17 lucruri pe care le-am învățat de când am renunțat la multinațională

Dezvoltare Visuri

Sunt lucruri pe care le-am învățat și testat pe pielea mea și care m-au tras de multe ori înapoi, le scriu mai ales pentru a-i ajuta pe cei care sunt pe acest drum, ca și mine. Știu că este nevoie și de oameni care să te încurajeze, eu am avut mulți în jurul meu, dar nu toți au acest noroc. Cum spuneam în descrierea blogului acum știu de mult timp ce doresc, care sunt nevoile mele și lucrez la a-mi îndeplini visele. Și deși doream să scriu despre lucrurile acestea într-o carte la un moment dat, primesc atâtea întebări că am decis să le exprim mai repede, pe blog. Și cu această ocazie vă mărturisesc un secret ținut bine: am multe momente în care mă copleșește lenea, deoarece se pare că am ceva oriental în ADN, care mă împinge la visare, relaxare și tras mâța de coadă. Dar vreau, vreau mult anumite lucruri, așa că mai cu chiu, mai cu vai, acționez.

Acesta este un fel de analiză personală, deoarece acum fix doi ani porneam pe acestă cale, cu alte planuri, dar drumul meu s-a conturat, frumos, într-o nouă direcție, pe măsură ce învățam să merg din nou. Au fost doi ani de provocări dar și de vise împlinite, inclusiv pe acela de a călători timp de câteva luni, de a avea o vacanță mai lungă decât 2 săptămâni, să fac multe alte călătorii, să nu mai trebuiască să mă trezească ceasul în fiecare dimineață. Ani în care nu m-am mai simțit ca și cum sunt într-un weekend prelungit, totul are o altă normalitate acum, dar încă învăț.

17 lucruri pe care le-am învățat de când am renunțat la multinațională

1.Timpul trece la fel de repede și când nu ai un serviciu stabil

Aveam impresia că viața trece într-un ritm amețitor pe lângă mine, că anii se duc și nu apuc să fac suficiente lucruri, că sunt prinsă. Ei ce credeți: pentru a realiza unele lucruri, stau multe ore în fața calculatorului, timpul, anii au trecut la fel de repede. Singurul câștig? nu am mai avut acel stres, pe care noi nu știm să îl gestionăm. Aici este buba de fapt, nu trebuie să dăm muncii toate resursele noastre și nici să o învinuim de tot ce nu merge.

2. Cu adevărat apreciem lucrurile numai atunci când nu le avem

Când am pășit liber (ziceam eu) în București, i-am simțit căldura, parfumul, mă plimbam pe străzi într-o stare de beatitudine. Asta două, trei zile. Odată ce m-am obișnuit cu acea stare, desigur că am intrat într-o atlfel de rutină, dar nu am mai simțit acel aer al libertății, treceam pe lângă parcuri și flori la fel de indiferent și grăbită undeva, fără să mă opresc un pic din goană să mă bucur că sunt în acel moment acolo. Mi-am dat seama de asta, culmea, într-un anume moment, la un an de zile de când plecasem din mediul corporate, când am cochetat cu ideea de a mă angaja (în Emirate, datorită raportului muncă/beneficii). În acel moment, știind că peste puțin timp voi fi iar într-un birou, știu precis că traversând strada spre Gara de Nord (era în drumul meu) după ce primisem o ofertă am simțit iar acel aer frumos, plăcut, al libertății, mă bucuram să fiu pur și simplu, pusă în față cu posibilitatea de a pierde acel lucru. Și am realizat că de fapt totul este în capul nostru. Putem simți acest aer, bucuria de a trăi momentul de fapt, oricând, oricum. Depinde numai de noi să conștientizăm asta, de nimic altceva. Dar acela a fost și momentul în care mi-am dat seama că trebuie să lupt cu adevărat pentru visele mele, că nu trebuie să renunț la ele. Decât dacă ele se schimbă, cum s-a mai întâmplat.

3. Primim acele lucruri pe care le dorim cel mai tare

Toată lumea își îndeplinește visurile, de fapt. Deoarece numai atunci când dorim un lucru suficient de mult luptăm cu toate resursele pentru el. Este o mare diferență între a-ți dori ceva și a simți efectiv că fără acel lucru nu poți să exiști șă atunci să te dai peste cap pentru a-l obține. Am simțit asta pe pielea mea, mai puternic de când am devenit freelance: mi s-au ivit multe oportunități și la unele visam plăcut, mi-aș fi dorit să fiu în acel peisaj, am lucrat pentru lucrul respectiv, dar nu am dat tot ce puteam și nu s-a concretizat. Lucrul acesta l-am făcut numai pentru acele lucruri pe care mi le-am dorit cu atâta ardoare încât le-am făcut realizabile. Mi-am îndeplinit acele visuri pe care mi le-am dorit cu adevărat. Nu am avut ghinion la celelalte, pur și simplu nu mi le-am dorit atât de mult, nu au fost pentru mine.

4. Legea atracției funcționează

Dacă tu crezi că ceva o să se întâmple, se va întâmpla. Dacă nu, la fel. Desigur, pentru ca ceva să se întâmple trebuie să urmezi ceea ce am scris anterior, adică să și muncești pentru respectivul lucru, să îți folosești toate resursele. De multe ori am văzut realizate lucruri despre care aproape toți ceilalți îmi spuneau că sunt imposibile și îmi dădeau și argumente. Erau de fapt temerile lor, dar eu îmi doream și credeam în acele lucruri, așa că până la urmă s-au îndeplinit. Sau le-am atras.

5. Fericirea și succesul material nu au nimic de-a face unul cu celalălalt

Descoperă ce vrei tu, ce te face pe tine fericit, nu pe alții. Eu am alergat după ceea ce credeau alții și am construit o carieră, de fapt două înainte de a renunța pentru că aveam tot dar nu eram fericită, chiar deloc. Sunt mai fericită acum, când nu am ce aveam înainte, dar… lucrurile evoluează, fac ceea ce îmi place, calitatea vieții nu se compară. Da, nu mai am mașină bună de la firmă, schimbată la doi ani cu una nouă.  Ceea ce nu era atât de important pentru mine că nu mă definea, nu îmi dădea satisfacție; dar am petrecut minim trei luni pe an plecata in calatorii.  Si m-am trezit in fiecare zi cand am dorit, am dormit cat am dorit. Am facut sport cat de des am dorit. Și aș fi putut să călătoresc mai mult, am refuzat destule oportunități deoarce trebuie să pun pe roate unele lucruri, să stau să butonez adică, la calculator, pentru a avea la un moment dat si mai multă libertate să călătoresc. De fapt sa fac ce imi doresc: sa ma stabilesc pentru cateva luni de zile intr-un loc de pe glob, de acolo sa explorez zona respectiva, sa ma mut in alta parte si tot asa.

6. Nu trebuie să îți compari viața cu a altcuiva

De fiecare dată când facem asta, ne diminuăm singuri șansele. Nu înseamnă că dacă cineva a făcut unele lucruri, a avut unele realizări la o vârstă fragedă, acest lucru se va menține constant. Fiecare are drumul său. Uitați-vă numai la câți copii staruri Disney sau de alt fel s-au pierdut. Sau câte dintre starurile de odinioară de la noi se zbat azi în anonimat și/sau sărăcie. La fel este și în alte domenii, în business etc. Sau averile câștigate peste noapte, se știe și deja am văzut diferite exemple că majoritatea se pierd în generația a doua sau a treia maxim. Este dovedit la nivel mondial. Dar mereu vedem numai succesul, nu tot parcursul. Fiecare are șansele și oportunitățile lui, fiecare are drumul lui în viața aceasta. Comparația cu alții nu face decât să ne deturneze de la drumul nostru. Mulți au avut noroc, circumstanțe, uneori mult sprijin, etc să realizeze niște lucruri, iar alții multe greutăți. Succesul ține numai de drumul tău, cât de bun ești tu azi, ceea ce ai realizat, față de ceea ce erai, făceai ieri. Nu trebuie să cazi în capcana de a te compara cu alții, că te autosabotezi. (de multe ori cei din jur te trimit acolo, comparându-te cu alții, aducându-ți în față ce bine sunt aceia și cât de puține șanse ai tu, dar trebuie să înveți să le pui frână).

7. Niciodată nu este prea târziu să schimbi ceva

Punct. Dar asta nu înseamnă că este ușor, dimpotrivă, pentru o perioadă va fi chiar greu, poate greu de tot. Fiecare știe dacă pentru el acest lucru merită sau nu. Sunt femei care rămân singure, fără meserie, ba și cu câte un copil, doi, uneori la a doua tinerețe. Și se descurcă, multe dintre ele. Se apucă de câte ceva, câte o mică afacere, muncesc enorm, totul pentru copii și ajung de fapt să înflorească, să își găsească rostul, vocația, să fie mulțumite de ele. Ele o fac din nevoie. Dar unii fac schimbări radicale din propria dorință. De fiecare dată, după nori iese soarele, dar…. fără ploaie nu se poate nici o recoltă mănoasă.

8. Toată lumea poate, diferența dintre cei care reușesc și cei care nu o face psihicul și perseverența

Psihicul te ajută să fii perseverent: să mergi înainte chiar dacă pare că totul merge prost. Am discutat cu mulți oameni care au reușit pe deplin în împlinirea visurilor lor și toți mi-au spus același lucru: au fost perioade lungi, chiar și de ani de zile în care munceau parcă în van, rezultatele se poticneu mereu și mulți le spuneau să renunțe, că greșesc, își distrug viața, etc. După momentul x în care au început să aibă rezultate – mă refer la companii diverse, făcute cu muncă și pe intelect, uneori nișe care nu existau în țara noastră –  multă lume a început să le spună că au avut noroc. Dar de fapt au avut multă perseverență și consecvență, poate și o doză de inconștiență, care i-a ajutat să lupte în continuare pentru visurile lor.

9. Trebuie să te eliberezi de a căuta acceptarea în ceilalți, te ține pe loc

Tu ești singurul responsabil de viața ta: da, ție ți se datorează sau din cauza ta se întâmplă tot, a alegerilor pe care le faci.  Ceilalți te descurajează de multe ori, din incertitudinile proprii, nu din răutate. Știi cum este: te duci undeva și vorbești cu entuziasm și cineva îți demontează visele, îți arată că alergi după cai verzi pe pereți și îți bagă frica aceea, că o să pierzi tot ce ai. Dacă ești foarte hotărât, aceste lucruri nu te fac decât să pierzi timpul (pentu a-ți recăpăta încrederea, starea aceea că se poate). Pentu că de fapt nu se poate câștig cu garanții și fără niciun risc. Nu este simplu să fii de capul tău.

10. Nu poți avea totul, mai ales când o iei pe drumul antreprenoriatului

Nu ai timp de multe ori nici să ieși la cafea cu prietenii, darămite de piese de teatru, de filme, etc. Multă lume s-a supărat pe mine că am declinat anumite invitații. Mă doare, mă doare tare, desigur, dar am realizat după 1 an aproape în care am încercat să le fac pe toate că nu merge. Lucrurile nu evoluează. Mi-am dat seama că trebuie ori să renunț la visurile mele ori să renunț la ideea de a avea tot, de a-i împăca pe toți. Înainte aveam timp să stau des la telefon cu prietenele, ore întregi, acum nu mai am, decât extrem de rar, asta pentru că mereu trebuie să citesc, să gândesc, să fac planuri, strategii, să scriu, să editez poze, să învăț să fac poze sau un nou program, să scriu diferite lucruri și subiecte, engleză, română, să fac pitchuri.

11. Nu putem să schimbăm totul continuând să facem lucrurile la fel

Așa că: luați acele oportunități pentru voi, înscrieți-vă la cursurile acelea de salsa, tango, mai știu eu ce vă face plăcere, la nu știu ce concurs, nu vă mai temeți de a fi ridicoli (asta îmi spune multă lume că pățește) cine vă judecă așa nu vă este prieten și atunci de ce ar mai conta ceea ce crede? Adică de ce să vă definiți prin ceea ce crede cineva care nu vă apreciază? Care vă minimizează personalitatea și pe voi? Orice mic lucru vă pregătește poate pentru ceva mai bun, pentru a intra pe drumul vostru, pentru a avea o viață mai frumoasă.

12. Durează să te desprinzi

Îmi dau seama că a trebuit să treacă doi ani de zile pentru a mă desprinde de tot de mediul corporate. Nu știu dacă vreodată mă voi întoarce – never say never – dar mi-am dat seama că trebuie să îți schimbi cu totul reperele pentru a face lucrurile cu totul și cu totul altfel. Pentru a schimba totul, mai ales dacă schimbarea nu a venit ca urmare a unei tragedii, ci a fost o decizie luată la rece. Și mediul corporate nu este rău, sunt foarte multe lucruri bune, dar depinde de fiecare ce face și dacă este pentru el sau nu. Dar deși am plecat de mult, mi-au luat doi ani de zile pentru a mă desprinde de tot, pentru a învăța să gândesc altfel, a învăța să funcționez altfel. Trebuie să îți dai timp pentru orice, să nu te descurajezi, până la urmă și pentru o carieră trebuie să muncești câțiva ani, nu vine în 3,4 luni.

13. Cea mai grea luptă este cu tine, să te inveți să îți impui singur disciplina

Îmi era atât de ușor să fiu eficientă la muncă, atunci când aveam termene, presiuni externe. Acasă este foarte greu să lupți cu procrastinarea, mai ales că știindu-te freelance mulți te invită la tot felul de chestii, te sună, te țin de vorbă pe messanger etc. Și tu ești cel care trebuie să spună nu, să oprască o conversație după ce ai comunicat esențialul, să refuze invitații, etc. Dar asta numai după ce vezi că încercând să împaci toate obligațiile nu mai ajungi nicăieri. Timpul trece și bați pasul pe loc. Altceva este când ai un serviciu și altceva când trebuie să muncești singur pentru tot, inclusiv să te disciplinezi, să faci față tentațiilor, să înveți cum se face, să faci greșeli și să o iei de la capăt etc.

14. Când mă uit în urmă, nu realizările profesionale contează, ci cele personale

Îmi vin în minte amintiri, scene din familie, evenimente cu prietenii, călătorii, nu altceva. Și asta este valabil pentru toată lumea cu care am vorbit. Da, trebuie să muncim, să fim responsabili, să livrăm pentru banii pe care îi primim, dar munca nu este viața noastră, nu trebuie să ne punem tot sufletul acolo și să nu mai avem deloc răbdare și timp pentru oamenii pe care îi iubim cel mai mult, pe principiul că ei sunt mereu acolo. În momentul în care am realizat că îmi tocam nervii cu mulți oameni care nu meritau, la muncă și că atunci când mă suna mama o repezeam, că nu mai aveam răbdare la sfârșitul zilei am zis că trebuie să schimb lucrul acesta. Adică eu veneam floare la muncă, dădeam tot, zâmbete, bună dispoziție și plecam secată și încărcată de negativism. Și după îmi lua o noapte sau un weekend să îmi încarc bateriile. Am reușit să amân încărcarea la momentul acela. Să păstrez resurse pentru mine, să ripostez la muncă, să îmi afirm părerile răspicat și să nu mai accept să fiu călcată în picioare de anumite persoane. A fost momentul în care am fost catalogată ca rebelă, sau dură, dar să vedeți treabă: nu am suferit profesional din această cauză, ci dimpotrivă! Și mi-am recăpătat stima de mine, fără de care nu aș fi putut nici să fac o schimbare, că pentru asta trebuie să crezi în tine. Da, poate am fost uneori cam agresivă, dar îmi ajunsese. Dar acum mă bucur, pentru că mereu am fost corectă, mereu am reacționat, nu am provocat. Numai că dacă oamenii se obișnuiesc să profite de pe urma ta, când închizi robinetul te acuză. Oricum, toate astea nu au contat, cei care acceptă orice au și frustrări și stres și nici măcar nu culeg cele mai mari roade. Tupeiștii le culeg, cei care au încredere în ei și curaj să ceară. Sau cei cu pile, desigur. Dar oricine trebuie să și muncească, altfel rezultatele vor fi pe termen scurt sau mediu.

15. Intuiția contează

Ne trezim de multe ori că alții ne pun la îndoială alegerile și încercăm să le explicăm, să le legitimăm, să le apărăm, până la punctul în care nu mai avem nici noi încredere în ele. Și de multe ori renunțăm, pe altarul ”normalității” sau al ” logicii”. Ei bine, logica de multe ori dă greș din cauză că circustanțele, mediul economic etc se schimbă. Nu mi s-a întâmplat până acum să dau greș atunci când mi-am urmat vocea inimii și de fiecare dată când în conflictul cu inima a câștigat rațiunea (da, un raționament imbatabil, cu totul aliniat conform și argumente logice) am dat greș. Ceva s-a întâmplat care a dat totul peste cap, ceva neprevăzut. Este greu să urmezi vocea inimii și de multe ori ai impresia că pierzi ceva, încă mă lupt să o fac de fiecare dată, uneori mai dau greș și regret, dar asta este viața. Ai încredere în tine, în intuiția ta.

16. Oamenii negativiști te trag înapoi

Sunt câțiva cu care atunci cînd mă întâlneam îmi dădeau stări de neîncredere, îmi transferau temerile lor, plecam văzând totul în negru. Ei nu te vor ajuta niciodată să evoluezi, în niciun plan, doar te vor trage înapoi. Te bagă în c _ _ _t și după tot ei plâng împreună cu tine. Și ai impresia că te ajută, că ai un spijin, dar… de ce să fii acolo? Când de fapt mereu stăm mult mai bine decât ne vedem. Suntem bine când avem un acoperiș deasupra capului, ce mânca, haine, plus prieteni, familie. Și dacă vrem, putem avea mai mult, dar să ținem cont că bunicii noști au fost în război și au trecut prin foamete. Că alții încă o simt, seară de seară. Suntem bine, nu trebuie să pierdem timp gândind altfel.

17. Esti bogat dacă ai prieteni adevărați lângă tine

Mulți se declară dezamagiți de oamenii din viața lor, dar… ei i-au ales, pe baze superficiale, dupa cât de strălucitori, mondeni etc, erau. Sau după micile atenții, interese comune, declarații de amiciție eternă, complimente, periere etc, nu după calitatea omului. Și la nevoie numai asta contează. Din acest punct de vedere sunt un om foarte foarte bogat. Pentru că am destul de mulți prieteni care au încredere în mine necondiționat și mă încurajează în a-mi îndeplini visele.

Și cărora le mulțumesc din inimă!

Cu drag,

Mire

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

0 thoughts on “17 lucruri pe care le-am învățat de când am renunțat la multinațională

  1. Foarte bun si motivational articolul tau. Te admir mult si sper sa-ti duci la capat toate planurile, sa ai parte numai de impliniri. Deviza mea este „daca vrei cu adevarat, reusesti”. Multt succes!

    1. Da, sa stii ca pana la urma se rezolva tot. Nu conteaza de cate ori incerci. Uite, de exemplu, una dintre cele mai de succes autoare, cu un best seller tradus pana si in limba romana, a avut 58 de scrisori de refuz a cartii pana sa fie publicata. Perseverenta da mereu roade! Mult succes!

  2. Mirela, te admir foarte mult, imi place pagina ta de blog si stilul tau de viata, astept intotdeauna cu nerabdare noutati de la tine. Ceea ce scrii da nu numai prietenilor tai optimism si putere, ci si noua, admiratorilor.
    Succes in tot ceea ce faci!

    1. Si sa stii ca si eu oscilez, toata lumea o face, mai ales cand apar anumite tentatii si te gandesti daca ceea ce facei este ok, dar important este sa mergem inainte si sa ne ascultam inima 🙂

  3. Extraordinar articol, Mire! Nr 14 este in mod special preferatul meu! Felicitari pentru ceea ce faci, te admir si iti tin pumnii pentru succes in continuare!

    1. Multumesc mult Corina! Da, de fapt la 14 se rezuma lucrurile, ca asta ramane :). Si mult succes si fericire iti doresc, ai o familie minunata, transmiteti numai bucurie!

  4. Buna, este prima data cand citesc un articol de-al tău, m-a atras titlul. Felicitări pt articol, mesajul este clar si motivator.
    Iti scriu deoarece in acest moment ma aflu exact in situația de a alege ce sa fac in continuare, sa renunț sau sa continui in mediul corporatist. Am luat o pauza, dându-mi demisia, crezând ca o perioada acasă imi va face bine dupa ani de zile de lucrat sub presiunea deadline-urilor si a inovației continue cerute de management. Problema este ca dupa aproape trei luni nu am reușit sa imi dau seama ce vreau si sunt din ce in ce mai confuza. Acum pare ca am avut o ieșire de adolescenta si încep regretele … 🙁
    Daca ai vreun sfat din experiența ta cum ai reușit sa iti dai dai seama ce vrei si sa începi un business pe cont propriu si poti sa dai share eu, in acest moment ar fi binevenit:) Multumesc!

    1. Buna, sunt foarte foarte multe de spus, de aceea am in vedere publicarea unei carti, pentru ca este foarte comun la noi sa ai aceste dileme, din multe motive, dar principalul este ca suntem impinsi sa facem ceva ce nu ni se potriveste, sau nu ne dam seama ca ni se potriveste, pentru ca facem lucrurile sa fie bine, sa fim in randul lumii, nu pornim de la nevoile si aptitudinile noastre. In tari vestice eista consiliere, la liceu, alte treburi, nu trebuie sa ne simtim vinovati, este sistemul de fapt cel care nu ne ajuta.

      Insa nu ai avut o iesire, ai avut curaj sa faci o schimbare. De aceea pledez eu pe unde pot pentru anul sabatic, ca in alte parti, care iti da posibilitatea de a reflecta. Adica muncesti, muncesti si la un moment dat ai nevoie sa faci un pas inapoi. De multe ori, oamenii se intorc fericiti tot la munca, dar asumat si in noua lumina iau lucrurile altfel. De aceea suntem atat de stresati, ca noi nu avem aceste posibilitati, dar stres mai mare in companiile din Romania exista, comparativ cu cele din strainatate, mult mai mare. Nu se munceste mai mult, dar este mult mai mult stres din cauza sistemului.

      In ceea ce ma priveste, din momentul in care mi-am dat seama ca vreau sa fac o schimbare pana cand am plecat au trecut 3 ani, deci eram foarte hotarata si cu toate astea tot am avut momente in care ma intrebam daca am facut bine, nu plecand de la o anumita companie, ca nu avea legatura cu compania, ci cu mediul, in general.

      Inteleg perfect ce vrei sa spui cu dezorientarea, este normal sa simti asa, mai ales din pricina mediului inconjurator, multi te sperie. Nu stiu din ce domeniu vii, ca sa iti dau cateva idei posibile. Insa: poti face lucruri, ies treburile, dar nu in cateva luni, iar toti care au taiat craca si au fost perseverenti au reusit, insa depinde si de ce resurse ai, cat iti permiti sa te finantezi, etc. Poate ai in vedere o excursie gen work and travel, sa te lamuresti ce anume doresti sa faci in viitor. Daca ar fi simplu toata lumea ar face numai ce ii place, dar simplu nu este, mai ales la inceput. Eu am devenit foarte puternica in ultimii ani, mult mai puternica de cat eram inainte si vad lucrurile limpede, cat de fragili suntem, framantarile cat de fara sens sunt, cat de frumoasa este viata si ce repede trece.

      Cei care vor sa faca ceva si nu fac, ajung la un moment dat sa regrete amarnic si sa isi reproseze lipsa de curaj, asta iti spun 100%, asa ca fii mandra de tine ca ai sarit, indiferent cum vor evolua lucrurile, nu este o tragedie nici daca te intorci, nici daca pleci din tara o perioada, sa muncesti altundeva, nici daca faci o afacere, nimic. Luam viata cu mult prea in serios si uitam cat de scurta este, prea scurta sa avem regrete mari vis a vis de noi (ca sigur iti imputai si daca nu faceai schimbarea, probabil ai fi avut framantari mai mari).

      Sper sa ne auzim cu bine, iti doresc mult mult succes orice vei face, felicitari pentru curajul de a incerca ceva diferit si daca vreodata te gandesti la blogging, tin astfel de seminarii, sambata ultimul pe vara aceasta, sau nu stiu pe cat timp 🙂
      Inca o data: dezorientarea este normala, vine din temeri si trebuie sa lupti cu ea ca te blocheaza din a actiona. Este motivul pentru care majoritatea renunta in mai putin de un an – si asta mai mult din cauza celor din jurul lor care ii sperie. Asa ca selecteaza si cu cine te intalnesti si fa-ti o lista cu ce ai de facut pentru ce ti-ai propus, zi de zi, urmareste-o ca la munca si fereste-te de toti cei care vin cu tot felul de oportunitati fantoma, care iti mananca timpul si te streseaza si mai mult

      cu drag,
      mirela

    2. Multumesc pentru raspuns. imi place mult ultima fraza cu fantomele si stresul.
      Am lucrat in domeniul bancar, niciodata nu mi-am imaginat ca voi lucra in banking insa s-a intamplat si am avut multe impliniri si realizari.
      Cu toate acestea s-a intamplat ceva, nu ma mai regasesc…..poate si datorita situatiei economice si a restructurarilor ( unde vezi ca esti un pion pe harta de interes/dezinteres a cuiva iar colegii /prietenii dispar din peisaj pentru ca nu au reusit sa devina interesanti pentru cineva cu mai multe „cunostine”)… poate este criza varstei mijlocii, cand efectiv ne maturizam…nu stiu
      Lucrurile ar fi fost mult mai simple in aceasta schimbare insa am responsabilitati familiale, motiv pentru care nu imi permit sa plec din tara… cu toate ca imi permit sa stau acasa o perioada
      Blogingul ma atrage de mai mult timp, chiar am inceput acest mic proiect, insa stagneaza…din teama, din nestiinta, din ingradiri sociale……
      Multumesc inca odata.
      Unde gasesc detalii despre seminarul despre blogging?

    3. Da, de aceea am scris articolul, ca de cele mai multe ori sa ne desprindem este cel mai greu, sa ne eliberam mintea de multe lucruri, atunci si vin multe idei si vedem limpede.
      Seminarul despre blogging este maine, iar despre schimbare si provocari in Romania voi grabi terminarea si publicarea cartii, deoarce am primit atatea mesaje aici, pe FB public si privat, pe mailuri, ca mi-am dat seama ca este nevoie sa spunem si lucrurilor pe nume, nu numai teoretic. Am fost uimita de cat de distribuit si de citit a fost articolul cu atat mai mult cu cat blogul meu nu este pe aceasta nisa, ci pe cea a calatoriilor in principal. Se poate sa faci lucruri, orice aproape, dar trebuie sa fii puternic, sa te motivezi mereu si sa ai de unde gasi lucruri pe care sa le citesti, interactionezi, care sa te ajute, nu sa te demotiveze. Eu am citit si multe carti de dezvoltare, motivare, am si testat pe pielea mea aproape tot ce am gasit pe acolo, asa ca am vazut ce inseamna corporate, schimbare si freelancing in Ro. Si bloggingul, desi si aici balcanismul isi spune cuvantul, este un domeniu in care daca reusesti sa iti vezi prioritatile si sa fii bun nu ai cum sa nu reusesti, pentru ca este totul la vedere si lucrurile vor evolua mai rapid in viitor 🙂 https://extravita.ro/2016/05/05/workshop-blogging-de-la-a-la-z-cu-extravita/

      mult succes in orice!
      Mirela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *