță și nimeni nu ne poate garanta asta. Știu asta din propria-mi experiență cu Egiptul, n-am îndemnat pe nimeni vreodată să se ducă și nici n-am susținut că ar fi sigură țara. Pentru mine a fost ok, dar fiecare decide unde și cum să meargă.
Cât despre Sri Lanka, da îmi doream și eu să merg, mă gândisem chiar pentru iarna următoare la o perioadă pe acolo. Nu exclud varianta asta, o să merg cândva. Îmi doresc să ajung aici, la fel de mult cum îmi doresc să vizitez Noua Zeelandă, ori să revin Franța, Marea Britanie, Egipt… sau oriunde altundeva.
Mulțumim MIrela pentru articol! O să caut și eu revista, e o mare plăcere să-ți citesc gândurile, oriunde ar fi ele!
Multumesc Angela. Si da, este important sa vizitam locurile unde ne indeamna inima sa ne ducem. DAr sa stii ca articolele tale, dorinta ta de a te duce acolo au fost in parte ”vinovate” sa imi risipeasca ultimele indoieli, la fel cu cele de la Marian. Stiu ca nu ai scris la modul: duceti-va acolo, e SIGUR, ci la fel, impresiile tale. Nu este sigur nicaieri in lume, din pacate, acum. Adica sigur, sigur!