În general escalele lungi ne fac să ridicăm un pic o sprânceană… da, este un pic obositor, iar uneori – mai ales dacă este vorba despre un zbor la un preț foarte bun, un ”rău”necesar. Dar sunt și multe beneficii, iar escala din Madrid m-a învățat multe lucruri, care s-au dovedit utile în călătoriile mele viitoare, precum faptul că este perfect în regulă și simplu să lași bagajele în aeroport pentru….. ei, pentru cât ai nevoie!
Am aterizat pe aeroportul din Madrid undeva la ora 10:30 dimineața, cu zbor din Marrakech, în mai 2010, împreună cu toată gașca de gazelle, bineînțeles. Zborul către casă era programat pentru ora 1:30 dimineața, deci…. Escală 14 ore… și zbor de noapte către București. Lăsând la o parte timpul pierdut cu formalitățile de îmbarcare, check-in, etc pentru București și cele de lăsare-ridicare bagaje, plus drumul către-de la Madrid, pentru explorarea orașului am rămas cu: 8 ore! așa că socotelile fiind făcute, am trecut la treabă imediat după aterizare, pentru a nu pierde timpul, devenit foarte prețios!
Baggage drop-off
Mai întâi ne-am lăsat bagajele la aeroport, este mai mult decât sigur și numai 2,3 euro pe seif! – ne-a luat cam jumătate de oră, procedura aici este destul de complicată și am avut noroc că nu am stat la coadă, ne-am așteptat numai unii pe alții. În Madrid securitate maximă la bagaje: intri ca la aeroport, cu scanner, oameni în uniformă, camere de luat vederi (de înțeles având în vedere că în 2004 Madrid a avut loc unul dintre cele mai puternice atentate teroriste din Europa).
Fuguța la metrou!
De la aeroportul din Madrid se ajunge foarte simplu cu metroul în mijlocul orașului, este necesar numai un tichet care include suplimentul de aeroport, 2,3 euro în plus, sunt disponibile mai multe combinații de bilete.
Poarta soarelui: Puerta del Sol
Ura, suntem în Madrid! Aici am ieșit de la metrou, în kilometrul 0 al Madridului. Este un loc foarte aglomerart, cu multe magazine, statuia lui Charles al III-lea al Spaniei și sculptura simbol a Madridului, El Oso y El Madrono – ursul care mănâncă dintr-un copac, madrono, înrudit cu căpșunul.
Stăm un pic pe străzi, admirăm artiștii care dădeau spectacole stradale – flamenco, cântece, etc, luăm masa: La Mc Donalds! Da, când sunt un pic obosită tânjesc după carbohidrați, plus că ador cappuccino de la Mc. Am cumpărat câteva suveniruri frumoase de la un magazin de profil din zonă și mai departe!
Piața Mare: Plaza Mayor
Uriașă, într-adevăr, este un loc faimos, unul dintre simbolurile orașului, este plin de cafenele, baruri, turiști, localnici! Sunt de vizitat aici Casa de la Panderia, din 1672, casa breslei brutarilor, Casa de la Carniceria, casa breslei măcelarilor, celelalte clădiri care înconjoară piața, niște fresce superbe și statuia ecvestră a lui Filip al III-lea. Am zăbovit puțin admirând priveliștea și mai departe!
La un moment dat ne despărțim pentru că fiecare dorea să facă altceva, eu cu Ana ne-am îndreptat spre Palatul Regal, pe care doream să îl vizităm.
Palacio Real de Madrid – Palatul Regal
Opulență este cuvântul care descrie Palacio Real. 10 Euro pentru a fi vizitat dar merită. Palatul este așezat pe o fortăreață maură din sec al 9-lea, fiind reședință regală din 1561. A fost reconstruit între anii 1734-1764, iar din nu mai este folosit ca reședință regală din anul 1931de către membri familiei regale, dar este folosit în cadrul multor festivități oficiale, sau banchete (în marea sală de bal care are un decor de vis). Este deschis parțial pentru public, dar este de văzut! Dormitoare, săli, tapiserii, mobilier baroc și rococo dar și Empire, decorațiuni valoroase, colecții diverse, săli de recepții, de bal, sala de muzică o colecție de viori Stradivarius. Tot aici am avut ocazia de a admira tabloul Salomeea cu capul lui Ioan Botezătorul, pictat între 1609-1610 de Caravaggio, unul dintre pictorii mei preferați, despre care am scris aici.
Palacio Real este un palat superb, cu totul altceva decât Pena din Sintra de exemplu, care deși în exterior este o poveste, interiorul este aproape gol.
Grădinile Sabatini
După palat am stat și ne-am relaxat un pic în Grădinile Sabatini, care mărginesc Palatul Regal, magnifice, cu piscină, labirinturi, statui, cu palatul în fundal diferite unghiuri, mulți madrileni vin aici în mod curent, fiind un parc deschis publicului.
Ne-am dezlipit cu greu de acest frumos decor și am luat-o la picior către oraș și am colindat și tot colindat străzi, până la…H&M!
Iar cumpărături
De această dată la H&M, care la momentul respectiv nu era în Romania și era o țintă în sine în fiecare excursie peste hotare.
Cină în parc
Între timp s-a înserat și aproape făcut vremea să ne îndreptăm din nou spre aeroport, nu înainte de a lua masa într-un parc frumos frumos de lângă arcul de triumf (da, am luat multe bunătăți de la un supermarket și am ocupat o bancă, este alegerea cea mai potrivită când ești pe drumuri de mai bine de 24 de ore și cu pungile de cumpărături după tine…………ne-am relaxat total).
Călătorului îi stă bine în ……………. aeroport
De drumul de întoarcere nu îmi amintesc mare lucru, am dormit buștean aproape tot drumul, mai ales că am putut să mă întind pe câteva scaune, nefiind avionul plin.
Aceasta a fost cea mai lungă escală pe care am avut-o până acum și mă bucur că am avut șansa de a trece puțin în revistă Madridul, un oraș superb, pe care îmi doresc să îl revăd cu mai mult timp la dispoziție, să văd tot ce am pierdut – nu fac o listă că aș include cam tot, începând cu Prado (la care mă voi duce glonț dacă voi mai avea o escală lungă aici) Muzeul Thyssen-Bornemisza, Muzeul Național de Arheologie … etc…. etc.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
