Gazelles ajung în Casablanca

Casablanca a fost cea de-a doua oprire a grupului nostru de 6 fete în Maroc, ajungând aici cu trenul din Fes. Orașul de pe malul Atlanticului făcut celebru în lumea occidentală de mult premiatul film omonim cu Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman, este cel mai mare oraș din Maroc, cu o populație de 4 milioane. Pe vechiul nume Anfa, dat de fondatorii berberi, orașul a fost folosit ca port de fenicieni, iar ulterior de romani. În zilele noastre Casablanca este centrul economic și de afaceri al Marocului, portul său fiind unul dintre cele mai mari porturi artificiale din lume și cel mai mare port din nordul Africii.

Casablanca, un oraș animat

De la gară am luat un transport public local, un autobuz destul de aglomerat, dar noi eram curioase să vedem orașul: străzile sunt frumoase, cu palmieri, dar clădirile din zonele pe lângă care am trecut de la gară către hotel foarte degradate, nu cum m-aș fi așteptat să arate acest oraș. În sfarșit puțin confuze ajungem la Hotel Central, foarte frumos și exact la intrarea în medină, orașul vechi. Mi-a plăcut mult aici, deși este un hotel mic, cu facilități de bază, dar camere curate, micul dejun într-o sală foarte interesantă, o terasă de unde am putut admira marina și vedea orasul de sus, un hammam tradițional lângă și un mic părculeț, fiecare bancuță fiind ocupată de localnici la taifas.

Gazelles,gazelles, ne-am obișnuit deja….

Nu am zăbovit prea mult în hotel și împrejurimi și nici nu mai îmi mai amintesc cum ne-am procopsit cu un ghid local, un tânăr student care știa foarte bine limba engleză. Eu nu prea am fost la început foarte încântată de încă un ghid dar m-am supus majorității și iată-ne pe străzile din medina: conduri, țesături, genți, magazine, două gazele și-au cumpărat genți de aici care în Marrakech erau la o treime din preț în mai multe locuri dar nu mai contează, erau frumoase. Trebuie să știi cam care sunt prețurile și să negociezi. Peste tot insistă să te trateze cu ceai, tot de mentă, dar servit în paharele foarte mici și îngrozitor de dulce. Eu am fost peste tot categorisită ca femeie dificilă (ceea ce aici nu e de rău am descoperit) pentru că deși am insistat mereu să taie zahărul tot era de nebăut de dulce și cu toate insistențele lor m-am încăpățânat să refuz!. 
La un moment dat am văzut o firmă de magazin care ne-a amuzat teribil: El Bekkali, se pare că un om foarte bogat de pe la ei și de pe la noi, deci să fie de la nume? ce mai coincidență!
Ce ar fi de remarcat printre experiențele noastre din medina de aici: am ajuns la un restaurant foarte renumit după spusele ghidului nostru, deoarece doream să mâncăm specialități marine. Ne-a plăcut extraordinar de mult mâncarea, prețurile mici, dar a doua zi două dintre fete au avut simtome de toxiinfectie alimentară, le-a fost îngrozitor de rău, ne-am cam speriat și 2 zile nu am mai mâncat decât de la KFC și Mc. 
La fel, am fost într-un loc inedit pentru cafea și shisha, autentic, bine că am stat la etaj că pe podea erau niște grilaje și îi vedeai pe cei de la parter, noi am și scăpat niște cărbuni prin aerisire, exact la vecinii de jos pe masă, adică eu. Dacă ceri apă plată prin localuri de acest gen să te asiguri că ei înțeleg să îți dea o sticlă sigilată, nouă ne aduseseră inițial reînșurubate, fără sigiliu, înăuntru era apă de la robinet. Bine că o fată și-a dat seama și am solicitat să ni se schimbe, explicația a fost că toată lumea de asta cere. Oare cele doua fete cu toxiinfectie să fi băut mai multă apă până când s-a făcut schimbul? Și de aici răul? Nu îmi dau seama, eu nu apucasem să beau.

 

La taclale până dimineața

Seara a fost de vis. Ne-am întors în părculețul din fața hotelului și am stat la taclale până dimineața. Ghidul nostru efectiv ne-a fascinat, ne-a povestit despre viata lui, că de fapt nu este student: ne cam dădusem seama între timp dar oricum era foarte simpatic. Despre faptul că a imigrat în Italia minor, acolo și-a luat o țeapă de la cine îl chemase și rămas pe străzi a fost luat sub aripă de un albanez, care l-a învățat, da, să fure! După câțiva ani a fost deportat, cu interdicția de a mai intra în țară. Muncește diverse, țelul lui fiind acela de a-și vedea surorile măritate iar după să își facă o familie. Este greu pentru un tânăr marocan să își întemeieze o familie, dacă nu provine dintr-una înstărită. Am stat toate întreaga noapte în părculet și l-am ascultat; știe să povesteasca și are și ce, toată lupta pentru supraviețuire, regretele de acum, fiind foarte credincios. Ne-a mai spus câteva povești din Coran, despre rege, cât de mult îl iubește, de reformele pe care le face pentru lupta împotriva sărăciei și pentru modernizarea țării, un nou cod al familiei, care le-a dat mai multă putere femeilor și multe altele.
A doua zi de dimineață, după 2 ore de somn și mic dejun, ne-am dus către plajă, împreună cu fostul ghid, actual prieten al nostru, Said. Foarte frumos, mi-a plăcut să văd oceanul, plaja deși imensă incredibil de curată, contrasta puternic de tot cu partea de oraș pe care o vazusem până atunci. Deși apa nu era prea caldă am facut o baie, petrecut câteva ore la soare și cu regret am luat-o din nou la picior către ultima destinație aici: moscheea Hassan II, singura care poate fi vizitată de către oricine indiferent de apartenența religioasă, un singur cuvânt pentru a o descrie: IMENSĂ!

 

Lângă moschee o clădire frumoasă și mulți studenți, o altă lume decât cea din Medina. Fete îmbrăcate modern, nu tradițional – am ajuns să realizăm că în Maroc proporția este de jumătate-jumătate atât în cazul femeilor cât și al bărbaților, în ceea ce privește portul modern/tradițional.
Pe drum către moschee, am fost șocați de diferența dintre partea stângă și cea dreaptă a drumului. Cartiere luxoase și moderne în dreapta, pe partea cu oceanul și dărăpănături în stânga, mahalale absolute și care erau locuite aproape în întregime.

Din nefericire pentru noi, la cafeneaua Rick’s am nimerit în tipul prânzului, când este închisă (între 15:00 și 18:30), așa că neavând timp (aveam tren către Marrakech) a trebuit să ne mulțumim cu câteva poze din afară și un KFC pentru prânz.

Și în grabă către gară

Nu am putut explora Casablanca într-o singură zi, este uriașă, nici măcar nu am vazut toată coasta, care are o parte frumoasă, foarte modernă, cu hoteluri, cluburi, etc, dar ne-am făcut o idee! Un obiectiv turistic inedit și pe care nu am apucat să îl vizităm este Muzeul Evreiesc marocan, singurul din lumea musulmană, o dovadă a toleranței acestui popor. Dar având în vedere ritmul frenetic în care se construia, aș fi foarte curiasă să văd cum va arăta locul peste câțiva ani și chiar și ce am omis.

Dar acum Marrakech-ul ne aștepta……