În drum spre Azore…. cu savoare de Lisabona

Insulele Azore: teritoriu autonom aparţinând de Portugalia, nouă insule nu tocmai cunocute ca destinaţie turistică la noi în ţară. Cele 9 surate – ca să folosesc o expresie mai arhaică apropos de o discuţie recentă – care răsar mândre din Oceanul Atlantic sunt situate la 1500 de km de Lisabona şi 900 de Continentul American.

M–am gândit în mai multe rânduri la Azore, iar căutând pe Google imaginile ireale aproape că îmi împingeau şi mai departe fantezia. Un farmec aparte, relief variat, balene, delfini, vulcani, multe multe hortensii – preferatle mele – multă verdeaţă, plaje, climă placută mai tot timpul anului şi apă în care se poate înota, adică cu temperaturi de peste 20 de grade vara, asta chiar este foarte interesant pentru mijlocul Atlanticului. Am zis că se poate înota: nu există curenţi puternici aşa că nu este niciun pericol din acest punct de vedere. Sau cel puţin nu în locurile amenajate.

Cel mai important? De la noi se ajunge relativ uşor şi cu un preţ decent pentru o destinaţie atât de specială. Eu am ajuns datorită unui Info trip organizat de TAP Portugalia şi Agenţia de Turism Azore, pentru promovarea arhiplagului. Apropos: mi-ar place să citesc articole de la blogeri de turism din strainătate, despre Delta Dunarii de exemplu, aşa că să îi chemăm la noi :).

Bucureşti – Terceira total 7, 30 ore de zbor, plus 8 de escală

Luni de dimineaţă (zbor la 5:30): 5 ore Lisabona, escală aproape 7 ore şi încă 2,30 ore de zbor cu  până în Terceira, prima insulă pe care poposim. Este pentru prima dat[ cnd zbor cu TAP Portugalia şi pot spune că sunt mulţumită atât de spaţiu, catering cât şi de celelalte servicii.

Am mai scris despre cum putem transforma o escala intr-un mini city–break, iar acum voi continua. Desi este un pic obositor, în vacanţă nu se prea pune, se recuperează şi categoric ne îmbogăţim vacanţa cu câteva amintiri frumoase, la pachet. Nu ştiu cum se face că mereu în vacanţă chiar şi nedormită şi nemachiată pot scoate faţa în lume cum se spune, datorită stării de bine, poate şi datorită deconectării, schimbării mediului, etc.

Traseu escală cu folos în Lisabona:

Zbor Bucureşti Lisabona decolare la 5 30 dimineaţa, 5 ore aproximativ de zbor, ajungem la ora locală 8:30 de dimineaţa. În aşteptarea paradisului pierdut-câştigat, oricum îndepărtat, un paradis mai la îndemână era chiar după colţ: un colţ care a presupus şi o călătorie cu metroul, paradisul Baixa. O yonă cunoscută de aproape toţi din grup, dar cu atât mai mult ne–am bucurat de plimbare, cât am revăzut câteva locuri dragi, am luat masa de prânz la un local…. ei se putea mult mai bine dar aşa am ales noi…cu iz asiatic…. iar după iar plimbare, oprire pentru cafea, pasteis, puţin shopping şi colindat din nou.

Traseu de la aterizare

Ieşit şi cumpărat bilete de transport de la automate:
Am optat pentru: călătorie cu metroul 1 sens 1,40 Euro (am luat dus intors 2,80). Dacă aveți escală și la întors vă recomand cu căldură să luați 4 călătorii, adică și pentru întoarcere, salvați mult timp!
card 50 centi (reincarcabil)
Atenţie: două persoane nu pot folosi acelaşi card, se poate folosi o dată/oră – de altfel 1 oră este şi durata de valabilitate.
Până ne-am învârtit, socotit, cumpărat câte o apă, aşteptat încă pe cineva din grup care a venit cu alt avion etc, a durat cam…. păi cam 1 oră. Metroul repede (nu am făcut mai mult de 20 de min cu schimbare cu tot ) în fine am ajuns în Baixa la staţia de metrou Rossio cam pe la ora 10 30.
Dar dacă nu aveţi de aşteptat, etc, nu o să vă ia mai mult de 1 oră de la ieşirea din terminal până în Centrul Lisabonei, se poate chiar mai puţin, sistemul de transport este foarte simplu de descifrat şi bine semnalizat.

Plimbare prin Baixa– Ciado

Baixa, Praca de D Pedro IV, Praca da Figueira, Praca do Comerco, Arca Rua Augusta, Biserica Santo Domingos, etc.
Plimbare, plimbare, văzut marea. Încărcare pozitivă la maxim, partea asta a Lisabonei o iubesc, nu cred că m– aş sătura niciodată.
Este uşor de ajuns şi plimbat pe aici indiferent dacă aţi fost sau nu în Liabona: o hartă este tot ceea ce vă trebuie şi oficii turistice sunt multe, dar mai bine luaţi de la aeroport de la punctul de informare, să nu mai pierdeţi timpul.

Prânzul: pe noi ne–a cam razbit foamea brusc, frumos este la un local de pe străduţele înţesate de altfel de localuri frumoase, care servesc pește și alte specialități marine, dar noi am luat tradiţional asiatic, aşa a votat gupul. Ştiţi cum este: important este şi să fie mulţumită toată lumea că până la urmă nu trăim pentru mâncare. Nu am făcut cea mai bună alegere şi am ales aşa conştient dar a fost amuzant şi categoric foarte ieftin adică am plătit 6,50 euro o porţie mare de mâncare: vită cartofi prăjiţi orez şi o urmă de salată plus o bere. Netul la superlativ aşa că toţi am fost mulţumiţi.Şi ne–am simţit bine. Dar sunt nenumărate restaurante cu meniuri fixe de 12 euro cu tot incus, oricum, noi nu am pus atâta preţ pe masă în sine, important este să alegeţi ceva care vă face plăcere din fericire aveţi de unde.

Am luat vită Bifinhos de vitela com ovo (este sub oul ochi de mai sus, asezonată cu mulţi cartofi prăjiţi), sună interesant dar şi execuţia contează: mi-am rupt dinţii în ea de vită o talpă, cartofi uleioși dar hei cât dai atât primeşti, îmi era foame aşa că am insistat şi m–am înfruptat şi cu acest platou. Bine că în Azore vita este excelentă ce spun eu minunată se topeşte în gură şi gustoasă şi foarte foarte ieftină, asta în articolele viitoare, dar acum suntem în Lisabona şi dacă eşti în Roma….

Cum aş face acum:

Un prânz de răsfăţ pe strada favorită de restaurante, Rua Das Porta De Santo Antao (în loc de ce am ales noi) sau la una dintre miile de alte posibilităţi
Plimbare pe străzi, fără ţintă categoric.
Urcare cu liftul pentru o privelişte de vis asupra oraşului eu nu am mai urcat acum că am mai făcut asta şi mai ales că am văzut ceva magazine cu reduceri: am reuşit minune să mă abţin, dar asta numai în virtutea apropiatei mele vacanţe din Asia, aşa că nu e pune, dar chiar sunt preţuri bune, aici reducerile sunt reduceri şi nu găseşti numai ciurucuri şi mărimi imposibile. UPDATE: la întoarcere – escala de întoarcere tot am scăpat un pic, adică dacă am găsit fustă drăguță cu 5 euro, redusă de la 30 la H&M: am luat, chiar dacă numărul meu mai era una singură un pic descusută, am luat și alte câteva intacte, dar este o investiție, nevoie există, mai bine iau la un preț bun, pe lângă plăcerea-asociată cu locul de unde am cunpărat – care astfel se amplifică :).

Un muzeu sau alt obiectiv ca de exemplu patriarhia Lisabonei, Biserica Santo Domingos, care are o istorie impresionantă, foarte aproape de staţia Rossario, deci în zonă.
Un pic de shopping pe strazile înţesate de magazine, atât din lanţurile internaţionale cât şi mai deosebite.
Dacă săriţi peste shopping puteţi lejer să vizitaţi catedrala Lisabonei, Se- Se este termenul pentru catedrală în limba portugheză, precum şi castelul Sao Jorge, care este tot în acelaşi perimetru.
Dar în loc de Baixa-Ciado puteţi face multe alte lucruri, ca de exemplu shopping la unul dintre marile centre comerciale, vizitat Oceanariul, mers la Belem.

Ce mi–a plăcut la nebunie să revăd

Tramvaiele vechi, galbene şi roşii, nu îmi vine să cred cât de mici sunt.

Uitaţi ce imagini puteţi vedea pe stăzle din Lisabona

Arta veche a lustruirii pantofilor, nici nu stiu de când nu am mai văzut așa meserie şi mai ales executată cu atâta artă şi ceremonie.

Mici magazinaşe
Magazinul de evantaie de pe Rua Augusta.

Magazine de fructe, bacalhau…

Concluzie
O escală poate fi valorificată categoric: unul două obiective de vizitat, un prânz cu vedere şi mai ales autentic, o cafea bună plus un desert autentic (pasteis), puţin shopping, suveniruri, colindat un pic fără ţintă pe străduţe. Nu trebuie decât să stabiliţi o oră la care trebuie să o porniţi spre aeroport iar când a bătut ceasul, căutaţi prima gură de metrou şi să vă îndreptaţi spre aeroport : în Lisabona este extrem de simplu acest aspect şi dacă aveţi întrebări vă răspund cu plăcere! Este uşor dacă aveţi zborul cu aceeaşi companie, cumpărat dintr–un foc, nu trebuie să aşteptaţi bagajele şi eventual să le lăsaţi în aeroport, se poate şi aşa, dar trebuie să recalculaţi timpul.

Care este perioada minimă de la care o escală se merita să fie explorată? Adică să ieşiţi din aeroport şi să exploraţi un oraş ? Asta presupunând că este un oraş bine conectat la sistemul de transport în comun, de preferat cu metroul şi poziţionat în oraş, ca Lisabona.

Revin cu experienta din Terceira şi Sao Miguel şi bineînţeles cu escala de întors 🙂

Momentan am intrat în IrealITATE în insulele Azore.